5,716 matches
-
Dumnezeu al reflexelor, vastul reflex al Luminii. E incompatibil cu capacitatea gândirii de a închipui și al limbii de a reda acest ou primordial, cosmologic matrice a genezei, lumina reflectată. Și lumina ne arată calea, căci ce poate fi mai sublim decât să percepem drumul și nu țelul, calea de a ajunge în neantul dominat de ordine, de un haos aparent și matriceal. Deci subconștientul e filtrul care ordonează haosul pentru om. Arta filosofică Ochi în triunghi? Nu. Triunghi în ochi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Și troate păsările cântară de mai multe ori pe cer Și poetul din nou era iluminat Strângea fărâmele cărții, redevenea orb și nevăzut Își pierdea familia iar, scria cuvântul celui dintâi cuvânt al cărții 917. Spuneam și reamintesc acest moment sublim al armoniei pe care poetul o sesizează urmând începutului, armonie fără de care nu ar putea exista creația lirică și dragostea: Cuvintele se roteau între noi,/ înainte și înapoi/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
apusul de soare/sunt numai o tină și rană994, spune poetul și totuși întreabă: Soare,/ cum mai simți nebuna bucurie/ de-a răsări?995. Serbările Saturnaliilor se desfășurau după ritualul străvechi și cântecul, dansul și teatrul, deci versul încununau momentul sublime al morții simbolice. Caverna prin care Ceres a coborât în infern pentru a-și căuta fiica se numea lume. De aceea vorbind despre suflet pomenim ades de moarte, unde sufletul nu se stinge, ci doar pentru un timp trece printr-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ale vieții dintr-o istorie zbuciumată, dar au capacitatea să reactiveze sub impulsul creator-emoțional Cuvântul primordial și prin El se construiesc arca, carul mnemonic, spiritele aflate pe norul purtător spre înălțare. Poesia, în geneza sa, duce la armonie, la comunicarea sublimă și ocultă a sinelui cu cealaltă lume. Descoperirea mesajului este tocmai minunatul dar al poeților. Mărturisesc lumină Celui care sunt, îmbrățișare și fior, cenușă și pământ. Mă tot nasc și iarăși mor catedrală din ruină. Mărturisesc lumină. E noaptea lunii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îngrijim prin împlinirea dragostei și perpetuarea divină până la moarte: Cuvintele se roteau, se roteau între noi, înainte și înapoi, și cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau într-un vârtej aproape văzut, structura materiei, de la-nceput1041. Nimic mai sublim n-am putea găsi întru ilustrarea temei noastre decât aceste versuri desprinse parcă de matricea din care coboară mereu sămânța cerului pe pământ, întreținând invidia lui Hermes. Așa că omul are un atelier vizibil, care este corpul său, și unul invizibil
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
materia nici spiritul, domenii intermediare ale realității subtile nu pot fi exprimate decât prin simbol. Și simbolul, cum am mai afirmat, nu este nici abstract nici concret, nici rațional nici irațional, nici real nici ireal. El este și rămâne preocuparea sublimă a celor aleși și desemnați de Marele Arhitect al Universului să tălmăcească pe înțelesul tuturor lumina. Dacă realitatea și emoțiile sunt obiective, aparținînd romantismului și simbolismului, iată că viziuniler lumilor de dincolo trec prin contemporaneitatea gândirii, având pe Eliot și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1151. Și tu, cititorule, devii un participant la illuminare prin câștigarea suferinței și atingerea înțelepciunii. Cheia interpretării tragice, anagnorisis, este parte din recunoașterea și asimilarea alegoriei propriei vulnerabilități în fața morții. Aceste tensiuni între contrarii, subliniate încă de la Aristotel conduc la sublima durere estetică, combinație dintre teamă și extaz. În Nașterea Tragediei a lui Nietzsche, el însuși își descrie suferința 1152 raportând-o la arta elenă. Miturile și comunicările simbolice dintre zei și oamenii obișnuiți permutează destinul în contrariile vieții și morții
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mistice fiind elaborate de oameni extrem de religioși, iar moartea și învierea lui Osiris era o dramă virtuală jucată pentru a ilustra nemurirea și supraviețuirea ființei noastre imateriale după moarte. După încercări și probe, sufletul se poate înălța la o existență sublimă printre nemuritori, adică printre zei. Această dramă antică și tălmăcirea mesajului său influențează de atunci gândirea și creația, civilizația umană în întregul ei. Urmașii faraonului Akhenaton erau printre cei mai iluminați influențând misterele eleusine grecești. Peste o sută de mii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de cei fără credință. Memoria noastră ar putea fi astfel înțeleasă ca recentă, din viața pe care o trăim în clopotul în care este labirintul străbătut de fiecare și care este dependentă de creierul pe care îl considerăm un computer sublim și o memorie a vieților trecute stocată în câmpul akashic legată de sufletul individual. Aceasta din urmă este memoria sufletului care interacționaeză cu monadele universului. Personalitățile exterioare și interioare fac un schimb permanent de informații și întregul dezvoltă o cale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
25-26, Pildele 3:20, 8:22, 24, 28-29. Înțeleptul este asemuit cu o fântână, cu un izvor. 422 Ioan 4:14 423 Sf. Atanasie, Ad Serapionem, 1:19. 424 În care intră fiu de crai și se renaște harap-alb, după cum sublim arată Vasile Lovinescu. 425 Hermes Trismegistus 426 Dante Alighieri 427 Marcel Brion, Un enfantde la terre et du ciel, Paris 1934 citând o Tabletă de aur de la British Museum. 428 Sfântul Martin îl denumește izvor de lumină. 429 Victor Hugo
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Fl. Marian”. În 15 octombrie, am participat la Muzeul Județean, la vernisajul expoziției retrospective de desene a pictorului Mircea Teodorescu (din Broșteni). E un mare artist. Temele predilecte: zborul păsărilor și geneza viorii, care simbolizează tendința spre înălțare spirituală, spre sublim. Pictorul a murit acum câțiva ani. Operele sale sunt adevărate eseuri în arta plastică, cu viziuni care amintesc de Leonardo da Vinci. După închiderea expoziției, desenele vor rămâne în proprietatea Muzeului județean. Prilej pentru a le fotocopia și a începe
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și dragostea față de părinți sunt cele mai nobile sentimente, cari înobilează în măsură egală ființa cu asemenea simțăminte. Conduita Matale este de rară excepție, dragostea filială făcând parte dintre sentimentele aproape uitate de foarte mulți. Sensibilitatea filială denotă subtilitate, interiorizare, sublim, atribute ale persoanelor cu factură aleasă. Toate acestea constituie chezășia datoriei și balsamul mulțumirii sufletești, a cărei intensitate se accentuează și răsplătește din plin sacrificiile. Din toată inima doresc, ca îngrijirea devotată să fie aducătoare de o grabnică îmbunătățire a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
dirijată de, să zicem, Sergiu Celibidache, sau, ca să venim mai aproape, de Mădălin Voicu, mai cunoscut și mai de-al nostru, flautistul, prins de măreția acordurilor din „Eroica”, în loc să intre în armonie cu întregul tușește-n instrument și din tot sublimul nu s-ar alege decât praful și pulberea. Să spunem că omul nostru suferea de o tuse seacă, măgărească, stătuse toată ziulica la soare ca să-i treacă, dimineața se certase cu nevasta din cauza banilor, firește, de pe scenă vedea în primele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu fonduri europene, acelea pe care le va obține el, vorbind în Parlamentul Europei. Și pe președintele Băsescu îl scurmă chestia agrară: tunde oi, se delectează cu produse ecologice, merge în Balta Brăilei și dă cu gura prin agricultura noastră sublimă. Domnilor, voi care ați asistat pasivi cum se duce de râpă totul, deși erați în posturi de decizie, nu aveți dreptul moral de a lua în râs „talpa țării”. Până și Miluț, ultra țărănistul de la IMM-uri, a sărit la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Franks, despre care ar trebui să se știe că atunci când de la Istanbul era trimis un ceauș spre București sau Iași, nu era de bine; putea să-ți aducă mazilirea, așa că nu se știe, cu adevărat, ce ni se pregătește de către Sublimul Fond Monetar Internațional. Nu pot fi sigur că, din sumele colectate, se vor construi prin sate locuințe pentru specialiști, program trâmbițat ca o noutate, când, se știe că, prin comune, au fost construite blocuri de locuințe de către vechiul regim al
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Gorbaciov, după ce s-au convins că linșajul mediatic, axat, în principal, pe diabolizarea lui Ceușescu, a dat roade, cel care a deschis seria diabolizării a fost Pacepa și nu numai cu „Orizonturile roșii”. Spionul trădător ( erou pentru alții ă de la sublim la ridicol nu-i decât un pas!) știa jocul, știa să manipuleze cu exagerările și neadevărurile. Apoi, pe toate canalele și prin toate mijloace , au început să curgă: drepturile omului ă emigrația evreilor și germanilor, problema maghiară (placa veche, interbelică
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la rugăciunea de seară pentru prima dată imnele Tu, ce-nfrânezi a mărilor turbare și Cu noi este Dumnezeu, glasurile a peste trei sute de copii, intonând în crescendo primele fraze muzicale ale rugăciunii, păreau valuri învolburate ale stihiilor dezlănțuite până la sublim: Tu, ce-nfrânezi a mărilor turbare și-aprinzi un soare dulce de foc, nu ne lăsa pe noi în uitare că-n Mâna Ta e al nost’ noroc... Pașii Omului-Dumnezeu, călcând pe undele spumegânde ale valurilor, liniștesc zbuciumul firii și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că-n Mâna Ta e al nost’ noroc... Pașii Omului-Dumnezeu, călcând pe undele spumegânde ale valurilor, liniștesc zbuciumul firii și dau siguranță plutirii celor ce, prin furtună, abia li se auzeau glasurile: „Învățătorule, pierim!”: O, Dumnezeu, al tuturor Părinte, Înalt, sublim, al lumii Creator! Ascultă-n Ceruri a noastră rugăminte și fii al nostru Bun Protector! De sus, din Cer, umbrește cu-a Ta Mână și-ntinde Brațul Tău Ceresc spre țara mea, spre Nația Română și spre întreg neamul omenesc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
femeie ieșită în cale, machiată de diavol în primadonă. Noi nu suntem circari! Pentru noi viața nu e prilej de desfătare ușoară, inconștientă, la nivel animalic, ci viața în trup e timp și prilej oferit spre transfigurare, în vederea celui mai sublim scop, propus de Însuși Creatorul: Mântuirea! Îndumnezeirea, spre înveșnicirea ființei noastre! Dacă n-am înțeles faptul acesta, mai bine n-am fi știut nimic despre Adevăr. „Celui ce știe mult, mult i se va cere. Iar celui ce nu știe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bătălia cu fiarele pădurii. Toate tabără, toate intră hoțește în lumina atenției tale să te hărțuiască, să te obosească. O, cum nu stă „moara minții”! Cum tot macină vedenii plăcute, satisfacții ușoare, bucurii perverse, ambiții lumești, poziții mărețe și închipuiri sublime de triumf și stăpânire orgolioasă. Toate patimile de altă dată, tăcute în carne, ținute în zăbala postului, ți se fac acum draci în cuget, în minte. Altădată le gustai în trup. Acum vin să te terorizeze în gând. Unde fugi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alterezi, dându-i alt înțeles în textul și contextul exprimării, transformându-i esența, fie punându-l în comparație cu altul, fie prefăcându-l în metaforă, fie făcându-l simbol, fie adăugându-i funcții sintactice, pentru a-i da înțelesuri, de la simplitate la sublim și de la osândă la slava îndreptățită, valori pe care, morfologic, cuvântul nu le are. Mântuitorul, Cuvântul prin care Dumnezeu vorbește lumii, la întrebarea „De ce le vorbești în pilde?”, le răspunde ucenicilor: „Pentru că văzând, nu văd și auzind, nu aud!”. Metafora
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acești tineri se vor întreba: Ce valoare mai poate avea ceea ce spun denigratorii Legiunii în fața valului de sânge cu care au știut legionarii să-și pecetluiască crezul lor? Idealul este ușor de găsit când sufletul tânăr aspiră cu vigoare spre sublim. Memoriile lui Virgil Maxim sunt un îndreptar pe calea spre culmi. Iar semnele de recunoaștere indicate de el sunt foarte dare: „După aceasta îi veți recunoaște pe legionari: ei mărturisesc Adevărul dumnezeiesc în viața neamului, sub ascultarea Bisericii, și se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
poate mai curând o lipsă de imaginație, acea „idee abstractă“ de care mă acuzase ea. Asemenea reflecție nu făcea decât să-mi sporească iritarea împotriva lui Gilbert. Mă determina să accentuez și să definesc un instinct care până atunci fusese sublim de generos și de vag. Ciorovăiala dintre noi era meschină și lipsită de demnitate, dar acum nu mai puteam să-i pun capăt. — Charles, n-am putea intra în casa ta bizară ca să luăm o băutură? — Nu. — Bine, sper că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În acele clipe mi-a apărut atât de nevinovată, precum apăreau, probabil, fecioarele închise în mănăstiri, în ochii oamenilor din vechime, care gândeau: „Noi suntem niște brute, iar ele sunt îngeri, sunt pure, neprihănite, nu ca noi!“. Am văzut-o sublim inocentă, simplă la minte, proastă, neînțelegând nimic: o dojana la adresa mea, care-mi trăisem viața printre oameni corupți de deșertăciune și egoism, printre femei nerușinate și prea știutoare. Și totuși, vedeam vina ei ca o vină reală, pentru eșecuri reale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de peste cazan. Mi-a făcut semn cu mâna, m-a strigat și m-am dus la el. — Charles, ce forță au apele astea, e fantastic, aproape înspăimântător. Abia de-i auzeam vocea, acoperită de mugetul mării în fierbere. — Da. — E sublim, sublim în adevăratul sens al cuvântului. I-ar fi plăcut lui Kant. I-ar fi plăcut lui Leonardo. I-ar fi plăcut lui Hokusai. Cred că da. — Și păsările... uită-te numai la cormoranii ăia moțați... — Sunt moțați? Eu credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]