5,413 matches
-
sforțare, aplicație îndelungă și răbdare? Flaubert lucra ani și ani la romanele lui; Caragiale și Vlahuță țineau pe pupitru bucățile lor pentru un cuvânt ori o întorsătură de frază. Boileau, pe care-l recitam în liceu, ne dădea un precept teribil în chestie de vers: Polissez-le sans cesse et le repolissez... Ași! acestea sunt metode învechite, anterioare marei revoluții literare. Căci s-a produs ș-o mare revoluție literară. Înainte vreme, un scriitor, ca să fie scriitor, trebuia să învețe serios gramatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
astăzi nu mai e nevoie de ele. Această mare descoperire se zice că se datorește în mare parte unui compatriot al nostru, Tristan Tzara, care s-a dus cu ea la Paris, a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și amercani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția. Deci cel care vrea să devie poet află dela început că n-are nevoie să știe a face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
are despre fapte, decât de faptele în sine. În politică, guvernul e mijlocul, iar bunăstarea publică, scopul. Bătrânii se servesc mai mult de memorie decât de imaginație. (Scriitorii tineri imaginează fapte; cei ajunși la bătrâneță își povestesc anecdotic viața.) Avantaj teribil să nu faci nimic: cuminte e să nu abuzezi de el. E de remarcat cu câtă neatenție liniștită și ingratitudine obișnuită se folosește omul de darurile esențiale ale naturii spre pildă, de vedere; și ce disperare îl cuprinde când deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-are decât trei note din gama lui do major: do-la-re." etc. La sanatoriu Alexandru Vasilievici, simpatic agronom, iubitor de versuri și pescar, pe când se joacă wolley-ball, vine c-o știucă, agitat și entuziasmat. Începe a povesti c-o voce teribilă cum s-a întâmplat, cum i s-a stricat catușca. Unul din asistenți îl întreabă blând și timid: Dar de ce strigă așa de tare... A.V. E nalt, blond, cu ochi albaștri, voce răsunătoare și entuziast irezistibil. Întreruperea și râsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
partea acuzaților. Și totuși n'au pornit ei norodul și nu l-au ațâțat. Dar cine știe ce se poate întâmpla mâni, dacă nu vom avea norocul să vedem cât-decât lucrurile îndreptându-se, mai ales că mișcarea norodului a fost o deșteptare teribilă pentru multe suflete. În paginile acestea nu vorbesc decât de învățătorii din satele unde a fost o mișcare, ori un început de mișcare. Gh. Țântilă din Cristești. În această comună sunt trei învățători: Țântilă, Ion Todicescu (Homița) și Costea (Moțca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lumi și de asemenea a întregului univers”, groapa sugerează și ea o aspirație inițiatică ce reface și modifică nașterea eroului. Așa se explică grija rituală cu care voinicul se pregătește pentru un act ce altminteri ar trebui să fie o teribilă confruntare de forțe. Șarpele, ca unică prezență zoomorfă a monstrului devorator, prezent în cele mai multe procesiuni inițiatice, figurează aici, cât se poate de clar, Strămoșul și totemul. Mâncatul pe jumătate marchează „moartea temporară” și saltul în materia primară, pierderea dimensiunii umane
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de muncă în Moscova, auzisem de mai multe ori că "mujicul rus este mulțumit cât timp are "samagonka" și se poate bucura de porția de votcă". Mă întrebam: oare chiar s-a declanșat începutul sfârșitului? Trecuseră zece ani de la acea teribilă "gafă", când, la Moscova fiind, de Sfântul Ion, aveam mai mulți colegi, în apartamentul nostru, invitați la onomastică, fiind toți după un consum suficient de alcool încât să ne exprimăm opiniile mai liber; în contextul evocării longevității Imperiului țarist, completată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a institutelor de credit, ori culturale, precum și a particularilor. Cum vreți deci ca guvernul român să renunțe la un lucru care nu-i aparține ?" —„Da, știu toate acestea, dar ce vreți, evenimentele prin cari am trecut au fost așa de teribile ! Când Moscova era amenințată de Denikin, am început evacuarea lucrurilor de preț și deci și a Tezaurului român, care a fost transportat fie la Nijni-Novgorod, fie la Perm, fie aiurea. Nu v-aș putea spune dacă toate lăzile au fost
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a libertății. Cât de liber ești tu? Sunt liber să beau una sau mai multe vodci pe zi, dar gândește-te: cel care mă obligă la această experiență este un factor constrângător. De fapt, sub această aparentă libertate stă o teribilă dependență. Libertatea are gratii. Nu-i nimeni obligat să le vadă, pentru că, până la urmă, din ignorarea temniței se naște sentimentul de libertate și chiar de fericire. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Nu. Ce înseamnă moralitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt doar banul și afișarea reușitei materiale este mult mai greu să denunți prin literatură modelul ultraliberal, orânduirea comercială și bancară care se impune peste tot, dezumanizarea prin consum. Iată de ce mi-e frică. Mi-e frică de o lume teribilă care nu mai poate fi nici denunțată și nici criticată prin literatură. Dacă ar fi să rezumi viața ta de până acum într-o poveste, cam cum ar suna aceasta? Există ceva ce mă tulbură foarte tare ori de câte ori mă întorc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-ți transformi viața proprie într-o poveste scurtă, cam cum ar suna aceasta? Foarte pe scurt, povestea mea ar fi aceasta: trăiesc viața unui om care n-ar fi trebuit să se nască, în acel moment istoric, al anului teribil 1948, când comunismul s-a instaurat ca regim politic în toate instituțiile României. Mă mai consolează doar gândul că tot în acel an de răscruce al istoriei lumii s-a născut și statul Israel. Dacă m-a adus totuși Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nivel de instituții de stat, despre segmentul de timp istoric pe care l-am trăit noi înșine? Ne putem minți și automistifica chiar în halul ăsta noi înșine? Întotdeauna m-am decis foarte greu să public o carte, după o teribilă luptă interioară și amânări de ani și ani de zile, până la limita la care riscam ca lumea tu, de exemplu să uite că sunt totuși poet, iar acum, din perspectiva anilor care au trecut, îmi dau seama că am făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aceste pagini vor avea o semnificație oarecare abia după ce o să-mi public volumele de literatură, cele multe și ele, scrise până acum, literatura mea de sertar. Am scris masiv în presă și am publicat puțină literatură mai ales pentru că vremurile teribile pe care le-am intersectat, cu răsturnări și evenimente febrile, fabuloase, care se prind de puține ori într-un destin uman, m-au solicitat și m-au acaparat cu o prioritate și o presiune, pe care nu a exercitat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un nume care circulă decât o operă, dar poporul român nu este el însuși, în istoria noastră comună, mai mult un nume decât o operă, ca un mereu promițător debutant al viitorului? Nu ți-a venit niciodată pe buze întrebarea teribilă, de câte ori te-ai întors din Europa cetăților și a marilor construcții civilizatoare, din Roma, Paris, Madrid sau Viena: dar poporul român unde a fost în tot acest timp, dar poporul meu ce-a făcut în tot acest timp? Cum să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
stabilimente industriale românești căzute pe câmpul de luptă al tranziției spre capitalism. La aproape un secol de la fundarea sa, Fabrica Nicolina devenea societate pe acțiuni și încerca să supraviețuiască în jungla economiei de tranziție, pândită la tot pasul de pericole teribile. Un mamut ce se mișca greoi, măcinat de propriile-i boli, vânat continuu de șacali manageriali și de vulturi imobiliari, Nicolina a sfârșit trist. Căci, asemenea multor altor platforme industriale din România, Nicolinei i-a fost distrus și trecutul. În
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rămâneau declarativ pe ordinea de zi chestiunile stringente: ajutorarea țăranilor, reconstrucția țării și, mai ales, creșterea numărului de cadre active de partid. În tot acest timp, celula de partid nu dă deloc semne de oboseală. Dimpotrivă, membrii activi probează o teribilă vitalitate. Astfel, deși în plină vară, ședințele lui iulie continuă și-n august. Chiar din prima zi a lunii se lucrează la un plan de lucru care urmărea completarea atelierului cu mașinile-unelte necesare, construirea de poduri rulante, introducerea macaralelor electrice
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
prime. Desigur, nu mai trebuie subliniată latura propagandistică. După intervenția tovarășului Mazilu, urmează angajamentele tovarășului Tolontan. Conform modelului stahanvist, el se angaja, împreună cu Brigada „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, să desfășoare 100 de ore de muncă suplimentar, fără plată. Nu trece mult și teribilul angajament devine provocare. Echipa tovarășului Manolache își propunea să lucreze 50 de ore fără plată, iar tovarășul Postoloche se angaja să celebreze ziua de 6 martie prin realizare unui număr de 500 de scoabe, în timpul liber, cu tinerii de la Districtul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cerere, în fine, ș-am obținut, da' însemna să mergi la ministrul Învățământului să ceri, să obții dreptul de-a ieși din minister, și apoi la Ministerul acesta al Construcțiilor de Mașini sau cum se chema, care era unul dintre teribilele ministere de care ținea Nicolina, pentru că industria constructoare de mașini, învățam noi, era - și cred că așa era - baza economiei naționale pe vremea aceea... Ș-atunci, asta înseamnă toamna lui '83, atunci am început să lucrez la Nicolina pe un
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Cuba este "El Gran Rio Azul" Marele râu albastru!". De menționat în acest context și răspunsul dat în 1940 de Hemingway artistului cubanez Samuel Feijao: "Caut solidaritate. Pentru asta vin în Cuba". La exclamația lui Feijao "dar aici viața e teribilă", Hemingway a continuat "da, dar în țara mea e și mai rău. Cel puțin aici iți mai zâmbește cineva. Ăsta-i adevărul!" În deceniul trei al secolului trecut "gazda" lui Hemingway la Havana a fost hotelul "Ambos Mundos", situat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
El Pais", consacrat vizitei sale, la fel de surprinzătoare, de la începutul lunii mai 1959 la Montevideo (3-5 mai), la doar câteva luni de la victoria Revoluției din Cuba. Venise cu un ajutor financiar oferit de țăranii cubanezi agricultorilor uruguayeni, victime a celor mai teribile inundații din istoria țării. S-a întâlnit cu președintele uruguayan, cu ministrul de externe, a dat interviuri și a ținut o cuvântare în fața unui auditoriu apreciat la 40 de mii de persoane. Un sondaj Gallup al vremii avea să constate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sînge-nchegat. Unul dintre primii mei clienți era un tip din Village pe nume Nick. Nick picta - asta atunci cînd se-ntîmpla să facă ceva. PÎnzele lui erau foarte mici și arătau ca și cum ar fi fost concentrate, comprimate, deformate de o presiune teribilă. „Produsul unei minți degenerate” s-a pronunțat solemn un agent de la Narcotice după ce a văzut unul dintre tablourile lui Nick. Nick era mereu pe jumătate bolnav: ochii lui mari, căprui și plîngăreți lăcrimau ușor și nasul lui subțire Îi tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că nu vreau să continuu să mă droghez. Dacă aș fi putut să iau o singură hotărîre, aș fi hotărît să termin cu marfa pentru totdeauna. Dar cînd se ajungea la procesul renunțării, n-aveam ghes. Mă cuprindea un sentiment teribil de neajutorare cînd mă vedeam Încălcînd toate programele pe care le stabilisem, ca și cum nu dețineam controlul asupra propriilor mele acțiuni. Într-o dimineață de aprilie m-am trezit cu o ușoară stare de rău. Stăteam Întins pe spate și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
familiei imperiale, nu știu de unde găsită! Mi-a mărturisit în urmă că un ochi nu l-a mișcat după unul din ofițeri care, cu multă admirație, tot învârtea o față de masă cam scumpă. Opiniunea publică, după experiențele făcute, a devenit teribilă. Tülff a voit să trimită un ofițer la noi ca să întrebe de suntem acasă. Popa Costică însă, cunoscându-ne ideile și crezând că ne face un serviciu, ne-a dat drept bolnave. Eu cred că vizita lui la mănăstire era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acest caz sunt moșiile lui Niculescu-Dorobanțu, Herești, Florica, care ar trebui reluate, deoarece aveau procuratori în regulă și fuseseră bine exploatate până acum. Pe această bază s a reclamat și liberarea lui Gheorghiu. În deșert. boala liei Lia avea accese teribile de friguri. Nu se supunea la un tratament intens de chinină și nu știam ce să-i fac. Cum însă o prinsese și pe maica stariță și pleca la București maica Evlampia, am rugat-o să pună pe Costache în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
voi să primească chirie. Și numai cine a trecut prin mănăstire poate a prețui sacrificiul unei călugărițe în asemenea împrejurări. A plecat a doua zi pentru a nu se mai întoarce. Abia ajunsă la Sanatoriul Elisabeta, a avut o criză teribilă, i s-a făcut o puncțiune, s-a constatat puroiul în adâncime și, înainte de a putea fi operată, s-a sfârșit fără durere și liniștit. Au adus-o îndată la Pasărea și au așezat-o în mormânt, după obiceiul mănăstiresc
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]