KorAP: Find »[drukola/base=sufla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...187 188 189 ...238 >

5,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

Ne-am uitat după el: o tulise după „Romarta copiilor“. Ne-am consultat din priviri, o fracțiune de secundă. Apoi am fugit spre Universitate, unul după celălalt, prin beznă. Ne-am oprit abia după fântână, între Cazino și restaurantul pescăresc. Suflam greu, trecusem de prima tinerețe. De vizavi, Caragiale ne privea milostiv, cu cravata lui de sectorist. Mihnea a scos capul pe lângă zid și m-a liniștit: „Nu vine nimeni.“ Mă simțeam viu, culpabil, cu prietenul meu cel mai bun alături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
bodyguard, câteva kile de pistoale-n portbagaj, dar respectă cu strictețe regulile de circulație.“ „Mă rog, problema lor. Să revin. Ăla e-un exemplu de furtună neuromagnetică. La scară mică, dar eficientă.“ „Se poate și mai rău?“, m-am interesat, suflând aer cald în mănuși. Degeaba, Thinsulate-ul era croit la turci, costase 100 de mii. „Da, exact cum spune omul nostru în scrisoare. Ce-i Mona Lisa Overdrive?“ „Un roman al lui Gibson.“, m-am lăudat. Cu asta chiar mă ocupam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Academicienii mai făceau o chestie: scoteau din doi în doi ani câte-un Dicționar Explicativ, care să năucească populația. Sistemul arăta la fel: bani publici, coperți de-album de artă, o singură editură - aceeași ca la clasici. Despre tiraje, nu sufla nimeni un cuvânt, se vorbea de milioane de exemplare. Academicienii descoperiseră o afacere perpetuă, pe buzele tuturor: limba română. Modificau cuvinte, schimbau ortografia, înlocuiau reguli gramaticale, umblau la accent și pronunție. Mereu intervenea câte-o noutate, ca pe un șantier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
acțiune dată.“ „Ce înseamnă semnificativ?“, s-a interesat Maria. „Până la 80%. Tare, nu? Dacă vă mai spun că algoritmii genetici și-evolutivi funcționează, fără excepție, pe baza ecuației lui Bayes, o să rămâneți mască. Microsoft îi folosește de rupe, dar nu suflă o vorbă despre ei. La fel, unele companii de filtrare a spam-urilor. O aplicație bayesiană dintre cele mai simple: te-ajută să distingi între mail-urile publicitare și mail-urile de care chiar ai nevoie. Și asta nu-i nimic...“ „Adică?“, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cele patru turnuri Windsor excavate și-umplute cu niște clădiri rotunde de sticlă. Pluteai compact, prins între epoci și straturi de zidărie. Clădirile fuseseră cocoțate pe patru dâmburi înalte, taluzate cu iarbă. Îți alegeai dâmbul, urcai pe el și-abia suflai în dreptul construcției. Nu se vedea nimic înăuntru; privirea nu bătea, imaginile ricoșau pe fondul mat. Zidul se înfășura în jurul sticlei și-aluminiului, rotund și interminabil. Turnurile ridicau spre cer creneluri de cărămidă adevărată, săpate perfect, la 50 de metri înălțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
asta?“ Toată lumea știa de echipa lui Vilaia, nici poliția nu se mai atingea de ea. Ți se făcea frig doar când le-auzeai numele. „N-aș vrea să fiu în pielea avocățelului...“, s-a apropiat Mihnea de prizonier. Aproape îi sufla în cagulă. „Ce zici, scriitorașe, te-am avut la faza asta?“ „Clar.“, l-am susținut. „A încurcat-o. Parcă văd titlurile de mâine: «Cel mai mare scriitor român în viață dispare într-un tragic accident de circulație!» Sau maritim.“ „La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Cezar să știe inginerie moleculară și să nu se mai bâlbâie. Un spațiu demn, încăpător, strălucind de benzi cortextuale. Puteam fi mândri. Copacii se micșorau, ca un desen pointilist, până nu mai rămânea decât un schelet transparent, gata să fie suflat de vânt. Scena i-ar fi plăcut Mariei, s-ar fi bucurat s-o evalueze. Dar Maria dispăruse (sau poate mă aștepta acasă, în miros de portocale), și-acum urma Mihnea. Eram stăpânii finalului, lorzii deznodământului. Strânsesem toate amintirile într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

el funcționarului. Ce zice legea: e profanare? — Profanare! Profanare! aprobă imediat funcționarul. — Pentru asta, Siberia îl mănâncă? — Siberia, Siberia! Îndată ajunge-n Siberia! Ei încă mai cred că-s bolnav, continuă Rogojin să-i spună prințului, însă eu, fără să suflu o vorbă, tiptil, încă neînzdrăvenit, m-am suit în vagon și iată că mă întorc; descuie poarta, frățioare Semion Semionâci! Lui taică-meu, răposatul, m-a ponegrit destul, știu eu. Însă, ce-i drept, atunci l-am necăjit pe părintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
scuturau frigurile. Cu greu mi-am venit în fire. — Ei bine, acum ți-o jucăm noi pe Nastasia Filippovna! chicoti funcționarul, frecându-și palmele. Acum, domnule, cerceii-s un fleac. De-acum o s-o procopsim cu niște cercei... Dacă mai sufli o vorbă despre Nastasia Filippovna, jur pe Dumnezeu că pun biciul pe tine, nici nu mă uit că ai umblat cu Lihaciov! strigă Rogojin, înșfăcându-l de mână. Dacă mă biciuiești, înseamnă că nu mă alungi! Biciuiește-mă! M-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi putut spune, dacă nu dumneavoastră? Parcă bătrâna nu mi-a bătut apropoul? — Ar trebui să știți mai bine cine le-a spus, dacă într-adevăr vi se pare că vi s-a bătut un apropo. Eu unul n-am suflat o vorbă despre asta. — I-ați dat biletul? Aveți un răspuns? îl întrerupse Ganea cu nerăbdare febrilă. Însă chiar în această clipă se întoarse Aglaia și prințul nu mai apucă să-i răspundă. — Poftiți, poftiți, spuse Aglaia, punând albumul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
i-am dat o lovitură atât de necruțătoare? Mai treacă-meargă dacă aș fi fost și eu îndrăgostit. Însă la mijloc n-a fost decât o ștrengărie, un simplu crailâc și nimic altceva. Și poate că, dacă nu i-aș fi suflat buchetul acela, omul ar fi trăit și astăzi, ar fi fost fericit, ar fi avut succese și nu i-ar fi trecut prin minte să-și pună grumazul sub sabia turcului. Afanasi Ivanovici tăcu cu aceeași gravă demnitate cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
răsucea, ascultător și tăcut, pe călcâie, făcea în vârful picioarelor calea întoarsă spre ușă și, mergând, dădea tot timpul din mâini, ca și cum ar fi vrut să-i dea de știre că n-a venit decât așa și că nu va sufla o vorbă, că, iată, a și ieșit și nu mai vine și, totuși, peste zece minute sau peste cel mult un sfert de oră, își făcea din nou apariția. Kolea, care avea accesul liber la prinț, îi provoca lui Lebedev

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Numai onestitatea, spuse deodată sus și tare Keller sărind în picioare și adresându-i-se Lizavetei Prokofievna, numai onestitatea, doamnă, nu m-a lăsat să-l dau în vileag pe prietenul meu compromis și de aceea mai înainte n-am suflat o vorbă despre corecturi, cu toate că, după cum ați auzit și dumneavoastră, nu s-ar fi dat în lături să ne facă vânt pe scări. Pentru restabilirea adevărului recunosc că într-adevăr am apelat la el, ca la o persoană competentă, dându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aceasta destăinuirile încetară, deși incognito-ul dădea a înțelege că părinții, adică mai ales Lizaveta Prokofievna, au față de prinț o atitudine deosebit de defavorabilă. Dar nici despre ea, nici despre Aglaia, nici chiar despre Ivan Feodorovici, Adelaida și prințul Ș. nu suflară o vorbă în timpul vizitei. Plecând din nou la plimbare, nu-l invitară și pe prinț. Nu făcură nici măcar aluzie la o posibilă vizită a lui; în legătură cu asta, Adelaida chiar lăsă să-i scape o vorbă foarte semnificativă: povestindu-i despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mama ei, ci și cu amândouă surorile - și că „asta nu-i bine deloc“. Dându-i parcă în treacăt această veste (care pentru prinț era extrem de importantă), fratele și sora se retraseră. Despre afacerea cu „fiul lui Pavlișcev“, Ganea nu suflase o vorbă, poate dintr-o falsă modestie, poate „ca să nu lezeze sentimentele prințului“, dar prințul îi mulțumi totuși încă o dată pentru zelul depus în elucidarea problemei. Prințul era bucuros că fusese lăsat, în sfârșit, singur; coborî de pe terasă, traversă strada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai întâmplase o pacoste, de care prințul nu știa. „Desigur, n-am spionat și n-am vrut să descos pe nimeni: de altminteri, am fost primit bine, mai bine decât m-am așteptat; însă despre dumneavoastră, prințe, nu s-a suflat o vorbă!“ Dar cel mai important și mai amuzant era că Aglaia se certase cu ai casei din pricina lui Ganea. Habar n-avea cum s-au petrecut lucrurile, dar știa precis că Ganea fusese motivul care declanșase cearta (dacă vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să stau în picioare. Se așezară amândoi. — În al doilea rând: nici un cuvânt despre băiețandrii răutăcioși! Stau și vorbesc cu tine zece minute; am venit la tine ca să aflu ceva (tu, poate, te gândeai la Dumnezeu știe ce?) și, dacă sufli măcar o vorbă despre băieții aceia impertinenți, mă ridic, plec și o rup de tot cu tine. — Bine, îi răspunse prințul. — Dă-mi voie să te întreb: ai binevoit să trimiți, acum o lună sau o lună și jumătate, cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pleacă, stă aici, și doar cu gura ei i-a poruncit să nu vină... El șade și-i palid tot la față. Și blestematul de Evgheni Pavlovici a pus stăpânire pe conversație! Uite-l cum turuie, nu te lasă să sufli un cuvințel. Acum aș afla totul, numai dacă aș putea aduce vorba...“ Într-adevăr, prințul stătea la masa rotundă palid, părând cuprins în același timp de o spaimă excesivă și, din când în când, preț de câteva clipe, de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vreau să merg la braț cu dumneata. Sau mai bine să mergem tot așa, dar să nu-mi spui nici un cuvânt. Vreau să mă gândesc la ceva. Atenționarea era, în orice caz, de prisos; cu siguranță, prințul n-ar fi suflat o vorbă tot drumul, chiar dacă n-ar fi fost prevenit. Inima începuse să-i bată grozav de tare când auzise vorbindu-se despre bancă. Peste vreun minut, se gândi mai bine și, rușinat, alungă gândul absurd care-i venise în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
patru, lucru pe care l-am ghicit încă de pe când eram cu trei paliere mai jos. Până când am urcat în fugă, până când mi-am tras sufletul și am căutat soneria, au trecut câteva minute. Mi-a deschis o femeie care sufla în samovoar într-o bucătărie minusculă; a ascultat tăcută întrebările mele, nu a înțeles nimic, desigur, și tot tăcută mi-a deschis ușa ce dădea în camera cealaltă, tot mică, grozav de scundă, cu porcăria de mobilier necesar și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu da greș din nou, dar vezi să nici nu te apuce lașitatea! Crezi că putea să nu-și dea seama de ce m-am tot dus pe acolo timp de-o jumătate de an? Și, imaginează-ți: nu mi-a suflat o vorbă astăzi, nu mi-a dat a înțelege nimic. Și doar intrasem în casă prin contrabandă, bătrâna nu știa că-s acolo; altfel, cine știe, m-ar fi dat afară. M-am dus riscând pentru tine, să aflu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce bine că suntem copii! exclamă el, în sfârșit, cu încântare. — Pur și simplu, e îndrăgostită de dumneavoastră, prințe, și nimic mai mult! îi răspunse Kolea pe un ton autoritar și convingător. Prințul roși, dar de data aceasta nu mai suflă o vorbă, iar Kolea doar râdea și bătea din palme; peste un minut, începu să râdă și prințul, iar apoi, până seara, la fiecare cinci minute se uita la ceas, vrând să vadă dacă a trecut mult timp și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deveniseră triști. De altfel, prințul ajunse până la urmă să spună niște anecdote foarte amuzante, de care el râdea primul, așa că ceilalți râdeau mai mult de râsul lui plin de bucurie decât de anecdote. Cât despre Aglaia, ea aproape că nu suflase o vorbă toată seara; în schimb, fusese foarte atentă, îl ascultase pe Lev Nikolaevici și chiar mai degrabă îl privise decât îl ascultase. — Uite-așa se uita, nu-și mai lua ochii de la el, se agăța de fiecare cuvânt, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Doamne! Ce plăcere să ai de-a face cu un om... atât de greu de cap ca dumneata! — Bine, vin, vin! se grăbi prințul s-o întrerupă. Îți dau cuvântul meu de onoare că voi sta toată seara fără să suflu o vorbă. Chiar așa o să fac. — Excelent! Mai înainte ai zis: „o să trag chiulul spunând că-s bolnav“! La urma urmei, de unde scoți asemenea expresii? De unde și până unde plăcerea de a vorbi cu mine în asemenea expresii? Mă tachinezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
întrerupseseră conversația și ascultau. Aglaia părea speriată, iar Lizaveta Prokofievna intrase pur și simplu în panică. Ciudate ființe mai erau ele, fiicele și mama lor: presupuseseră și hotărâseră că pentru prinț e mai bine să stea toată seara fără să sufle o vorbă; dar de îndată ce-l văzuseră într-un colț, în izolarea cea mai deplină și cu desăvârșire mulțumit de soarta sa, imediat se alarmaseră. Alexandra voise să se ducă la el și, cu precauție, să-l conducă traversând toată camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]