5,246 matches
-
Cuza detronat de bunic. Trecuseră trei ani, George, doctor în litere de la Cernăuți, profesor la Universitatea din Iași și intrat în politică, juca un rol destul de important pentru vârsta lui, primea, mai ales, împins de gusturile nevestei, căci dânsul era timid și încă foarte ocupat cu prepararea tezei definitive, pe care o trecu la Paris cu distincție. Până aci totul mergea bine și i se prezicea o carieră frumoasă. Un singur punct negru: nu aveau copii, lucru ce mâhnea pe Elena
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
iarnă de exemlu au fost : ninsoare, sanie, derdeluș, gheața, ceața, viscol, frig, Moș Crăciun, stea, cadouri, brazi; cuvântului sobă i-au asociat cuvintele :căldură, lemn, cenușă, jar, foc, fum, horn, chibrit. Numai calități acest joc îi ajută pe copiii mai timizi să devină mai încrezători, integrându-se mai bine în colectiv. Un copil este așezat în mijlocul cercului pe un scăunel. Pe rând ceilalți copii formulează câte o apreciere pozitivă despre colegul lor. Cuvântul interzis - copiii răspund la întrebările adresate de educatoare
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Lucrul care ne-a șocat pe o parte dintre noi era că și ea trebuia să lase două tablouri pentru tabără. La masă fiecare își păstrase locul, Anita își găsise un loc lângă Bobiță în fața mea. Se așezase cu grijă, timidă și puțin speriată, necunoscând pe nimeni din jurul ei. Se anunțase venirea lui Grigore Dejeu de la Cluj, dar încă nu apăruse, trebuia să sosească dimineață. În timp ce se servea felul doi, intră pe ușă, mult așteptatul pictor, șchiopătând. Venise de la Reșița cu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în stilul" tineretului timpului, nu era o excepție. Pentru un biograf, Jules Nițulescu constituie un subiect dificil. Este greu să separi opera lui Nițulescu de autorul operei, care a fost el însuși o capodoperă complexă, complexitate mascată de discreție, aproape timidă, de o delicatețe despre care, într-un moment de sinceritate, pe când mă bucuram de oarecare amiciție din partea sa mi-a șoptit odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-a ratat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lui printre studenți și tineri pe care în prefera în anturajul său, cu care era deschis, cărora le făcea mărturisiri și le comunica ideile, îndoielile, meditațiile sale. Cine nu-l cunoștea destul, ar fi fost înclinat să-l creadă un timid, inhibat de temerile unei sensibilități exagerate; dar această judecată cu care, într-adevăr, a fost tratat, era nedreaptă. Era doar modest, simplu, uman, un adevărat aristocrat al unui spirit într-adevăr de elită și poate excesiv de modest. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
avea tot timpul, suna la redacție, cerându-l, desigur, pe Roger Câmpeanu, secretarul nostru general. Dar uneori se întâmpla ca acesta să nu fie în încăpere, iar în acest caz, cine avea nefericita inspirație să ridice receptorul, un redactor, o timidă corectoare sau oricine ar fi fost, cu rost sau fără, pe acolo recepționa buimăcit ad monestările lui Jupiter Tonans, până când acesta, la capătul tiradei bubuitoare, conchidea sec: „Să mă sune Roger“ și trântea receptorul. Două tactici de contracarare a mâniilor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
est-europene („revizioniste“), încurajate de micul dezgheț hrușciovian de la mijlocul deceniului al șaselea. Erau combătuți în acel pamflet „antirevizionist“ intelectuali estici reformatori sau scriitori disidenți precum Jan Kott sau Hłasko, iar din interior erau supuse criticii evazionismele grupului de la Steaua sau timidele noncon formisme ale tânărului poet Nichita Stănescu. Crohmălniceanu s-a răscumpărat pentru aceste cedări la presiunile făcute asupra sa de puterea politică - pentru că au existat astfel de presiuni - prin tot ce a întreprins în anii următori și în toți pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a putut de mult, cu un instinct al precipitării care parcă le spunea că timp nu era de pierdut. Dar să privim către lumea aceea mai de aproape, măcar în câteva aspecte de viață concretă care au reprezentat, atunci, forme timide ale deschiderii culturale. În august 1953 a venit rândul Bucureștiului să găzduiască al nu știu câtelea Festival Mondial al Tineretului și Studenților, regizat de la Moscova, însă desfășurat anual (sau la doi ani?) în altă capitală a unei țări socialiste frățești
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prin Flacăra, prin Gazeta literară. Prin acești colegi ai noștri ne apropiaserăm și noi, ceilalți, cât de cât, de lumea scriitoricească a momentului. Să mai spun că momentul era al unei oarecari liberalizări artistice, după anii de dogmatism integral, ecou timid al dezghețului pornit de la Moscova după moartea lui Stalin, un proces din nefericire curmat prea repede, în toamna lui 1956, ca urmare a evenimentelor din Ungaria. De influența „contrarevoluției“ ungare România trebuia bine păzită. Dar să ajung la subiectul meu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de circumstanță, poezie adevărată, în linia discret elegiacă a unui Șt.O. Iosif, poetul ardelean cu a cărui sensibilitate a sa a fost asociată. Eugen Si mion i-a apreciat lirismul de transparențe și suavități retractile: „T. Utan este un timid și poezia este pentru el un joc cu por țelanuri fragile, o trecere printr-un câmp de flori, cu spaima enormă de a nu le strivi.“ Să adăugăm înnegurările, notele dra matice infiltrate acestei poezii care nu este invariabil jubilatoare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
omenos cu cei cu care discuta. După ce i-a citit poezia, i-a spus tânărului, care era George Sbârcea: În același loc, povestitorul avea să adauge propriile păreri despre persoana celui care îl primise: Virgil Carianopol, tânăr și el, poet timid, s-a întâlnit cu redactorul de radio V. Voiculescu la Gândirea. Cel din urmă l-a invitat pe începătorul în ale literaturii la microfonul unde lucra. Nerăbdător și bucuros, a doua zi tânărul a și fost prezent la locul propus
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul căruia nu uită să scoată câteva bucăți mici de hârtie și un creion. Apoi se îndreaptă timid, în vârful picioarelor, aidoma unui școlar, către locul în care se așează de fiecare dată... Se ascultă Bach, Ravel, Beethoven, George Enescu... Voiculescu ascultă și tace. Tace și ascultă. Unde îi fuge gândul? Ba nu, lucrează. Creionul îi alunecă pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
București 33-29 (18-11) Handbalistele de la Știința au izbutit cel de al doilea succes din actuala ediție de campionat, iar elevele lui Ion Arsene par a se fi hotărât să iasă cu fruntea sus de pe prima scenă a handbalului feminin. Început timid de ambele părți, cu ratări și cu sabia deasupra capului, mai ales pentru oaspete. Primul gol s-a marcat abia în min.4, 1-0 pentru Știința, oaspetele reușesc să conducă doar de două ori, 4-3 min.10 și 5-4 min.
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Totdeauna am fost cam optimist. În sfârșit, după o furtunoasă ședință de câteva oare în care perinele lui Pogor începuseră să-și joace rolul, chestiunea fu dezlegată în sensul părerei optimiste. Apoi, altă discuțiune, cum să se numească gazeta. Dar timizi, cum eram la început, pentru a nu-i da un nume pretențios ca Facla, Lumina, Zorile, Renașterea, cu care se împodobiseră altădată niște ciuperci sporadice ce au trăit cât roza lui Malherbe, ne-am oprit cu toții asupra titlului modest: Convorbiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu prima mea novelă, Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog, nu te face niznai! Adă manuscriptul încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
două duzini de butelci cu vinuri vechi de coloarea rubinului și a chihlimbarului. Caracuda, al cărei șef era Miron Pompiliu, precum bine a zis Panu în amintirile sale din Săptămîna, și care se compunea mai mult dintre acei ce erau timizi la discuțiuni, dar îndrăzneți la mâncare, dădu năvală la masă așezându-se cam pe la mijlocul ei, ca să poată apuca și din dreapta și din stânga; iar după ce fiecare își luă locul și după ce primele farfurii fură golite și primele rânduri de pahare supte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plenitudinea dezvoltărei sale organice, așa și din sânul unui popor, nu pot să nască și să se dezvolte talentele decât cu condițiunea de a nu fi de a început lipsite de căldura, de simpatia binefăcătoare, neapărată întru a încuraja pe timizi, a sprijini pe cei fără mijloace. Numai așa se vor înmulți la noi operile de artă în toate direcțiunile și se va face în mod natural selecțiunea între ele, ieșind viguroase la lumină adevăratele talente și căzând fructele seci. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai bucuros, pentru același preț, să taie lemne decât să sufere osteneala unei asemine odihne. După șase sau șapte ședinți i-am dat drumul de pe scaunul unde îi înțepenise șelele, și înainte de a pleca a privit un moment cu ochi timizi pânzele și cartoanele noastre, dar desigur nu s-a recunoscut. Oare așa sunt eu? întrebă dânsul cu îndoială. Nu se văzuse nenorocitul în oglindă cine știe câți ani, încât nu-și mai aducea aminte de propria lui față. Eu unul păstrez și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi întâlnit doi elefanți. După-masă ne-am dus să vizităm ghețarul Rhonului de unde iese marele fluviu, care-i dă numele și se varsă în Mediterana. Ajuns acolo, am văzut izvorând de sub ghețar un părău lat ca de un metru curgând timid pe un pat pietros și mai la vale aruncându-se în cascade printre stânci. Acesta e Rhonul care în Franța poartă mari corăbii pe sânul lui. Drept să spun, îmi este milă de dânsul, văzându-l așa mic și neputincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
special de tehnologi, membranologia a pătruns, pe măsura creșterii complexității, deci a apropierii de modelul ideal reprezentat de membrana biologică, mai ales de cea celulară, a pătruns deci și În preocupările biologilor orientați spre modelarea Vieții. Și astfel, chiar Încă timidă, prezența biologilor s’a făcut și aici simțită. Aici, adică la simpozionul de la Timișoara. Încă, În cadrul preocupărilor la care vă fac părtași, membranele sunt bune și pentru epurarea apelor uzate. Adică, ele pot extrage din apă tot ceea ce e În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unuia mitic, rolul de arbore cosmic, de axă a lumii, axă ce unește lumea imanentă, În care trăim biologic, cu aceea transcendentă, În care vom ajunge odată. Evoluția n’a avut mereu aceeași viteză. Pe planul biologic ea a Început timid, cu o viteză ce-a crescut - trei miliarde de ani - prea Încet. Dar, așezată pe o bază tot mai largă, forme de viață noi ce se adăugau la celelalte, viteza evoluției a devenit de la o vreme, relativ recentă, explozivă. E
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
taurul de coarne, nu aștepta să facă alții ceea ce numai tu poți și numai tu ești îndreptățit să faci. Cu Dumnezeu înainte. Badea Gheorghe Mi-e dor de prietenul meu Am fost colegi de liceu. Nelu, era un adolescent slăbuț, timid, retras, cu ochi mari albaștri, cu o privire senină și blândă. Era sărac îmbrăcat, locuia la internatul liceului, dar la orele de curs dădea răspunsuri foarte corecte, mai ales la matematică și fizică. După liceu, ne-am despărțit, am mers
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
că unii mă vor considera demodat, dar îm amintesc cu multă nostalgie, cum în tinerețea mea, sentimental gingaș al iubirii, care se manifesta încă din prima tinerețe, era cu totul altfel. Era emoția unui bilețel de dragoste, a unui sărut timid, dat și primit în mare taină, în intimidate, departe de privirile celorlalți oameni. Acest sentiment de taină avea strălucirea lui numai de noi văzută, reprezenta o forță sfântă și era o imagine sublimă, plăpândă, ca o flacără pâlpăitoare de lumânare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
boscorodește. Să vd, să intuiesc. Dacă sunt agresivi sau inofensivi. Care-i unul și care-i celălalt. De aceea a trebuit să învăț să le scormonesc în minte, să văd dacă au de gând au ba să mă atace. Mai timid am fost. De aici se decid și oamenii cu bun-simț, îi separi de ipocriți, lichele. Am simțit mereu mai mult decât restul oamenilor. Mai acut. Cumva, eu am murit și am înviat, am parcurs un fel de rit de purificare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
termină justificativ cu: „Da’ eram beat de nu mai știam de mine“. Aparent, e un mârlan de primă mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos chiar. Penibil de fricos. Altfel, nici nu s-ar încurca el cu Cumătra vulpe, care abia anul ăsta a dat capacitatea. La admitere, Pif a fost înaintea mea la oral. Acolo ne-am cunoscut. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]