6,018 matches
-
a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau, la rândul lor, versuri, până se însumau între cincizeci și o sută de strofe. Cenaclul începuse cu o strofă a lui Mitsuhide. Strofa de încheiere, care unifica opera, fu compusă tot de Mitsuhide: Vremea ca provinciile Să trăiască în pace. După ce călugării stinseră lămpile, Mitsuhide păru să adoarmă aproape imediat. Când, în sfârșit, puse capul pe pernă, vântul alpin de afară făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tu restul. Rezemându-se de poala lui Shigemoto, întoarse capul spre cer, privind, câtva timp, luna. Când culoarea morții, mai palidă chiar și decât aceea a lunii, îi cuprinse chipul, vorbi cu un glas eliberat surprinzător de orice nesiguranță, încheind strofa: Marea Cale pătrunde izvorul inimii. Trezindu-mă din visul de cincizeci și cinci de ani, Mă întorc la cel Unic. Shigemoto puse penelul jos și începu să lăcrimeze. În același moment, Mitsuhide își scoase sabia scurtă și-și tăie beregata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l agățase de șa. Întoarse privirea, trist. Sanjuro sări, cu violență, spre cal. În momentul când apucă în mâini capul lui Mitsuhide, scoase un țipăt prelung, tânguitor. După un timp, întrebă: Care au fost ultimele lui cuvinte? — A recitat o strofă care începea astfel: „Nu există două porți: loialitatea și trădarea.“ — Așa a spus? — Chiar dacă l-a atacat pe Nobunaga, fapta lui nu poate fi discutată ca o problemă de loialitate sau trădare. Atât el, cât și Nobunaga erau samurai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Când îmi dau seama ce era în inima lui, nu-mi pot stăpâni plânsul. — Nu, chiar dacă a fost învins, n-a abandonat niciodată Calea și, fără îndoială, a murit cu această ambiție îndelung nutrită. I-a arătat cerului ultima lui strofă. Dar, știi, dacă ne pierdem vremea aici, probabil că tâlharii ăia vor reveni și ne vor ataca. — Așa e. — Nu le-am putut face singur pe toate, aici. Am lăsat trupul stăpânului nostru fără cap. Îl îngropi tu, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înfloritură de instrumente muzicale. — Pentru onorații oaspeți din această seară, vom prezenta acum un spectacol de teatru Kabuki, primit recent în capitală... Omul era incredibil de guraliv. Cântă apoi o introducere a piesei. După aceea, un alt actor recită o strofă dintr-un cor și interpretă câteva cântece din slujba creștină, care câștigase recent adepți în rânduriel seniorilor din provinciile de la apus. Cânta la un instrument asemănător cu viola din serviciile bisericești și avea hainele brodate cu modele apusene și tivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În noapte... În gândul glasului târziu Ce s-a născut din timpuriu S-ar naște azi printre copii Din tot atâtea ziduri... S-ar naște viața în mister Și emisfera-n grotă, Ca un pământ fără de cer O amintire-n strofă... Atâtea versuri vor trăiri Și-s anotimpuri doar cu ploi... Uniți în gânduri și-n simțiri, Iubind ...e viața celor doi... M-am născut ca să iubesc, Lăsând în urmă lumea Și depășind lumescul meu lumesc Voi șterge și durerea... Aș
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93412]
-
întâmplase de care eu nu aveam habar? Am ascultat ritmul acela nebunesc, plin de energie și pe când melodia se apropia de final, am încercat să mă opresc din tremurat, să mă adun ca să pot vorbi. Dar nu! Mai urma o strofă. Domnul Plant o luase din nou din loc, urlând și cârâind și promițând amor pasional în stânga, în dreapta și în mijloc. După care a urmat un solo frenetic de chitară. Și, în final, vocea lui Shake spunând: „Fă chestia cu mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
culoarea albă a pulberii viră încet, dar cu atât mai spectaculos, devenind cu totul roșie în final. Masonii începură să cânte pe notele cele mai joase un imn destul de lung, în care cuvintele laudă Luminii se repetau la sfârșitul fiecărei strofe. ― Veniți să ne împărtășim cu Lumină! Masonii se așezară unul în spatele celuilalt. Venerabilul oferi fiecăruia câte o lingură din ceramică albastră umplută cu împărtășania de pe tavă. Cel care o primea înghițea împărtășania, apoi mergea spre asistentul de pe margine și depunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mănenilor - bine zicea Moș Iacob ceea ce zicea și din care eu nu Înțelesesem nimic pe loc, ci mai târziu, mult mai târziu, fiindcă Îmi spuseseră părinții: Mănenii aveau colindele lor, „păgâne” și amestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă se vâra, să amintească despre Isus, că s-a născut, numaidecât se Întorceau la cerbi și brazi, la nunți cu stelele, iar de colindat, colindau cum se colindă: În cete, umblând din gospodărie În gospodărie după prietenie și neprietenie - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că a scăpat. Tanța îi rămăsese în suflet, de unde n-o putea smulge, oricât i se părea că e necesar să se despartă de ea. Lipsa ei îl durea și-l inspira. În fiecare seară dorul și-l plângea în strofe fierbinți. Nu mai cizela și nici nu le scria cu gândul să le publice, ci doar ca să-și mângâie inima. Roșu, după ce plecă Deliceanu și reporterul, își reluă explicațiile, acuma înmuiate în sarcasm din cauza comunicatului care tăgăduia o realitate îngrozitoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am ieșit la pensie, m-am apucat de scris, publicând trei volume de versuri. Acum lucrez la o carte în proză. Spuneam că am nepoți. Într-un text de romanță care mi-a fost publicat într-o revistă, în două strofe meditez frumusețea familiei mele, dar în care se pot regăsi „n” familii. Ți le recit și ție cu durere în suflet că destinul nu te-a lăsat să le fi putut spune și tu, acolo, în îndepărtata Australie: „Ce fericiți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și cu mărimea impusă prin viziunea acestuia. De asemenea, o poezie își revarsă magia de melancolii sub incidența unui titlu ce-i prevestește dintru început conținutul aventurii sale abisale. Și ea se încadrează în fixitatea unui număr de versuri sau strofe. Aceste coordonate sunt impuse din exigențele de meșteșugar ale artistului, imperative pe care el nu le poate evita. Formalul în care trebuie să-și prezinte mesajul arta nu diminuează sensul și intensitatea acestuia. El este camaradul de calcul și măsură
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oricum îi răsunau în cap, iar uneori chiar îl împiedicau să se concentreze atunci când studia în sala de lectură. Și mai cu seamă Buongiorno tristezza. Până la cămin auzi neîncetat melodia languroasă, iarăși și iarăși, fără încetare, modulațiile din finalul unor strofe, și pe fondul ei o vedea pe Geta dansând pe scenă, fosta sa colegă cu corp frumos și de o elasticitate a corpului ieșită din comun. Pe numele ei întreg: Georgeta... Melodia devenea o obsesie, de care Paul nu știa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mutatis mutandis, de Nevermore al lui Poe, poemul să ne grăbim, filofteio, traduce tristețea - oricât s-ar încerca escamotarea ei prin ironie - incurabilă a omului în fața implacabilului care-i guvernează destinul. O (auto)ironie amară transpare și aici din fiecare strofă a poemului, în care invocarea filofteiei constituie pretext pentru meditație, pe teme eterne care traversează sensibilitatea artistului, subordonate lui fugit irreparabile tempus. Volumul lui N. Prelipceanu cuprinde o poezie fără artificialitate, în care se poate observa, dincolo de tonul ironic de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
între 1985 și 2008, dovedind o consecvență a atitudinii față de viață, de lume, determinată de convingeri precoce instaurate în sinele poetului, maturizat devreme, odată cu făurirea unui sistem de valori temeinic, de nezdruncinat. Apropiată de postmodernism, prin structura prozodică (versul liber, strofa polimorfă etc.), prin conținutul tematic, pentru care contemplarea prozaicului cotidian este sursa esențială, prin eclectismul imagistic, prin luciditatea perspectivei asupra realului, prin abordarea instrumentelor limbii cu o libertate aproape totală, materializată în abolirea normelor ortografice, încât până și numele proprii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai Eminescu, sosit aici de multe ori împreună cu familia Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din poezia “Mai am un singur dor”. Apoi, cred că tot în acele nopți de vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o pe hârtie în cerdacul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gândire“, dar mai ales „ca un vis încremenit“), pe Nichita („nu credeam să învăț a muri vreodată“), pe Cioran (Rugăciunea unui dac). Fie și rostite la iuțeală, fără nici o pretenție actoricească (lasă că totul venea de la un bălbâit!) câte-o strofă amețitoare din Luceafărul („Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaște / Și vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naște“) sau un poem de rostit în genunchi precum Rugăciune, am simțit numaidecât cum înfioară și pun pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să încropesc un text, care, la nevoie, ar putea fi pus pe muzică și chiar interpretat: „Dans la forêt de sapins, / Manuche attrapait un lapin. / Elle l’apportait à la maison, / Et le donne pour Garçon”. Aceasta ar fi prima strofă. Iată și refrenul: „Un lapin, / Dans mon jardin, / Un lapin, / Pour le chat et le chien”. Ei, dacă Manuche și Garçon ar avea cât de cât aplecare către muzică... am dat lovitura. îndată am scoate un CD și am deveni
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
gîndul] că imaginele nu sânt decât un joc; atuncea, după părerea mea, se naște neîncrederea sceptică în propriile sale creațiuni. Comparațiunea din poezia mea cade în defavorul generațiunei noi, și - cred cu drept. [1v] Încă una. Mi se pare că strofa a treia nu se prea potrivește cu întregul. Se poate cumcă numai mi se pare; se poate cumcă și multe altele mi s-or fi părând bune și-or fi rele; în fine - ceea ce nu se va potrivi puteți șterge
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Se poate cumcă numai mi se pare; se poate cumcă și multe altele mi s-or fi părând bune și-or fi rele; în fine - ceea ce nu se va potrivi puteți șterge în bună voie. În caz de-a șterge strofa a treia, apoi veți fi bun de-a corege într-a patra vorba zidea în zidind: "Eliad' zidind... ". Omițând strofa a treia, ar suna mai bine cores astfel. Vă rog de indulgință pentru timpul cât vi-l răpesc cu citirea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
or fi rele; în fine - ceea ce nu se va potrivi puteți șterge în bună voie. În caz de-a șterge strofa a treia, apoi veți fi bun de-a corege într-a patra vorba zidea în zidind: "Eliad' zidind... ". Omițând strofa a treia, ar suna mai bine cores astfel. Vă rog de indulgință pentru timpul cât vi-l răpesc cu citirea epistolei mele și, încredințindu-vă despre deosebita stimă ce vă păstrez, rămînu al d-voastră M. Eminescu N. B. În caz de-a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
întregul ei în părți constitutive, din cari fiecare își pretinde independința sa. De-ar fi fost să fie, apoi ar fi fost cam în maniera lui Faust, deși nu, totuși. [3r] Mă mir de ce mai cereți autorizarea mea întru suprimarea // strofelor rele când eu v-am dat-o de mult cu atâta încredere și, vă asigur, cu atâta bucurie. Ștergeți numai, pentru că nu sânt înamorat deloc în ceea ce scriu; știu numai prea bine că chiar ce rămâne neșters nu-i de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tei Desigur toată noaptea visez la ochii tăi. Nu rimează bine, gentil[l]esse absolue, dar nici mînile noastre nu rimează, căci a mea-i urâtă ș-a ta albă și subțire, și tot se strâng câteodată într-o singură strofă de zece degete. Astfel - dulce și drăgălașă amică - m-am prostit cu desăvârșire și sperez de la îndurarea cerului că nu mă voi cuminți niciodată, cel puțin față cu tine nu. Și n-am măcar un portret bun al tău. Sub
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Mihai I, cel care i-a anulat primirea Ordinului “Mihai Viteazu“ (1947), alături de stema țării și Imnul regal, pe care-l cântam la 10 Mai și la toate serbările școlare și din care mi-a rămas și mie în memorie strofa a doua, ale cărei versuri, prin ubicuitatea și eternitatea lor corespund cu armonia lor muzicală: “Trăiască patria cât soarele ceresc, rai vesel pământesc cum nu e-n nicio țară” (versul ultim nesigur) Aș mai aduce slavă muzicii din refren pentru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care totă lumea stătea întinsă pe o coastă. Papadima s- a învelit și iarna cu un pardesiu salvat ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]