5,243 matches
-
cu o soluție concentrată de amoniac , a precipitat sub formă de hidroxid. Produsul a fost centrifugat și redizolvat în acid azotic. Pentru a separa berkeliul sintetizat de americiul nereacționat, soluției finale i-au fost adăugate o mixtură de amoniu și sulfat de amoniu și a fost încălzită pentru a converti tot americiul în starea de oxidare +6. Restul de americiu neoxidat a fost precipitat în fluorură de americiu (III) (AmF) prin adiția unei mici cantități de acid fluorhidric. În urma acestui pas
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
de lutețiu). Încă o dată, această proprietate se aseamănă cu a altor lantanide. Majoritatea soluțiile apoase ale sărurilor de lutețiu sunt incolore și formează cristale de culoare albă în urma încălzirii. Însă, excepția de la regulă este iodura. Sărurile solubile, ca și azotatul, sulfatul și acetatul formează hidrați în timpul cristalizării. Oxidul, hidroxidul , fluorura, carbonatul, fosfatul și oxalatul sunt insolubile în apă. Lutețiul metalic este ușor instabil în aer la temperatură standard, dar arde rapid la 150 °C pentru a forma oxidul de lutețiu. Compusul
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
dintre cele mai rare și mai scumpe pământuri rare, având un preț care ajunge la US$10,000 per kilogram, adică aproximativ un sfert din cel al aurului. Minereul sfărâmat este tratat cu acid sulfuric concentrat, fierbinte, pentru a produce sulfați solubili în apă ale pământurilor rare. Toriul precipitează din soluție ca hidroxid și este îndepărtat. După aceea, soluția este tratată cu oxalat de amoniu pentru a converti pământurile rare în oxalați insolubili. Oxalații sunt apoi convertiți în oxizi prin recoacere
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
-și toți cei 3 electroni de valență. Un bun exemplu e oxidul de ytriu (III) (), cunoscut și ca ytria, un solid alb cu 6 coordonate. Fluorura, hidroxidul și oxalatul ytriului sunt insolubile în apă, pe când bromura, clorura, iodura, nitrura și sulfatul său sunt toate solubile în apă. Ionul Y e incolor în soluție din cauza absenței de electroni și nivelul energetic d și f. Apa reacționează ușor cu ytriul și compușii săi, formând . Acidul nitric sau fluorhidric concentrat nu atacă ytriul, dar
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
blocați de atropină. Se manifestă, (după câteva minute până la 3 ore de la ingestie), prin grețuri, vărsături, catar oculo-nazal, contracții ale pupilei, dereglarea văzului, tulburări respiratorii, încărcare bronșică, salivație, diaree, tremurături intense, transpirație abundentă, și încetinirea pulsului. Ca tratament se administrează sulfat de atropină, (în doze de 0,5 mg la 4 ore, sau 1 mg în cazuri severe), până la dispariția tulburărilor, (de regulă 12 - 24 ore). În cazul ingerării ciupercilor în cantități mari, se fac spălături gastrice cu cărbune activat, iar
Intoxicația acută cu ciuperci otrăvitoare () [Corola-website/Science/303459_a_304788]
-
sunt potențialul de ionizare (pentru cationi) și afinitatea pentru electroni (pentru anioni). Principalele clase de compuși studiați de chimia anorganică sunt acizii și bazele anorganice, sărurile și oxizii (pot fi oxizi acizi sau bazici). Dintre săruri, cele mai importante sunt sulfații, halogenurile și carbonații. În stare solidă, aceștia au de cele mai multe ori o conductivitate electrică scăzută și au tendința de cristalizare. Solubilitatea în apă compușilor anorganici variază mult, aceștia putând fi foarte solubili (NaCl) sau practic insolubili (SiO). În chimia anorganică
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
un transfer de electroni. Transferul de electroni poate avea loc și indirect, de exemplu în baterii, un concept-cheie în electrochimie. Compușii anorganici sunt răspândiți în natură sub forma mineralelor. Solul conține, de exemplu, sulfuri de fier (cum este pirita) și sulfați de calciu (gipsul). De asemenea, unii compuși anorganici pot fi biomolecule, ca de exemplu electroliți (clorura de sodiu), ca ioni fosfat (în alcătuirea ATPului și a ADN-ului), etc. Deși chimia organică este numită și „chimia carbonului”, există unii compuși
Chimie anorganică () [Corola-website/Science/301475_a_302804]
-
adverse. Morfina este utilizata pentru a trata durerile acute și cronice. Morfina se administrează de obicei parenteral, sub formă de clorhidrat de morfină. Administrarea orală (per os) a morfinei nu este avantajoasă, deoarece biodisponibilitatea în acest caz este foarte mică. Sulfatul de morfină are o biodisponibilitate ceva mai bună la administrarea orală. Se poate administra și pe cale rectală, sub formă de supozitoare sau clisme. Utilizarea la copii este contraindicată. Utilizarea morfinei ca antidiareic sau antitusiv este în prezent anacronică și chiar
Morfină () [Corola-website/Science/301482_a_302811]
-
care se desfășoară în masa de apă și la interfața apă-sedimente. În cazul acumulării BEZID, din substratul geologic al cuvetei, respectiv din concrețiunile grezoase-nisipoase cu lianți calcaroși se pot solubiliza elemente ca Fe și Mn, iar din formațiunile marnoase, azotiți, sulfați și sulfiți. Dar, intensitatea fenomenelor de levigare chimică a substratului geologic al cuvetei, este redusă în majoritatea cazurilor, datorită de regulă suprafeței mici de contact dintre apă și roca de bază aproape total acoperită, în timp relativ scurt, de sedimente
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
Reacția de schimb sau dublă înlocuire are loc prin schimbarea primului element chimic între două substanțe chimice compuse. Prin acest tip de reacție chimică se pot identifica substanțele chimice care conțin diferiți radicali acizi cum ar fi radicalul clorura sau sulfat: H2SO4 + BaCl2=BaSO4 + 2HCl CuSO4 + BaCl2=BaSO4 + CuCl2 albastru precipitat alb nisipos HCl + AgNO3=AgCl + HNO3 NaCl + AgNO3=AgCl + NaNO3 precipitat alb-branzos • Reacția de descompunere este reacția chimică în urma căreia, dintr-o substanță chimică compusă, se obțin două sau mai
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
un agent clorinator și extrage diclorura de sulf și tetraclorurile celorlalte elemente. Pudrele de telur sau seleniu pot fi utilizate în detectarea acestuia, datorită culorii roșii, asemeni cireșei, respectiv culorii verzi. Acidul clorosulfonic este utilizat în producerea detergenților sintetici, precum sulfații alchenelor sau uleiurilor nesaturate, polioxipropilenul de glicol, alcoolii de catenă lungă, alchilarele sau eterii de alchil difenil. De asemenea, este un produs foarte utilizat în producerea agenților antibacterieni sulfonamidici, diureticelor și a altor produse farmaceutice, pesticide, îndulcitori artificiali (zaharina), dezinfectanți
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
în apă (0,789) și în alți compuși organici, cum ar fi acetonitril, benzen, cloroform, ciclopentan, metacrilat de metil și tetrahidrofuran. Polaritatea grupării hidroxil determină amestecarea cu apa în orice proporții, fapt reflectat prin solubilitatea clorurii de calciu și a sulfatului de cupru în metanol. Alcoolul este de asemenea, solubil în eter dietilic, în hidrocarburi și mulți alți solvenți organici. Se amestecă ușor în grăsimi vegetale și uleiuri. pKa-ul metanolului are o valoare de 16. În reacție cu acizi puternici
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
adus la 300 °C. Doi atomi de hidrogen sunt eliminați din fiecare moleculă, obținându-se și hidrogen gazos, realizându-se astfel dehidrogenarea metanoulului. Alcoolul nu poate da reacții de dehidratare. În schimb, în reacție cu acidul sulfuric se formează dimetil sulfat. Formează cu acizii organici esteri, iar cu sodiu eliberează hidrogen. Reacțiile de substituție se pot realiza cu pentaclorura de fosfor sau cu acidul clorhidric. Metanolul este întalnit in fructe, unde este produs de către metilestaraza prin atacul pectinei metoxilate, existand in
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
ul () este un mineral ca și gipsul compus din sulfat de calciu anhidru, având formula chimică . El se prezintă în natură sub formă cristalizată în sistemul ortorombic, sau agregate granulare. Spre deosebire de gips, anhidritul nu conține apă de cristalizare. ul nu este izomorf ortorombic cu alți sulfați, cum ar fi celestina
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
și gipsul compus din sulfat de calciu anhidru, având formula chimică . El se prezintă în natură sub formă cristalizată în sistemul ortorombic, sau agregate granulare. Spre deosebire de gips, anhidritul nu conține apă de cristalizare. ul nu este izomorf ortorombic cu alți sulfați, cum ar fi celestina(sulfat de stronțiu) sau baritina (sulfat de bariu), în ciuda proprietăților formulelor chimice. Cristalele distinct dezvoltate sunt oarecum rare, iar mineralul se prezintă, de obicei, sub formă de mase clivate. Duritatea este de 3,5 pe scara
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
de calciu anhidru, având formula chimică . El se prezintă în natură sub formă cristalizată în sistemul ortorombic, sau agregate granulare. Spre deosebire de gips, anhidritul nu conține apă de cristalizare. ul nu este izomorf ortorombic cu alți sulfați, cum ar fi celestina(sulfat de stronțiu) sau baritina (sulfat de bariu), în ciuda proprietăților formulelor chimice. Cristalele distinct dezvoltate sunt oarecum rare, iar mineralul se prezintă, de obicei, sub formă de mase clivate. Duritatea este de 3,5 pe scara de duritate Mohs, iar greutatea
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
chimică . El se prezintă în natură sub formă cristalizată în sistemul ortorombic, sau agregate granulare. Spre deosebire de gips, anhidritul nu conține apă de cristalizare. ul nu este izomorf ortorombic cu alți sulfați, cum ar fi celestina(sulfat de stronțiu) sau baritina (sulfat de bariu), în ciuda proprietăților formulelor chimice. Cristalele distinct dezvoltate sunt oarecum rare, iar mineralul se prezintă, de obicei, sub formă de mase clivate. Duritatea este de 3,5 pe scara de duritate Mohs, iar greutatea specifică de 2,9. Culoarea
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
alteori, acesta poate apărea în culori ca gri, albastru-bleu sau purpuriu. Luciul este perlat sau vitros. Când atinge apa, anhidritul se transformă în gips, cu formula chimică CaSO·2HO, absorbind apa respectivă. Mineralele asociate ale anhidritului sunt calcitul, halitul sau sulfați ca galena, calcopirita, molibdenitul sau cu pirita în depozite aluvionare. Anhidritul se găsește frecvent în roci evaporitice, cu depozite de gips; el a fost descoperit în anul 1794, într-o mină de sare din apropierea orașului Hall din Tirol. Gipsul s-
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
în anul 1794, într-o mină de sare din apropierea orașului Hall din Tirol. Gipsul s-a format, la rândul lui, prin alterarea anhidritului; acesta a absorbit apa atmosferică și și-a adăugat moleculele compoziției sale. Într-o soluție apoasă de sulfat de calciu, se depun cristale de gips. Însă, dacă la soluție se adaugă sodiu sau clorură de potasiu, iar reacția are loc la temperatura de 40 °C, sulfatul de calciu se depune sub formă nehidratată, sau anhidrit. Aceasta a fost
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
și și-a adăugat moleculele compoziției sale. Într-o soluție apoasă de sulfat de calciu, se depun cristale de gips. Însă, dacă la soluție se adaugă sodiu sau clorură de potasiu, iar reacția are loc la temperatura de 40 °C, sulfatul de calciu se depune sub formă nehidratată, sau anhidrit. Aceasta a fost una dintre câteva metode de preparare artificială a anhidritului și este identică cu metoda naturală, unde anhidritul se formează în bazine sărate. Numele anhidritului a fost introdus de
Anhidrit () [Corola-website/Science/317957_a_319286]
-
sau microorganismelor vii (alge, protozoare, etc), precum și prezenței unor substanțe chimice provenite din ape uzate industriale (fenoli, crezoli, etc). Se datorează diferitelor tipuri de substanțe dizolvate care se găsesc în cantități mai mari în apă: sărat (clorură de sodiu sau sulfat de sodiu), amar ( sulfat de magneziu sau clorură de magneziu), dulceag (sulfat de calciu), acidulat (bioxid de carbon), acru (bicromat sau clorură de fier). Depinde de materiile din apă aflate în diferite stări de dispersie și de natura lor. Turbiditatea
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
protozoare, etc), precum și prezenței unor substanțe chimice provenite din ape uzate industriale (fenoli, crezoli, etc). Se datorează diferitelor tipuri de substanțe dizolvate care se găsesc în cantități mai mari în apă: sărat (clorură de sodiu sau sulfat de sodiu), amar ( sulfat de magneziu sau clorură de magneziu), dulceag (sulfat de calciu), acidulat (bioxid de carbon), acru (bicromat sau clorură de fier). Depinde de materiile din apă aflate în diferite stări de dispersie și de natura lor. Turbiditatea se măsoară prin comparație
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
din ape uzate industriale (fenoli, crezoli, etc). Se datorează diferitelor tipuri de substanțe dizolvate care se găsesc în cantități mai mari în apă: sărat (clorură de sodiu sau sulfat de sodiu), amar ( sulfat de magneziu sau clorură de magneziu), dulceag (sulfat de calciu), acidulat (bioxid de carbon), acru (bicromat sau clorură de fier). Depinde de materiile din apă aflate în diferite stări de dispersie și de natura lor. Turbiditatea se măsoară prin comparație cu o emulsie etalon în scara silicei: 1
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
Se exprimă prin indicele "p"H, care este cologaritmul concentrației ionilor de hidrogen la 1 l de apă. Se datorează sărurilor de calciu și de magneziu aflate în soluție. Aceste săruri pot fi sub forma de carbonați, de cloruri, de sulfați, de azotați, de fosfați sau de silicați. Un grad de duritate este echivalent cu 10 mg de CaO, sau 1,142 mg de MgO conținute într-un litru de apă. Duritatea temporară" este determinată de carbonați, care prin firbere precipită
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]
-
echivalent cu 10 mg de CaO, sau 1,142 mg de MgO conținute într-un litru de apă. Duritatea temporară" este determinată de carbonați, care prin firbere precipită. "Duritatea permanentă" este determinată de celelalte săruri de calciu și de magneziu (sulfați, cloruri, etc.) și nu precipită prin fierbere. "Duritatea totală" este suma durităților temporară și permanentă. Provin din resturi de plante și animale. Ele pot fi oxidate complet și se exprimă în miligrame pe litru de manganat de potasiu necesar pentru
Calitatea apei () [Corola-website/Science/319475_a_320804]