KorAP: Find »[drukola/base=straniu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...187 188 189 ...353 >

8,805 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

ani, când sora mea Claire îmi spusese, cu o voce pe jumătate încântată, pe jumătate îngrozită, că „Mama o să-ți vorbească despre Blestem“, crezusem că făcea aluzie la faptul că mama voia să discutăm despre înălțimea mea. Deși, în mod straniu, abia la două luni după ce mi-a ținut discursul „Introducere în Problema Ciclului“ îcare includea subdiscursul „Tampoanele sunt lucrarea Satanei“), mama m-a luat deoparte pentru o nouă discuție ca de la mamă la fiică. De data asta chiar era vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să mă trezesc ca lumea. Gândul la Luke mă urmărea necontenit. Eram mult prea obosită ca să mă pot concentra asupra pierderii suferite, însă durerea aceea surdă îmi bâzâia în creier în mod constant indiferent ce făceam. Totul mi se părea straniu. Ca și cum aș fi aterizat pe o altă planetă. Când acel mic dejun revoltător s-a încheiat, am fost nevoită să râcâi mai multe tigăi uriașe și pline de grăsime. După care am luat-o la goană către camera mea, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Chris stând alături de doi oameni care păreau să fie părinții lui. Aveau cam aceeași vârstă ca ai mei și văzându-i pe toți trei strânși la un loc, încercând cu stângăcie să discute, m-am simțit copleșită de o durere stranie. Mi-a fost imposibil să nu observ absența vreunei tipe care să ocupe postul de prietenă. Ceea ce era bine. Stalin m-a târât să fac cunoștință cu Rita lui, o tipă care fuma țigară de la țigară și avea o voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
vrut să spună așa ceva. Când ai fost internat aici, a spus Josephine uitându-se pe o altă foaie, i-ai spus doctorului Billings că beai în medie cam patru pahare de bere pe săptămână... am tresărit cu toții auzind sunetul acela straniu ce venea dinspre Emer. Un fel de fornăit stupefiat. —Azi a devenit limpede că beai mult mai mult. Te rog să le povestești celor din grup. Numai atât beam, a ezitat Neil. Patru pahare. Josephine l-a sfredelit cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
pericol să-și piardă auditoriul pe care-l captivase până atunci. Am strâns din dinți și am încercat să comunic telepatic cu toate puloverele maro. Plecați. Dacă vreunul din voi se apropie de mine acum, îl omor. Și, în mod straniu, în afara momentului când Fergus, cel care fusese parcă ars cu acid, mi-a întins o cutie cu șervețele, ceilalți ne-au lăsat într-adevăr în pace. Chris a scos noi exclamații liniștitoare. Atenția lui era ca o loțiune calmantă aplicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
că vorbeam prea mult. Fiindcă n-am putut intra în dormitorul meu pentru o partidă, am plecat și ne-am dus în apartamentul lui. Din nefericire, la scurt timp după ce-am ajuns acolo, lucrurile au luat o întorsătură cam stranie. Am terminat împreună restul de cocaină pe care-l mai aveam. însă, în momentul în care trebuia să sărim în pat, ca să ne dăm gata unul pe celălalt, tipul s-a făcut ghem și a început să se legene înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cam tot timpul. întrebându-mă de ce fusese așa de crud cu mine treceam de la o stare de furie clocotitoare, în timpul căreia plănuiam răzbunări teribile, la o stare de confuzie schelălăitoare. Faptul că eram împreună cu ceilalți pacienți se dovedea neașteptat de straniu și liniștitor. Aproape toți îl condamnau pe Luke cu un entuziasm sălbatic și erau foarte afectuoși cu mine. Cu toate astea, îmi plăcea să cred că de fiecare dată când Chris mă îmbrățișa, asta însemna ceva mai mult. Pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am condus pe toți trei în sala de mese. Care era înțesată de lume. Arăta de parc-ar fi venit Ziua Judecății de Apoi. Am reușit să ne înghesuim în capătul unei bănci. —Aiiiiii, a spus tata cu o voce stranie, e tale mulos. Ce e, tată? —Tale mulos. M-am întors către mama. —Ce zice? — Zice că e tare frumos, mi-a explicat ea. Dar de ce vorbești pe tonul ăsta absolut idiot? l-am întrebat pe tata. Și, oricum, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ceasul al doișpelea, a murmurat Brigit. Am decis să nu-i mai amintesc că ne luaserăm la revedere cu mult timp înainte de la ceasul al doișpelea și că acum eram deja în ceasul al șaisprezecelea sau al șaptesprezecelea. O lumină stranie s-a aprins în ochii lui Brigit. Fii atentă, mi-a spus ea printre dinți, după care s-a repezit la interfon. A ridicat receptorul și a tras adânc aer în piept. Apoi a strigat mai tare decât am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
amănuntele alea ar fi putut deveni foarte periculoase. Brigit și-a băgat degetul mare în gură și și-a apropiat fața - mult prea mult - de Daryl. După care a repetat, cu subînțeles: —Mama. Am râs din nou, în felul ăla straniu și malefic, după care s-a îndreptat spre ușă. Cu-atât mai bine: când ajungea Carlos, putea să-l frece pe el la cap. Așa că, atunci când Luke a intrat relaxat pe ușă, cu două cutii enorme de înghețată Ben&Jerry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
așa enervantă și cu păreri de dreapta cum era, dusese o viață aproximativ fără pată. Eram surprinsă să descopăr că atitudinea mea față de Chaquie se schimbase de la momentul în care făcusem cunoștință cu ea. Acum nutream pentru ea o afecțiune stranie amestecată cu invidie. A venit Josephine, iar noi ne-am ridicat în scaune și ne-am liniștit. Josephine i-a mulțumit lui Dermot fiindcă venise la ședință și-a spus: —Vă rog să ne spuneți câte ceva despre problemele cu băutura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
că într-o zi o să-mi prindă bine. Eu îi răspunsesem că nu plănuiam să dau ortu’ popii, să intru într-o mănăstire și nici să ajung la tribunal sub acuzația de crimă. Dar acum, admirându-mi înfățișarea modestă și straniu de nerevoltătoare, am recunoscut că Brigit avusese dreptate. Și situația s-a îmbunătățit și după asta. M-am încălțat cu niște pantofi cu tocuri și mi-am ridicat părul în vârful capului. în mod normal nu apelam decât la una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cu un bărbat, pentru prima dată, iar lucrul ăsta e momentul când mergi la masă, pentru prima dată, cu un bărbat. Luke a încercat să dea startul la conversație cu un „Deci?“. Voiam să răspund, însă, dintr-odată, fericirea aceea stranie mi-a ridicat colțurile buzelor, rotunjindu-le într-un zâmbet extatic. Și-atunci mi-am dat seama că nu era nevoie să spun nimic. Luke a răspuns la zâmbetul meu cu un zâmbet la fel de larg, așa că amândoi arătam ca idioții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a fost învăluită de o pace adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie new-age. Dacă nu mă supravegheam, pasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mișca stângaci și toți cădeau prin cameră, Nancy și John Joe erau puțin cam prea necoordonați. De fapt, Nancy abia reușea să se țină pe picioare. L-am privit pe Chris în timp ce sărea coarda. Era stângaci și avea niște mișcări stranii, dar era tare dulce. Chipul îi exprima o concentrare maximă, fiindcă se străduia să nu greșească pașii. Am rămas în continuare pe scaun, simțindu-mă îngrozitor. îi ascultam pe toți cum fredonau cântecelul ăla cu care chemai următoarea persoană, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am pus pe noi un minimum de haine, după care am înotat prin aerul umed și dens către apartamentul lui Luke. Când am sunat la sonerie, eram agitată și foarte intimidată. Luke avea efectul ăsta asupra mea. Era un amestec straniu de dorință sexuală și respingere a acestei dorințe. Era aproape o stare de repulsie. Ca o gâzuliță care se juca prin pliurile stomacului meu. Am ieșit din lift foarte încet. Era mult prea cald ca să ne mișcăm mai repede. Ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Mă rog“ și „De parcă“ și alte chestii de genul ăsta... N-o ascultam pe de-a-ntregul. Eram mult prea zdrobită de furia lui Luke. în mod normal, era o persoană așa de minunată. în special cu mine. Era așa de straniu, așa de ciudat - Luke din fața mea arăta exact ca Luke Costello, bărbatul care, timp de șase luni, fusese iubitul și cel mai bun prieten al meu. Dar acum se comporta ca un străin. Ba mai rău: ca un dușman. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Luke știuse exact ce avusesem de gând. — Ceea ce ne aduce, numai bine, la următoarea întrebare, a intervenit Josephine, care este „Comportamentul lui Rachel a devenit anormal ca urmare a abuzului de droguri?“ Luke a scris: „Comportamentul ei a devenit din ce în ce mai straniu. Nu mânca aproape niciodată. Și devenise foarte paranoică. Mă acuza că-mi plăcea de prietenele ei și că mă uitam la ele ca și cum aș fi vrut să mă culc cu ele. Lipsea deseori de la serviciu pe motiv de boală. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în care ceasul avea să bată sfârșitul celor trei săptămâni. Dar vizita lui Luke și a lui Brigit mi-a spulberat planul. Miercuri seara, când cei doi abia plecaseră de la Cloisters, am fost chemată în cabinetul doctorului Billings. înalt și straniu, Billings m-a întâmpinat cu o tentativă oribilă de zâmbet. Mi-am dat seama că veștile pe care avea să mi le dea nu erau grozave. După ceea ce am auzit azi, în ședința de grup, despre tine, sper că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
camera tăcută, iar pe mine m-a cuprins un val de groază. —Ai zăcut în spital, la un pas de moarte, m-a presat neobosită Josephine. Din cauza drogurilor cu care ți-ai umplut trupul. Ți se pare ceva normal? Era straniu, dar, până în clipa aia, nu mă gândisem serios la așa-zisa mea supradoză. —N-am fost la un pas de moarte, am reușit să răspund pe un ton batjocoritor. —Ba ai fost, a ripostat Josephine. Am tăcut. Pentru o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mea întâlnire. —Bună, Rachel, m-a salutat ea cu un zâmbet sclipitor. Cum îți mai merge? —OK, am bolborosit eu flatată că-și amintise de mine. Tu ce mai faci? Voiam să continuăm să vorbim pentru că eram atrasă, în mod straniu, de ea. Minunat, mulțumesc! mi-a răspuns ea cu un alt zâmbet care mi-a încălzit sufletul. —Las-o-n pace, a murmurat Francie către mine. întâlnirile din lumea reală sunt pline de tipi. —îmi pare rău, și-a cerut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ăsta? Poate că acum ai ajuns să-ți dai seama că suferi de o formă de dependență? Mi-a fost greu să răspund fiindcă eram șocată. Trăiam în stare de șoc încă din seara precedentă. Eram blocată într-un loc straniu, fantasmagoric, un loc în care realizasem că eram dependentă de droguri, dar uneori conștientizarea respectivă era așa de dureroasă încât treceam la loc la faza în care nu credeam că ăla era adevărul gol-goluț. Nu puteam să accept că, în ciuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
masă, după ce ne prefăcuserăm a fi niște femei mature, Misty mi-a atins obrazul cu mâna. Era un gest neobișnuit pentru ea, dar am stat acolo și am lăsat-o să mă mângâie, simțind pentru ea compasiune, afecțiune și o stranie formă de prietenie. Era ca o floricică ivită dintr-un pământ pârjolit. Vezi, mi-a zis Chaquie mai târziu, zâmbindu-mi satisfăcută. — Ar trebui să te angajezi la Națiunile Unite, am zis eu cu o falsă acreală. Pe post de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
că probabil încă arătam destul de banal. — Cine te face azi? m-a întrebat Gráinne. Mi s-a părut o exprimare extrem de nefericită. —Jasmine. Mă duc s-o chem pe..., aici s-a oprit și-a chicotit într-un fel destul de straniu, dar atâta timp cât nu râdea de mine era în ordine, ... Jasmine. Gráinne s-a îndepărtat clătinându-se, aplecându-se periculos de mult în față din cauza pantofilor și a strigat: —Maura, Maura, clienta ta e gata. De cum am văzut-o pe Jasmine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
toată regula. —Judeci pripit... Vocea mamei s-a pierdut în urma mea. —îți închipui că, în afară de tine, toată lumea e fericită. Am fugit ca din pușcă. Picioarele îmi tremurau de parc-aș fi fost un vițel abia născut. Totul era așa de straniu și de nou încât aveam senzația că și eu abia mă născusem. Cu toate că nu mă duceam la o întâlnire amoroasă și nici nu aveam voie să am întâlniri amoroase și, cu toate că și eu și Chris știam asta, tot aveam acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]