4,883 matches
-
navale ale acestora au fost recunoscute ca fiind pirați de temut. Înainte de 1800, regiunea era văzută de Franța că un teritoriu colonial. Marocul nu a ajuns sub dominație otomană, dar s-a confruntat cu Portugalia pentru a-și apăra independența. Suveranii Marocului din 1472, Wattasizii au pierdut la Melilla în favoarea Spaniei, apoi Agadirul și întinderi vaste din regiunea coastala în favoarea Portugaliei care a asediat Marrakechul în 1515. În 1524, dinastia Saadita s-a răsculat în sudul Marocului, iar în 1554, a
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
Wattasizii au pierdut la Melilla în favoarea Spaniei, apoi Agadirul și întinderi vaste din regiunea coastala în favoarea Portugaliei care a asediat Marrakechul în 1515. În 1524, dinastia Saadita s-a răsculat în sudul Marocului, iar în 1554, a fost detronat ultimul suveran Wattasid. Fondatorul dinastiei saadite, Mohammed al-Mahdi, a pretins titlul de sultan, a încheiat alianță cu otomanii și s-a declarat descendent al profetului Mahomed-șerif-și calif al islamului. În 1578, la Ksar el-Kebir, Ahmad al-Mansur a zdrobit invadatorii portughezi conduși de
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
reușit să pună nobilimea în dificultate financiară. Fii săi au divizat țară, guvernarea de la Fes până în 1626 și guvernarea de la Marrakech până în 1659. Șerifii dinastiei Saadite au fost succedați de dinastia Alaoulita, care a domnit până în prezent în Maroc. Primul suveran alaoulit, Moulay ar-Rashid, s-a instalat că suveran în 1666 la Fes, și în colaborare cu otomanii, în 1669 a cucerit Marrakech-ul, în final a supus întregul Maroc. În 1672 a fost succedat de fiul său, Ismail aș-Samin, principala personalitate
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
săi au divizat țară, guvernarea de la Fes până în 1626 și guvernarea de la Marrakech până în 1659. Șerifii dinastiei Saadite au fost succedați de dinastia Alaoulita, care a domnit până în prezent în Maroc. Primul suveran alaoulit, Moulay ar-Rashid, s-a instalat că suveran în 1666 la Fes, și în colaborare cu otomanii, în 1669 a cucerit Marrakech-ul, în final a supus întregul Maroc. În 1672 a fost succedat de fiul său, Ismail aș-Samin, principala personalitate a Maghrebului din secolul XVIII. Abil, curajos și
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
Aripert al II-lea (de asemenea, Aribert) (d. 712) a fost duce longobard de Torino și apoi rege al longobarzilor din Italia din anul 701 și până la moarte, fiind ultimul suveran al acestora din dinastia bavareză. Duce de Torino și fiu al regelui Raginpert al longobarzilor, Aripert a fost asociat la conducerea regatului de către tatăl său încă din anul 700. El a fost înlăturat de către fostul rege, Liutpert, care a preluat
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
raliat lui Ansprand și bătălia a fost angajată asupra Paviei. Aripert a părăsit capitala, ducând cu el tezaurul regal și încercând să treacă în Galia în timpul nopții. S-a înecat însă în râul Ticino, iar Ansprand a fost aclamat ca suveran. Aripert al II-lea a fost ultimul membru al dinastiei bavareze (familiei Agilolfingilor) care a purtat Coroana de fier a regilor longobarzi.
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
-lea al Germaniei din dinastia Hohenstaufen, a confiscat Ducatul de Bavaria în 1142, Welf s-a alăturat răscoalei începute de fratele său, Henric. În 1152, Welfii și Hohenstaufenii au încheiat pacea, iar Frederic Barbarossa a fost ales ca rege. Noul suveran a restituit Bavaria fiului lui Henric al X-lea, Henric Leul în 1156. În octombrie 1152, la Würzburg, Frederic i-a acordat lui Welf Ducatul de Spoleto, Marca de Toscana, precum și Principatul de Sardinia, pe lângă alte proprietăți în Italia. Începând
Welf al VI-lea () [Corola-website/Science/325116_a_326445]
-
au ajutat la alungarea lui Napoleon din Egipt a fost și un ofițer născut în Macedonia, Muhammad Ali. Poarta l-a desemnat pașă în Egipt în anul 1805, subordonându-se doar formal puterii otomane. A rămas în istorie ca primul suveran din lumea arabă care a încercat o naționalizare, acesta confiscând terenurile aflate în proprietatea personală a supușilor săi. Totodată, a creat un monopol asupra principalelor produse ale țării, devenind singurul producător și contractor. A îmbunătățit sistemul de irigații, de care
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
au fost reînnoite de către succesorul său Sico I. Niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost îndeplinită, și descreșterea puterii și influenței monarhilor din dinastiei Carolingienilor a permis ducatului de Benevento să își sporească gradul de autonomie. În pofida neîncetatei ostilități a suveranilor franci, Benevento a atins în secolul următor apogeul, impunând tribut asupra Neapolelui și capturând Amalfi sub ducele Sicard. Când acesta din urmă a fost asasinat în urma unui complot, a izbucnit un război civil. Rudă cu Sicard, Siconulf a fost proclamat
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
doar prin sensul monumental al viziunii, ci și prin redarea realistă a detaliilor costumației vremii. În continuare sunt redate plastic „Întâmpinarea Domnului”, „Botezul” și „Schimbarea la Față”. Pe peretele nordic, alături de grupurile celor trei sfinți regi maghiari - se mai zăresc doar chipurile suveranilor Ștefan („Sfântul Ștefan Craiul”) și Emeric („Sfântul Imbre Craiul”) și de imaginea „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe omorând balaurul” - zestrea picturală a bisericii este întregită printr-o suită de scene praznicale: „Rugăciunea din Grădina Ghetsimani”, „Răstignirea”, „Coborârea de pe Cruce” și „Învierea
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
dintre cei convertiți la creștinism cei mai mulți aderaseră la arianism, fiind astfel dușmani principali față de papii de la Roma. Ducii din "Austria" presau în mod repetat pe regii din Pavia să reia inițiativele militare, punând adeseori la cale comploturi de detronare a suveranului legitim. Astfel au stat lucrurile în 662, în privința lui Grimoald I de Benevento (duce de Benevento, dar fiu al unui duce de Friuli), care a reușit să uzurpe tronul de la regii Godepert și Perctarit (din dinastia bavareză), în ciuda opoziției ducilor
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
de către un Consiliu Suprem. În Europa, unsprezece obediente care practică primele trei grade ale Ritului Scoțian Antic și Acceptat au înființat Confederația Marilor Loji Unite ale Europei. Ritul Scoțian Antic și Acceptat apare în România, în anul 1881, sub conducerea Suveranului Mare Comandor, Constantin Moroiu 33, la doar un an după apariția Mării Loji Naționale Române, în 1880. Ritul Scoțian Antic și Acceptat este recunoscut în România în 1922 de către o delegație a Francmasoneriei Franceze. Pe 19 octombrie 1993, la Washington
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]
-
recunoscut în România în 1922 de către o delegație a Francmasoneriei Franceze. Pe 19 octombrie 1993, la Washington, Supremul Consiliu de Grad 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România este reconsacrat de către Supremul Consiliu Mama al Lumii. Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu a Ritului Scoțian Antic și Acceptat din Statele Unite ale Americii, Jurisdicția de Sud, CHRISTIAN FREDERICK KLEINKNECHT, JR., 33°, a fost deosebit de activ după căderea comunismului în Europa de Est, având rol determinant în restabilirea Ritului Scoțian în
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]
-
determinant în restabilirea Ritului Scoțian în Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Rusia, Slovenia și România. În septembrie 2015, Supremul Consiliu de Grad 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România a ales să fie condus de Suveranul Mare Comandor, PP&Îl Fr Stelian Nistor, 33ș. Organizarea teritorială a Supremul Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România, clasificată pe corpuri rituale la sfârșitul anului 2016 era: - Alba-Iulia: Aegidia - Arad: Alexandru Vaida Voievod - Bacău: Costache Negri - Baia Mare
Ritul Scoțian Antic și Acceptat () [Corola-website/Science/326052_a_327381]
-
Moroiu reunește cea mai mare parte a lojilor românești aflate, până atunci, în obediențe strâine: franceză, italiană, germană, portugheză etc. și la 8 septembrie 1880, constituie Marea Lojă Națională Română (MLNR). Din 1880 și până în 1911 este Mare Maestru și Suveran Mare Comandor. În 1881 a fondat Supremul Consiliu de Rit Antic Primitiv Orient de Memphis. În același an fondează și Supremul Consiliu pentru România. Pe 5 iulie 1882 devine Membru de Onoare al Lojii Fratellanza Universale din Pisa, Italia. Pe
Constantin Moroiu () [Corola-website/Science/326109_a_327438]
-
audiența care a avut loc în Palestina, la 28 octombrie 1898, în timp ce Kaiserul era în pelerinaj în Palestina. Frederic I a fost prezent la proclamarea Imperiului german la Versailles în 1871, el fiind singurul ginere al împăratului și unul dintre suveranii unui teritoriu german. A murit la reședința sa de vară de pe insula Mainau în sudul Germaniei, la 28 septembrie 1907, la vârsta de 81 de ani. Astăzi, Mainau este deținută de Fundația Lennart Bernadotte, creată de strănepotul lui Frederic, contele
Frederic I, Mare Duce de Baden () [Corola-website/Science/326178_a_327507]
-
Antic și Acceptat. Francmasoneria fiind interzisă în perioada comunistă, între 1948 și 1990, Marea Lojă Națională Română și-a deschis atelierele în exil, fiind primită de Marea Lojă a Franței (Grande Loge de France), rue Puteaux, la Paris. Condusă de Suveranul Mare Comandor Mare Maestru Marcel Schapira, aceasta a fost singură reprezentantă a Masoneriei Române în exil. Pe 7 mai 1993 Supremul Consiliu pentru România și Marea Lojă Națională din România se întorc din exil în România, înființând "Marea Lojă Națională
Marea Lojă Națională Română 1880 () [Corola-website/Science/326415_a_327744]
-
exil. Pe 7 mai 1993 Supremul Consiliu pentru România și Marea Lojă Națională din România se întorc din exil în România, înființând "Marea Lojă Națională din România (MLNDR)". Vladimir Boanță a fost ales ca Mare Maestru iar Dan Amedeo Lăzărescu Suveran Mare Comandor. Tot în 1993 a fost înființată, pe filieră italiană, o altă organizație masonică, având același nume: "Marea Lojă Națională din România (MLNR)". În martie 1996 sunt incluse 12 noi loji transilvănene, desprinse din MLNR, sub jurisdicția Marii Loji
Marea Lojă Națională Română 1880 () [Corola-website/Science/326415_a_327744]
-
și, implicit , al unor opera medievale care au aparținut familiei. La un secol distanță, în anul 1493, Maximilian I, fiul lui Frederic al III-lea de Habsburg, duce de Austria și rege al Germaniei, Boemiei și Ungariei, este proclamat împărat. Suveranul moștenește de la tatăl său dragostea pentru artă și devine prietenul și clientul artiștilor. Printre aceștia se numără și germanul Albrecht Dürer. În anul 1567, Ferdinand al II-lea aduce în castelul din Ambras, situate lîngă Innsbruck, o colecție bogată de
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
bogată de armuri și de portrete realizate de maeștri de calibru: Cranach cel Tânăr, Bronzino și Clouet; arhiducele era un adept al umanismului, curent care l-a impresionat și pe Maximilian I. Aceste capodopere pot fi considerate o enciclopedie a suveranilor, a intelectualilor și a poeților. Identitatea castelului din Ambras este strâns legată de personalitatea lui Ferdinand, un adevărat prinț al Renașterii și mare promotor al artei și științei. Zona cea mai impresionantă din castel este camera de artă și curiozități
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
scene cu caracter senzual și erotic, folosind teme mitologice și alegorice. Tablourile lui Arcimboldi, pictor activ la curtea din Praga, se aflau în camera de artă a lui Rudolf. Întrucît era un admirator fervent al pietrelor sculptate și al bijuteriilor, suveranul s-a înconjurat de aurari, de sculpturi și de gravatori care au format faimosul “atelier de la Curtea din Praga”. Între anii 1612 și 1619, Matthias, fratele lui Rudolf al II-lea, își mută reședința imperială de la Praga la Viena. Aici
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
I, urcă pe tron și reunește colecțiile tatălui și pe cele ale unchiului său, Leopold Wilhelm. Noul împărat se căsătorește cu arhiducesa Claudia Felicita, fica și moștenitoarea arhiducelui Ferdinand Carol de Tirol și a Anei de Medici. În urma acestei căsătorii, suveranul completează colecțiile familiei sale cu patrimoniul palatului din Innsbruck. Între timp, în preajma anului 1659, regale Spaniei, Filip al IV-lea, dăruiește împăratului din Viena cîteva capodopere semnate de Velazquez. Printre acestea amintind portretele copiilor săi Margareta Teresa (prima soție a
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
întreg din Palatul Stallburg - sediu al grajdurilor regale pe vremea lui Leopold Wilhelm. Împăratul transformă vechea încăpere în care era expusă colecția imperială a lui Leopold Wilhelm într-o fastuoasă galerie privată. Pereții sunt acoperiți cu panouri splendide din lemn, suveranul încercând să dea viață unui ansamblu decorativ mirific în care tablourile erau dispuse simetric și regulat. În anul 1740, Carol al VI-lea o numește împărăteasă pe fiica sa Maria Teresa de Austria. Soțul său, Francisc Stefan de Lorena, achiziționeză
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
cetățenia autorului și perioada în care au fost create. Datorită acestui sistem de organizare a operelor de artă, publicul poate înțelege mai bine picturile. În anul 1790, Iosif al II-lea moare, iar 1792, Francisc al II-lea devine împărat. Suveranul și fratele său, Leopold, marele duce de Toscana, hotărăsc să facă un troc cu obiectele de artă din galeria Palatului Belvedere și din colecțiile florentine. În urma acestor schimburi, muzeul din Viena a înregistrat pierderi importante, ca de exemplu "Adorația Magilor
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
filmul suedez din 1925 "Karl XII" cu Gösta Ekman în rolul regelui Carol al XII-lea și cu actorul emigrant rus Nicolai de Seversky în rolul lui Petru I. Mai recent, bătălia a apărut în filmul rusesc din 2007 Slujitorul suveranului (în , "Sluga Gosudarev"). Cântecul lui Al Stewart, "The Coldest Winter in Memory", relatează bătălia din perspectiva unui soldat muribund.
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]