5,909 matches
-
aliviale, cu altitudini foarte joase. Mare parte din acest teritoriu a fost canalizat și au fost amenajate poldere protejate de diguri. Câmpia centrală începe în bazinul fulviului Schelde și cu o altitudine situată între 5 și 30 m. în extremitatea sudică, la frontiera cu Valonia, și estică, la frontiera cu Olanda, relieful este mai pronunțat, fiind sub forma unor văi largi, cu altitudini ce depășesc 150m. În exclava Voeren, situată între frontiera olandeză și provincia Liège se atinge altitudinea maximă a
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
malul drept al râului Sava, centrul Belgradului este așezat pe un teren accidentat. Punctul cel mai înalt al orașului este dealul Torlak cu o înălțime de 303 m. Munții Avala (511 m) și Kosmaj (628 m) sunt situați în partea sudică a orașului. Dincolo de Dunăre și de răul Sava, cea mai mare parte a terenului este plat, compus din câmpii aluviale și podișuri de argilă. În Belgrad predomina un climat continental moderat. Temperatura medie anuală este de 11,7, cea mai
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
mondial UNESCO au fost incluse 5 obiective culturale sau naturale din Ucraina. Conform Constituției, limba oficială a Ucrainei este limba ucraineană. Rusa, limba oficială "de facto" a Uniunii Sovietice, este vorbită de mulți ucraineni, mai ales în regiunile estice și sudice. Conform recensământului din 2001, 67.5% din populație a declarat ucraineana ca limbă maternă și 29.6% au declarat rusa. Majoritatea vorbitorilor nativi de ucraineană cunosc rusa ca a doua limbă. Multe sondaje în ce privește limbile vorbite au rezultate diferite, deoarece
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
(Ticino e numele italian; în germană, franceză și retoromană se numește "Tessin") este singurul canton elvețian situat în întregime pe versanții sudici ai Alpilor. Numele cantonului derivă de la râul Ticino, care îl traversează de la Pasul Novenei (ger. "Nufenenpass") până la Lacul Maggiore. este aproape complet de limbă italiană (cu excepția comunei de limbă germană Bosco/Gurin). Împreună cu câteva părți din cantonul Graubünden formează așa-
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
urmă teritorii ale următoarelor state contemporane: Austria, Ungaria, Cehia (cu excepția regiunii Hlučín), Slovacia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, precum și părți care aparțin azi României (Transilvania, cea mai mare parte a Banatului, partea estică a Crișanei, partea estică a Sătmarului, partea sudică a Maramureșului, sudul Bucovinei), Muntenegrului (localitățile litorale), Poloniei (vestul Galiției), Ucrainei (estul Galiției, nordul Maramureșului și nordul Bucovinei), Italiei (Trentino-Tirolul de Sud și o parte a regiunii Friuli-Veneția Giulia) și Serbiei (Voivodina). Primul Război Mondial, dezintegrarea Cisleithaniei la sfârșitul lui
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în repetate rânduri să-l numească pe Karl Lueger primar al Vienei din cauza polemicilor lui antisemite. În domeniul educației generale, s-a ajuns prin școala obligatorie la un recul constant al analfabetismului existent frecvent în special în părțile estice și sudice ale Dublei Monarhii. Cu toate acestea, analfabetismul a rămas mai departe o problemă serioasă a politicilor de educație și a împiedicat participarea unor largi segmente de populație la viața socială și politică. Procentajele analfabeților (Persoane în vârstă de peste 6 ani
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
diferențe considerabile între limbi, variind ca în cazul germanei: germana superioară alemanică în sud și saxona inferioară nordică în nord. Deși ambele varietăți sunt considerate a reprezenta "limba germană", vorbitorii dialectelor pot cu greu să se înțeleagă între ei. Varietățile sudice au completat al doilea schimb sonor, în timp ce varietățile nordice au rămas neafectate de către acest fenomen lingvistic. Grupa nordică a limbilor germanice, pe de altă parte, au rămas unificate după 1000 d.Hr.; de fapt, limbile scandinavice continentale (suedeza, daneza și
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
unificarea a mare parte din Italia actuală între 1859-1866. Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul secolului al XX-lea, noul Regat al Italiei s-a industrializat rapid și și-a format un , devenind Mare Putere. Italia sudică și rurală au rămas în mare parte însă excluse de la industrializare, alimentând o mare și influentă. În ciuda victoriei din Primul Război Mondial, Italia a intrat într-o perioadă de criză economică și agitație socială, care a favorizat apariția unei dictaturi
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Halicarnas afirmă aceasta odată cu legenda că Italia ar fi fost denumită astfel după , legendă amintită și de Aristotel și Tucidide. Numele de "Italia" s-a aplicat doar la o parte din ceea ce este astăzi Italia de Sud - conform lui , porțiunea sudică a peninsulei Bruttium (Calabria de astăzi: provincia Reggio, și parte din provinciile Catanzaro și Vibo Valentia). Dar până la vremea sa și Italia deveniseră sinonime, și numele s-a aplicat și asupra a mare parte din Lucania. Grecii au ajuns și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
a restaura legea și ordinea. În 1176, Liga Lombardă, o asociație de orașe-stat, l-a învins pe împăratul german Frederic Barbarossa în bătălia de la Legnano, asigurând practic independența a mare parte dintre orașele din Italia nordică și centrală. În zonele sudice și de coastă, orașele-stat-porturi s-au constituit în republici maritime, cele mai cunoscute fiind Veneția, Genova, Pisa și . Ele s-au implicat mult în cruciade, au ajuns să domine Mediterana și să monopolizeze rutele comerciale către Orient. În sud, Sicilia
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
să monopolizeze rutele comerciale către Orient. În sud, Sicilia devenise emirat islamic în secolul al IX-lea, înflorind până când a fost cucerită de italo-normanzi la sfârșitul secolului al XI-lea împreună cu mare parte din principatele lombarde și bizantine din Italia sudică. Printr-un șir complex de evenimente, Italia sudică s-a dezvoltat ca regat unitar, la început sub dinastia Hohenstaufen, și apoi sub și, începând cu secolul al XV-lea, cu dinastia de Aragon. În Sardinia, fostele provincii bizantine au devenit
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Sicilia devenise emirat islamic în secolul al IX-lea, înflorind până când a fost cucerită de italo-normanzi la sfârșitul secolului al XI-lea împreună cu mare parte din principatele lombarde și bizantine din Italia sudică. Printr-un șir complex de evenimente, Italia sudică s-a dezvoltat ca regat unitar, la început sub dinastia Hohenstaufen, și apoi sub și, începând cu secolul al XV-lea, cu dinastia de Aragon. În Sardinia, fostele provincii bizantine au devenit state independente denumite "", deși unele părți din insulă
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
o nouă epidemie de ciumă a ucis circa 14% din populația Italiei. Pe lângă aceasta, Imperiul Spaniol a început să decadă în secolul al XVII-lea, și la fel și posesiunile acestuia în Neapole, Sicilia, Sardinia și Milano. În particular, Italia sudică a sărăcit și a fost deconectată de evenimentele importante din Europa. În secolul al XVIII-lea, ca urmare a Războiului Succesiunii Spaniole, Austria a luat locul Spaniei ca putere străină dominantă, iar Casa de Savoia a devenit putere regională, extinzându
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
a fost întrerupt prin reforme economice și administrative efectuate în mai multe state de către elitele dominante. În timpul Războaielor Napoleoniene, Italia nordică și centrală au fost invadate și reorganizate ca un nou Regat al Italiei, un al Imperiului Francez, în timp ce jumătatea sudică a peninsulei a intrat sub administrația lui Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon, care a fost încoronat rege al Neapolelui. Congresul de la Viena din 1814 a restaurat situația de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar idealurile Revoluției Franceze nu au putut
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
a distrus orașele Pompeii și Herculanum. Activitatea vulcanică a condus la apariția mai multor insule și dealuri, și există încă o caldeiră vulcanică activă mare, , la nord-vest de Napoli. Deși țara cuprinde Peninsula Italică și mare parte din bazinul Alpin sudic, o parte din teritoriul Italiei se extinde dincolo de acest bazin și unele insule sunt aflate în afara platoului continental eurasiatic. Aceste teritorii sunt comunele: Livigno, Sesto, San Candido, Dobbiaco (parțial), Chiusaforte, Tarvisio, Curon Venosta (parțial), aflate în bazinul hidrografic al Dunării
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Italia provenea din: Europa (54%), Africa (22%), Asia (16%), America (8%) și Oceania (0,06%). Distribuția imigranților este neechilibrată: 87% dintre aceștia trăiesc în zonele nordice și centrale ale țării (cele mai dezvoltate economic), și doar 13% trăiesc în jumătatea sudică a peninsulei și în Sicilia. Limba oficială a Italiei este italiana. Se estimează că există circa 64 de milioane de vorbitori materni ai limbii italiene în timp ce numărul total de vorbitori, cuprinzându-i și pe cei care o folosesc ca a
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
fi considerată în parte o succesoare a picturii antice grecești. Pictura romană are însă și unele caracteristici unice și importante. Singurele picturi romane care s-au păstrat până astăzi sunt picturi murale, multe găsite în vilele din Campania, în Italia sudică. Aceste picturi pot fi grupate în 4 „stiluri” sau perioade principale și multe conțin primele exemple de trompe-l'œil, pseudo-perspectivă și peisaj pur. Pictura pe lemn a devenit mai frecventă în perioada , sub influența icoanelor bizantine. Către mijlocul secolului
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
nord-vest, la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est. Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la est, cu Italia și cu Monaco la sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest. Dacă frontierele sudice ale țării corespund unor creste montane, frontierele nord-estice nu corespund, aproape deloc, vreunor limite geografice fizice sau lingvistice. Franța metropolitană cuprinde mai multe insule, cea mai mare fiind Corsica, multe fiind, însă, mici insule de coastă. Metropola se încadrează între
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
asupra întregului teritoriu decât între secolele al V-lea și al III-lea î.e.n. Astfel a apărut noțiunea de „Galia”, corespunzătoare teritoriilor populate de celți între Rin, Atlantic și Mediterana. Galia era pe atunci o țară prosperă, ale cărei părți sudice au fost din ce în ce mai mult supuse influențelor grecești și apoi romane. Începând cu anul 125 î.e.n., sudul Galiei a fost cucerit, încetul cu încetul, de Republica Romană, care a înființat aici orașele Aix-en-Provence, Toulouse și Narbonne. În 58 î.e.n., Iulius Cezar
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
în 1350, sub regele Magnus Eriksson s-a introdus o lege națională prin care provinciile istorice și-au pierdut mare parte din independența anterioară. Orașul Kalmar este unul dintre cele mai vechi din Suedia, fiind în Evul Mediu cel mai sudic și al treilea ca dimensiune oraș suedez. În acea perioadă orașul era centru de export al fierului, acesta fiind comercializat de negustori germani. În secolul 19 Småland se caracteriza prin sărăcie, un număr important dintre locuitori emigrând în Statele Unite ale
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
("Sardigna", "Sardinna" or "Sardinnia" în sardă, "Sardegna" [sar'dea] în italiană, "Sardenya" în catalană), este o insulă din Marea Mediterană, situată între Peninsula Italică, coasta sudică a Franței și coasta Tunisiei, la sud de Corsica. Insula aparține Italiei, în cadrul căreia este organizată ca regiune autonomă. are o suprafață de 24,090 km² și o populație de 2,65 milioane. Era numită "Ichnusa" de fenicieni și "Sandalyon
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
de miere utilizați ca leac în medicina populară etc. Martie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și Februarie cu excepția anilor bisecți și ca Noiembrie în fiecare an. Echinocțiul de primăvară în emisfera nordică, respectiv echinocțiul de toamnă în emisfera sudică, (data când ziua este egală cu noaptea), este o dată care variază de la 19 martie la 21 martie (UTC).
Martie () [Corola-website/Science/296718_a_298047]
-
Idiș ("ייִדיש, Yiddish") este un dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3.000.000 de evrei în toată lumea, cu o concentrație mai mare în Europa Centrală și Europa de Est. Limba s-a format în Europa Centrală între Secolul IX și Secolul XIV, desprinzându-se din graiurile
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
are în continuare un rol important în comunicarea la nivel mondial. aparține ramurii galo-romanice a familiei limbilor romanice. Chiar dacă în Franța au fost vorbite o multitudine de limbi romanice, împărțite în două mari familii, limbi nordice (limbi "oïl") și limbi sudice (limbi "oc", care aparțin ramurii iberoromanice), nucleul limbii standard a fost cea vorbită în Evul Mediu la Paris și în împrejurimi, și adoptată de curtea regală. Aceasta s-a impus treptat în cadrul procesului de formare a statului centralizat francez, înglobând
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
km de municipiul Pitești și 190 km de capitala București. Sub aspect morfologic, poziția geografică a municipiului Slatina este limitată la sectorul de vale a râului Olt, cu dezvoltarea pe stânga a acestuia și se delimitează la nord cu prelungirile sudice ale Podișului Getic și anume, prin subdiviziunile acestuia de est prin Dealurile Oltețului, la nord Platforma Cotmeana, la est parte din Câmpia Boianului. În partea de sud sectorul de vale este delimitat de subdiviziunea Câmpiei Romanațiului cu contact pe malul
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]