5,360 matches
-
vaselor a conferențiarului Borza a ieșit de la cenzură și cea a conferențiarului Jovin asupra radiodiagnosticului și radioterapiei este gata” [30]. Se cuvine să mai menționăm remarca ce o face profesorul Iacobovici în legătură cu terminologia medicală: „... limba noastră este în plină transformare, terminologia noastră medicală nu este bine stabilită. Să citez la întâmplare un cuvânt - de pildă stomac. Unii pronunță și scriu stomah, alții stomac și alții scriu stomach. Pentru a putea scrie corect, am făcut apel la Dl. Prof. Sextil Pușcariu, membru
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
printr-un ÎNCEPUT, MIJLOC și SFÎRȘIT; o organizare sintagmatică de ACTE. În termeni aristotelici, o acțiune este o schimbare de situații care duce de la nenorocire la fericire, sau invers. Firește, două acțiuni pot constitui o acțiune mai mare. 2. În terminologia lui Barthes, un grup de FUNCȚII subsumate aceluiași/acelorași ACTANT/ACTANȚI: de exemplu, funcțiile care angajează SUBIECTUL în deplasarea sa spre OBIECT ar constitui acțiunea pe care noi o numim CĂUTARE. 3. Un act. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975; Brooks
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ex., în cazul unei narațiuni unde naratarul este și personaj: Isa din Cuibul de vipere). ¶Booth 1983 [1976]; Genette 1983; Gibson 1950; Iser 1974, 1978; Rabinowitz 1977. cititor postulat [postulated reader]. Vezi CITITOR IMPLICAT. ¶Booth 1983 [1976]. clasem [classeme]. În terminologia greimasiană (adaptată din Bernard Pottier), un SEM contextual în opoziție cu unul nuclear sau esențial; un sem reieșind din contextul în care apare. După Greimas, substantivul urlet, de exemplu, care s-ar putea spune că deține semul nuclear "un fel
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și poate funcționa ca o parte esențială a structurii dramatice a narațiunii. ¶Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; Lintvelt 1981 [1994]; Weinrich 1964. Vezi și DESCRIERE, PAUZĂ DESCRIPTIVĂ, DISCURS, EVALUARE, NARATOR INTRUZIV, NARAȚIE. competență [competence]. 1. Vezi COMPETENȚĂ NARATIVĂ. 2. În terminologia greimasiană, ceea ce face posibilă acțiunea și, mai exact, calificarea SUBIECTULUI în raport cu axele dorinței (vrea să facă) și/sau obligației (trebuie să facă), ca și cu axele cunoașterii (știe să facă) și/sau putinței (poate să facă). ¶Adam 1984, 1985 [1999
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Donatorul, analog cu ADJUVANTUL lui Greimas și LUNA lui Souriau) înzestrează eroul cu o unealtă (îndeobște magică) ce înlesnește înlăturarea eventuală a nenorocirii. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, ANTIDONATOR, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. dramatis persona [dramatis persona]. În terminologia lui Propp, un ROL fundamental (într-un basm) repartizat unui personaj. Propp a izolat șapte asemenea roluri, fiecare din ele corespunzînd unei anume SFERE DE ACȚIUNI: RĂUFĂCĂTORUL, DONATORUL (furnizorul), AJUTORUL, Fata de împărat (PERSONAJUL CĂUTAT) și tatăl ei, TRIMIȚĂTORUL, EROUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sentimentele și gîndurile unui NARATOR care este PROTAGONIST în situațiile și evenimentele povestite. Acestea din urmă sînt apoi reflectate dintr-un centru fix, și nu din periferie. ¶N. Friedman 1955b. Vezi și NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI, EUL-MARTOR. evaluare [evaluation]. În terminologia lui Labov, setul de însușiri dintr-o NARAȚIUNE care aduc în prim-plan sau sugerează IDEEA; aspectele unei narațiuni care arată de ce situațiile și evenimentele reale merită a fi narate. În "Mi-am zis că era foarte ciudat", " Mașina s-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
nu face parte din vreo diegeză). ¶Genette 1980, 1983; Lanser 1981; Rimmon 1976. Vezi și NIVEL DIEGETIC. F fabulă [fabula]. Setul de situații și evenimente narate în ordinea lor cronologică; materialul de bază al ISTORIEI (opus INTRIGII sau SUBIECTULUI), în terminologia formaliștilor ruși. ¶Chatman 1978; Ejxenbaum 1971b [1983]; Erlich 1965. factori constitutivi ai comunicării [constitutive factors of communication]. Elementele care intră în orice act de comunicare (verbală) și sînt esențiale bunei sale funcționări. ¶Bühler izolase trei asemenea elemente: DESTINATORUL, DESTINATARUL și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
analiză a acestei probleme, Genette, cel ce a pus în circulație termenul, menționează că în focalizarea exterioară FOCALIZATORUL se situează în DIEGEZĂ (diégèse), dar în afara oricărui personaj, prin aceasta excluzîndu-se cunoașterea gîndurilor sau sentimentelor. 2. NONFOCALIZAREA sau focalizarea zero, în terminologia lui Rimmon-Kenan. ¶Bal 1977, 1983, 1985; Genette 1980, 1983; Lintvelt 1981 [1994]; Rimmon-Kenan 1983. Vezi și MOD DRAMATIC, VIZIUNE. focalizare internă [internal focalization]. Un tip de FOCALIZARE prin care se transmite informația în funcție de PUNCTUL DE VEDERE sau PERSPECTIVA unui personaj
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
funcții: FUNCȚII CARDINALE și CATALIZE. Aceeași unitate poate constitui o funcție și un indice. 3. În prima versiune a modelului greimasian al narațiunii, un PREDICAT dinamic (în opoziție cu CALIFICAREA sau predicatul static). 4. Un ROL fundamental sau ACTANT, în terminologia lui Souriau. Cele șase funcții sînt LEUL, SOARELE, PĂMÎNTUL, MARTE, BALANȚA și LUNA. ¶Barthes 1975; Bremond 1973 [1981], 1980, 1982; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Propp 1968 [1970]; Scholes 1974; Souriau 1950. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
concomitent cu ele ("Ilie coboară strada; o vede pe Ioana și o salută..."); în fine, o NARAȚIE INTERCALATĂ e situată temporal între două momente ale acțiunii povestite și este caracteristică pentru narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Greața). 3. RELATAREA în terminologia lui Todorov: narația este pentru REPREZENTARE ceea ce POVESTIREA VORBELOR este pentru POVESTIREA EVENIMENTELOR. 4. DISCURS, în terminologia lui Ricardou: narația este pentru FICȚIUNE ceea ce discursul este pentru POVESTIRE. ¶Genette 1980; Prince 1982; Ricardou 1967; Todorov 1966 [1972a], 1981. narație anterioară
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
INTERCALATĂ e situată temporal între două momente ale acțiunii povestite și este caracteristică pentru narațiunile epistolare (Pamela) și narațiunile-jurnal (Greața). 3. RELATAREA în terminologia lui Todorov: narația este pentru REPREZENTARE ceea ce POVESTIREA VORBELOR este pentru POVESTIREA EVENIMENTELOR. 4. DISCURS, în terminologia lui Ricardou: narația este pentru FICȚIUNE ceea ce discursul este pentru POVESTIRE. ¶Genette 1980; Prince 1982; Ricardou 1967; Todorov 1966 [1972a], 1981. narație anterioară [anterior narration]. O NARAȚIE care precede în timp situațiile și evenimentele narate; o NARARE PREALABILĂ. Narația anterioară
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
opoziție cu simpla relatare a unei serii întîmplătoare de schimbări de stare, aceste situații și evenimente formează și ele un întreg, o SECVENȚĂ ale cărei primi și ultimi termeni majori se reiau parțial unul pe altul, o structură avînd, în terminologia lui Aristotel, un ÎNCEPUT, un MIJLOC și un SFÎRȘIT. Dacă descrierea aristotelică a structurii povestirii a fost extrem de influentă, descrierea cea mai cunoscută a acestei structuri în NARATOLOGIA modernă îi aparține, probabil, lui Vladimir Propp, cel ce a dezvoltat noțiunea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cadru pentru o altă narațiune, oferindu-i un mediu înconjurător. În Manon Lescaut, narațiunea domnului de Renoncourt este o narațiune-cadru. ¶Vezi și NARAȚIUNE INSERATĂ, INSERARE, NARAȚIUNE METADIEGETICĂ. narațiune-metadiegetică constrînsă [reduced metadiegetic narrative]. Vezi NARAȚIUNE PSEUDODIEGETICĂ. ¶Genette 1980. narem [narreme]. În terminologia lui Dorfman, o FUNCȚIE CARDINALĂ, un MIEZ, un NUCLEU. ¶Dorfman 1969; Wittmann 1975. naturalizare [naturalization]. Rețeaua de procedee pe care destinatarul unei narațiuni o leagă de un model deja cunoscut al realității și, astfel, îi diminuează stranietatea. Dacă MOTIVAȚIA e
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Harry s-a spălat, apoi s-a culcat" respectă ordinea cronologică, în timp ce "Harry s-a culcat după ce a lucrat" nu o respectă. Ordinea cronologică este sensibil favorizată de istoriografia pozitivistă. ¶Prince 1973. Vezi și FABULĂ, ORDINE, POVESTIRE. orientare [orientation]. În terminologia lui Labov, partea din NARAȚIUNE care identifică situația spațio-temporală (inițială) în care au avut loc evenimentele povestite. Dacă se consideră că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, orientarea este acel constituent al său care răspunde la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
amănuntul pe care el îl știe foarte bine se omite din gîndurile sale pînă în ultima clipă așa că el rămîne un mister pentru cititori. ¶Genette 1980. parcurs generativ [generative trajectory]. Economia generală a părților componente dintr-o teorie semiotică, în terminologia greimasiană. Într-un parcurs generativ (parcours génératif), părțile componente sînt articulate pe o direcție care merge de la simplu la complex, de la abstract la concret. De exemplu, modelul greimasian al narațiunii în care două componente de bază (sintactic și semantic) sînt
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Maria se îndrepta spre el" oferă un exemplu de percepție reprezentată (percepție substitutorie, style indirect libre de perception, erlebte Wahrnehmung, erlebte Eindrück). ¶Banfield 1982; Brinton 1980; W. Bühler 1937; Fehr 1938; Lips 1926. Vezi și DISCURS-INDIRECT LIBER. performanță [performance]. În terminologia greimasiană, PROGRAMUL NARATIV al unui SUBIECT care a dobîndit COMPETENȚĂ. Performanța constă din transformarea unei anumite stări de lucruri și, mai precis, culminează în CONJUNCȚIA Subiectului și OBIECTULUI. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1976, 1982. Vezi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de a scrie un roman intitulat Falsificatorii de bani constituie o punere în abis. se spune că o figură din scut este în abis, cînd ea constituie o miniatură a acelui scut. ¶Dällenbach 1977. punere în intrigă [complicating action]. În terminologia lui Labov, partea dintr-o NARAȚIUNE care o definește ca atare. Acțiunea care complică urmează ORIENTĂRII și duce la REZULTAT sau REZOLVARE. Este MIJLOCUL unei ACȚIUNI, SITUAREA ÎN INTRIGĂ, puntea între situația inițială și modificarea sa finală. Considerînd că o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care SUBIECTUL care a îndeplinit (a ratat) un CONTRACT este răsplătit (pe drept) sau pedepsit (pe nedrept) de REMITENT. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1970 [1975], 1983a; Greimas, Courtés 1982. Vezi și ÎNCERCARE GLORIFICANTĂ, SCHEMĂ NARATIVĂ. recunoaștere [recognition/anagnorisis]. În terminologia aristotelică, o schimbare de la ignoranță la cunoaștere trăită de PROTAGONIST, produsă de evenimentele din INTRIGĂ și ducînd la o turnură a acțiunii. ¶După Aristotel, recunoașterea (DESCOPERIRE, anagnorisis) este, împreună cu PERIPEȚIA (PERIPETEIA, RĂSTURNAREA DE SITUAȚIE), mijlocul cel mai puternic de a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
regularizează informația narativă; MIMESIS. În opoziție cu relatarea sau DIEGEZA (diégésis), reprezentarea este un MOD caracterizat de o redare detaliată, scenică a situațiilor și evenimentelor, precum și de o mediere naratorială minimă: DIALOGUL constituie un bun exemplu de reprezentare. 2. În terminologia lui Todorov, reprezentarea este opusă NARAȚIEI. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; H. James 1972; Lubbock 1965; Todorov 1966 [1972a]. Vezi și SCENĂ. reproducere narativă [narrative report]. Relatarea efectuată de un narator, în cuvintele sale, despre enunțurile sau gîndurile unui personaj
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ÎN TRECUT, o BUCLĂ TEMPORALĂ. ¶Todorov 1981. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. revenire [return]. O ANALEPSĂ de completare; o analepsă care umple golul ce rezultă dintr-o ELIPSĂ anterioară din cursul narațiunii. ¶Genette 1980. Vezi și REMEMORARE. rezolvare [resolution]. 1. În terminologia aristotelică, acea parte a intrigii care merge de la începutul unei schimbări în destin la SFÎRȘIT. În acest sens, rezolvarea (lusis) n-ar trebui confundată cu DEZNODĂMÎNTUL. 2. Vezi REZULTAT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Labov 1972. rezoner [reflector]. În terminologia lui James
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1. În terminologia aristotelică, acea parte a intrigii care merge de la începutul unei schimbări în destin la SFÎRȘIT. În acest sens, rezolvarea (lusis) n-ar trebui confundată cu DEZNODĂMÎNTUL. 2. Vezi REZULTAT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Labov 1972. rezoner [reflector]. În terminologia lui James, FOCALIZATORUL, CENTRUL NARAȚIEI, deținătorul PUNCTULUI DE VEDERE, CONȘTIINȚA CENTRALĂ sau INTELIGENȚA CENTRALĂ. H. James 1972. Vezi și FOCALIZARE. rezultat [result]. În terminologia lui Labov, rezolvarea evenimentelor care constituie PUNEREA SUB TENSIUNE; SFÎRȘITUL. Dacă se consideră că o NARAȚIUNE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ar trebui confundată cu DEZNODĂMÎNTUL. 2. Vezi REZULTAT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Labov 1972. rezoner [reflector]. În terminologia lui James, FOCALIZATORUL, CENTRUL NARAȚIEI, deținătorul PUNCTULUI DE VEDERE, CONȘTIINȚA CENTRALĂ sau INTELIGENȚA CENTRALĂ. H. James 1972. Vezi și FOCALIZARE. rezultat [result]. În terminologia lui Labov, rezolvarea evenimentelor care constituie PUNEREA SUB TENSIUNE; SFÎRȘITUL. Dacă se consideră că o NARAȚIUNE constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, rezultatul sau REZOLVAREA este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
accepție particulară a unui anumit cuvînt (Greimas). Cuvîntul cavaler, de exemplu, aduce la un loc mai multe sememe, întrucît înseamnă "nobil", "posesor al unei decorații", "tînăr necăsătorit". ¶Greimas 1983b; Greimas, Courtés 1982; Pottier 1964; Rastier 1973. semn [sign]. 1. În terminologia saussuriană, o entitate social constituită, care leagă o imagine perceptibilă (sau SEMNIFICANT) de un concept (sau SEMNIFICAT), aceștia neexistînd în afara relației lor reciproce. Semnul cîine, de exemplu, leagă o serie de mărci vizibile de conceptul "cîine". 2. O entitate care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Lanser 1981. stil direct [direct style]. Vezi DISCURS DIRECT. stil-direct liber [free direct style]. Vezi DISCURS-DIRECT LIBER. stil indirect [indirect style]. Vezi DISCURS INDIRECT. stil-indirect liber [free indirect style/style indirect libre]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER. strategie dramatică [dramatic treatment]. În terminologia lui James, redarea scenică de situații și evenimente și, mai exact, de vorbire și comportament. H. James 1972. Vezi și DRAMĂ, PANORAMĂ, STRATEGIE PICTURALĂ. strategie narativă [narrative strategy]. În povestirea unei narațiuni, setul de procedee narative adoptate sau de mijloace
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
H. James 1972. Vezi și DRAMĂ, PANORAMĂ, STRATEGIE PICTURALĂ. strategie narativă [narrative strategy]. În povestirea unei narațiuni, setul de procedee narative adoptate sau de mijloace narative folosite pentru a realiza un anume scop. ¶Souvage 1965. strategie picturală [pictorial treatment]. În terminologia lui James: în opoziție cu STRATEGIA DRAMATICĂ, o prezentarea non-scenică a opiniei unui personaj despre situații și evenimente; TABLOU. H. James 1972; Lubbock 1965. structură [structure]. Rețeaua de relații care apar între diverșii constituenți ai unui întreg, ca și între
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]