8,562 matches
-
el nici nu se gândea să plece. Atunci unul dintre noi striga: ― A sunat! La care altul răspundea: ― Și ce dac-a sunat? Stăm și recreația! De astă dată, profesorul se sesiza și ne răspundea imediat: ― Ă, ă, ă, nu... tinere, nu vă țin și recreația: vă dau drumul numaidecît! Ba odată, ca să-l scoatem mai devreme din clasă, am pus un ceasornic deșteptător să sune cu zece minute înainte! Ce-o fi făcut la Cancelarie, când s-a văzut singur
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei, pusese absenții și se pregătea să-nceapă explicația noii lecții, când ușa se deschise încet și intră Chiorul cu gura plină, mestecând de zor. Profesorul îl văzu și înlemni de indignare: ― Hei, tinere, tinere, ia poftim încoace, dacă ești bun! Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic, însă continuând să mestece. ― Este nemaipomenit! izbucni Tânărul. După ce că vii târziu, mai intri în clasă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei, pusese absenții și se pregătea să-nceapă explicația noii lecții, când ușa se deschise încet și intră Chiorul cu gura plină, mestecând de zor. Profesorul îl văzu și înlemni de indignare: ― Hei, tinere, tinere, ia poftim încoace, dacă ești bun! Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic, însă continuând să mestece. ― Este nemaipomenit! izbucni Tânărul. După ce că vii târziu, mai intri în clasă și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
frumusețea ei, niciodată dezvăluită, mereu sugerată de un gest sau o privire. Avea ochi negri, ca și părul, și, deși era o luptătoare kunoichi bine antrenată, dincolo de suplețea abia ghicită a trupului ei nu se putea bănui forța. Avea feminitatea tinerelor japoneze, asemănătoare unor statuele albe de porțelan, dar reușea să iasă mereu din această postură tradițională. Iar una din aceste ieșiri era râsul. Un râs de nestăpânit, ca o cascadă cristalină, care lui Oan-san Îi amintea de fetița care țopăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pară veselă și calmă. Dar nu era. După cină strânse masa și se pieptănă Îndelung, Încercând să amâne orice discuție. - Ce se Întâmplă, Erina? se auzi vocea căpitanului, care Își umpluse din nou cana cu vin. Pari tristă... - Nimic... murmură tânăra. Poate așteptarea... Căpitanul nu spuse nimic. În cameră se lăsă tăcerea, o altfel de tăcere decât cea de dinaintea sosirii lui. Și, Într-un târziu, Erina șopti: - Nu mai pot... Oană așteptă continuarea, uimit. - Ce ai făcut acolo, la Vaslui, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seria atacurilor cu toate tehnicile Învățate de la Fabio Foscolo. Ușa se deschise Încet și În cadrul ei apăru capul ciufulit al căpitanului Pietro. - Căpi... mă scuzați, am ieșit! Pietro ieși repede, dând nas În nas cu Erina. - Cosmin e aici? Întrebă tânăra, Îmbrăcată În costum de călărie, cu pantaloni groși, de lână albă, și o tunică de catifea de un verde Închis. - Este, dar... - Dar? Hai, Pietro, nu mă fierbe! E cu măria sa? - Mai rău... - Mai rău? Aud zgomot de săbii! - Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călăreai cu părul În vânt. - Da... Își aminti Erina, zâmbind. A crescut Murguleț, mai doi-trei ani și o să Înceapă să Îmbătrânească... - Dar Încă aleargă ca un diavol! - Da, asta așa e... Ca și cum cu totul altceva ar fi vrut să spună, tânăra se Întoarse spre tatăl ei și Îl Îmbrățișă cu putere. - Dacă ai ști cât sunt de fericită... - Știu, fetița mea, știu... spuse Încet Litovoi, mângâindu-i părul. Ne bucurăm cu toții, de la măria sa până la ultimul oștean. Cred că e grea așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vânt rece, care aducea ninsoare. Călăreții erau aproape. Își puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Toate! - Nu se mai călătorește prin țara Moldovei? - Ba! Dar numai după ce fiecare călător e verificat de oșteni! Mai cu seamă sunt blocate drumurile către hotare! - Nechifor! Astea sunt măsuri de război! - Da, domniță Erina. Dar mai multe nu știu. Tânăra se dădu la o parte, lăsând să treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud. Tânăra nu răspunse, sau nu auzi Întrebarea. Era limpede că hotnogul Nechifor nu știa mai multe decât Îi spusese. Dar era la fel de limpede că undeva spre malul Dunării vor avea loc lupte la care, cu doar câteva ceasuri mai devreme, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pietro ieși În curtea cetății, trecu printre Apărătorii tăcuți, care-l priviră fără să Întrebe nimic și porunci deschiderea porții. În cetate intrară doi călăreți, din care unul i se păru căpitanului destul de cunoscut. - Erina! Ce-i cu tine aici? Tânăra descălecă. Era trasă la față și se vedea că drumul până acolo o obosise peste măsură. - Unde e Cosmin? Întrebarea rămase agățată parcă În frigul dimineții de iarnă. O auziră și Apărătorii, dar nu răspunse nimeni. - Dacă e cu măria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sfatului, spuse unul din străjeri. Erina se Întoarse și parcurse coridorul În capătul căruia se afla sala. Alte două străji Îi blocară drumul. - Nimeni nu intră la măria sa! spuse unul din luptători. - Sunt Erina Litovoi, din suita Doamnei Maria! spuse tânăra, adăugând parcă fără să vrea: Sunt soția căpitanului Oană. Străjile șovăiră și, până la urmă, o lăsară să treacă. În Sala sfatului nu se afla decât domnitorul, care se plimba, Îngândurat. - Să trăiești, măria ta! spuse Erina, Înclinându-se. Îmi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În Încercarea nebună de a-l găsi. Poiana era mare, parcă nesfârșită. Erina auzi În urma ei zgomotul unei uși trântite, voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ba uite că nu. - De unde știi că nu? - Fiindcă n-o să ai timp. - Cum adică n-o să am timp? Alexandru Întoarse capul spre casă și văzu ușa de la bucătărie deschizându-se. Căpitanul Oană ieși, ținând-o pe Erina de umeri. Tânăra Își șterse pe furiș lacrimile și zâmbi. Cei doi băieți se grăbiră să se apropie. - Noutăți? Întrebă Alexandru, parcă În treacăt. - Da! spuse căpitanul, cu un chip luminos. - Multe? - Două. - Ne faceți și nou cinstea de a ne informa... ? - Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
transformându-l într-un strat gros de praf ce se ridica și plutea, ca un nor, deasupra mulțimii adunate. De pe margine, privitorii urmăreau mai puțin frumusețea și măiestria dansului cât mai ales cine pe cine a scos la joc, îmbrăcămintea tinerelor, care dintre codane sunt viitoarele mirese etc. Coloritul viu și împestrițat al îmbrăcămintei și basmalelor persoanelor de pe toloacă ofereau privitorilor de la distanță imaginea unui câmp înflorit în mijloc de primăvară. Copiii, gătiți cu haine de sărbătoare, schițau hore sau sârbe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vredniciei lor. Adunau semințe, pregăteau răsaduri primăvara timpuriu, făceau schimburi de soiuri cu suratele lor pentru a da acestei oaze de frumusețe o înfățișare cât mai plăcută și mai atractivă. Când seara târziu se întorceau de la muncile câmpului, gospodinele și tinerele fete mai găseau puterea să ude florile însetate, ofilite de arșița soarelui, să smulgă buruienele ce le sufocau, să le dezmierde cu vorbe duioase, bucurându-se de coloritul și parfumul lor. ...Dar jocurile întâmplării și ale sorții mi-au hărăzit
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și bărbații pe care îi are în față pe adolescenții deșirați de acum aproape un sfert de veac, sau pe tinerii zvelți și atletici care părăseau școala normală cu 20 de ani în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
imbecile gen „casă-căscioară“, fără a fi nevoiți să suporte privirile ostile ale servitorilor și zeflemeaua ofițerilor tineri în drum spre clubul civil, unde nu au acces anglo-indienii. Pentru o vreme, se pot deda glumelor și versurilor. „Se spune că o tânără, Starkie, pe numele ei Avea legături c-un supus negrotei. Și doar dintr-un zvon, cu-asemenea aprig temei, S-a trezit cu opt copilași mititei, Doi negri, doi albi și patru kaki, vai de ei.“ De câte ori a auzit Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
altele curăță orez, legume și aruncă apoi cojile într-o grămadă. Casa are un balcon de jur-împrejur, la etaj, care pare că se lasă sub greutatea atâtor femei, intrând și ieșind din încăperi sau stând în ușă de vorbă. Două tinere se apleacă peste marginea balustradei, iar a treia atârnă niște sariuri uriașe de mătase pe o sârmă întinsă de la un capăt la altul al casei. Bărbatul, care lui Pran i se pare uriaș, își face loc prin acel furnicar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de a-și menține integritatea structurală. Unii ar fi tentați poate să perceapă această situație în primul rând dintr-un punct de vedere politic. Este, în fapt, vorba de primul contact al lui Pran cu mașinăria guvernului imperial. Sadicii, mamele tinerelor servitoare vulnerabile sau cei care așteaptă o pedeapsă divină, ar putea să numească asta justiție cosmică. În mod tradițional, consecințele acțiunilor noastre din această lume sunt simțite abia în viața următoare, un punctaj karmic ne împinge în jos spre tabela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nababului. Și un alt grup cu o medie de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la gură neîncetat bucățele de mâncare și bârfind cu voce joasă. Între cele două grupuri pare să existe o atmosferă de ostilitate declarată. Una din tinere, se întoarce cu o ceașcă de ceai aburindă și se întinde pe iarbă. Prietenele ei de badminton se folosesc de prilej pentru a le reproșa doamnelor mai în vârstă că au luat-o în stăpânire. O vreme, situația pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre perechea de rațe de calibrul doisprezece, pe care le ține sub fiecare braț. Când ajunge la țintă, mai trage de timp, inspirând adânc aerul jilav al dimineții, ajustându-și patul puștii pe umăr. Cea care-i încarcă arma, o tânără de la palat, se uită pe furiș la băiatul de la bucătărie și pare mai obișnuită cu cosmeticele decât cu cartușele; va fi în mod sigur o pierdere de vreme pentru ea. Cu toate astea, dacă are noroc, va putea să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
află că va fi sarcina lui să adune păsările căzute. Este chiar îngrijorat când Yasmin îl împinge spre o barcă îngustă cu fundul plat și vâslește să-l așeze în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grijă viața socială a bazei militare, o miză ca tânărul vânător nu putea fi lăsată de izbeliște. Au fost imediat aranjate petreceri cu scopul de a-l însura pe Augustus; a fost forțat să îndure frecvente și cumplite picnicuri, unde, tinerele din „flota de pescuit“, abia venite de la Southampton, încercau să-l prindă în mreje cu umbreluțele lor, cu ochii lor mari și accesele de leșin, bine studiate și programate. PC le-a rezistat cu stoicism, le-a ținut la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căutăm să înțelegem cine ne-a întunecat această zi, Vom ridica vălul și vom alunga tristețea Pentru acele spirite atotputernice, ne vom ruga.“ După ce au cântat patru sau cinci versuri neregulate, pe care Bobby le-a urmărit mai puțin decât tânăra albă, doamna Pereira a pus placa la loc în suport și, răsuflând greoi, s-a așezat în imensitatea ei pe scaunul de lemn, din capul mesei. Acum suntem în armonie. Atmosfera este pozitivă. Le urez bun-venit ultimilor sosiți. Domnișoara Garnier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]