5,710 matches
-
linia își schimbă înțelesul. Atunci încetează să fie o interdicție categorică, devenind în schimb o temă pentru o discuție lejeră și pentru anecdote amuzante la petreceri, și, mai serios, o piatră de hotar pentru negocierea spațiului dintre bine și rău. Tipologia clasică a lui Heidenheimer privind corupția neagră, albă și gri este relevantă aici. Corupția neagră este considerată rea atât de popor, cât și de elitele politice și birocratice (în lucrarea lui Heidenheimer aceasta poate varia în stiluri contrastante ale comunității
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
acțiune a politicii normale 9, 16, 43, 49, 55, 57, 236, 237-239; liberalizare economică 65-74, 81-82, 242; lovituri militare justificate 29; mica corupție 60; nuanțe de gri 16; propagandă 19; referințe bibliografice 7-8; studii comparative 7; studii de caz 17; tipologii 18 Corupție: capcană a corupției 79; competitivitate 71, 75, 77, 78; echilibrul pieței 75; forță 55; înțeles 17-22, 127-128; lupta împotriva corupției 250-254; perspectivă judiciară 19; politică vezi corupție politică; raționalitate 51, 54, 114; state vezi state cu nivel ridicat
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
75, 77, 78; echilibrul pieței 75; forță 55; înțeles 17-22, 127-128; lupta împotriva corupției 250-254; perspectivă judiciară 19; politică vezi corupție politică; raționalitate 51, 54, 114; state vezi state cu nivel ridicat de corupție, state cu nivel scăzut de corupție; tipologie 255 Costuri: mită 23-24; corupție politică 24-25, 74-80, 82; licitații 24; rent-seeking 58, 60, 63, 64 Cranston, Alan 61 Craxi, Bettino 41 Crimă organizată transnațională 10, 26, 43, 166 Crimă organizată: activitate socială/caritabilă 32, 200, 220; Africa 37, 248
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Io, dacă aș fi profesor, nu i-aș învăța pe copii despre specii, clase de animale, ci despre tipuri umane: les nouveaux riches, curva, pișmandeza de pe șoseaua de centură, intelectualul cufurit. Asta aș face. Un manual în care să inventariez tipologii umane. Cu ăștia se vor întâlni în viață, dar șansele să dea nas în nas în plină zi cu vreo lighioană cu pene, gheare sau solzi sunt aproape nule. Ce-ar conține manualul? Cele spuse mai sus, plus parvenitul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de cuceritor roman, nu de ciolovec?“ Seara și dimineața, politicianul din mamă islandeză și tată cu originea exagerat de internațională s-a studiat atent în oglindă și, fiindcă geneticianul i-a ironizat nasul, a comandat pe internet un tratat de tipologii. Din păcate, autorul era, ca și el, un naționalist dur, chiar dacă unul britanic. Iar ce deranja cel mai tare, dacă vroiai să ajungi la o concluzie fundamentată științific, era nasul semitic al domnului A.B. Smith. Islandezul Comănescu - fiindcă așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și Demostene Botez plecau și ei, făcând aceeași mișcare. Cele patru decenii de Iași au marcat toată existența unui Herovanu introspectiv și întrebător, integrându-l în profunzimile a ceea ce s-ar înțelege prin sintagma clasicism moldovenesc. Îl însuflețește ideea de tipologie ieșeană: "Eu spun "fenomenul Iași" în sensul în care Maurras și Renan, de pildă, au spus cândva "miracolul grec", formulă care a rămas"... În "orașul școlilor", de regretat e afirmă el că relațiile tineretului cu "vechea cultură greco-romană, cu gândirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu putem trece peste participările sale cu lucrări la saloanele internaționale de artă naivă de la București, Reșița, Pitești, Iași, Botoșani și peste premiul II (1985) și III (1986)...... Lucrările poartă aceeași marcă a determinărilor cromatice în tușe vesel-tragice, recuperarea unor tipologii ale tradiției în secvențe dominate de ideea naivă, de exprimarea voluntaristă a vieții satului bănățean de munte." Ionel Bota scriitor și critic „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
țiganii-greieri”. Într- adevăr, În imaginarul colectiv al românilor, aceștia din urmă apar ca fiind „cântăreți Înzestrați, sentimentali și senzuali, dar leneși, dezordonați, incapa bili de muncă susținută și, În consecință, pe drept săraci”. Utilizarea opoziției socio- economico-culturale prin această banală tipologie livrescă - remarcă antropologul Vintilă Mihăilescu - este „nu numai un mijloc de clasificare socială, dar și unul de excludere” <endnote id="(552, p. 111)"/>. În schimb, romancierul polonez Henryk Sienkiewicz Încerca să demonstreze - scriind din America liberală a anului 1877 - că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
plăcut al corpului, chiar și al cadavrului, ca o dovadă de sfințenie, vezi și Jean-Pierre Albert, Odeurs de sainteté. La mythologie chrétienne des aromates, Éditions de l’École Pratique des Hautes Études, Paris, 1990. 32. Ion Mușlea și Ov. BÎrlea, Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, Edidura Minerva, București, 1970. 33. I.-A. Candrea, Folklorul medical român comparat, Editura „Casa Școalelor”, București, 1944. 34. Lazăr Șăineanu, Basmele române, Editura Minerva, București, 1978. 35. Traian German, Meteorologie populară, Blaj
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și C. Culianu, „Interferences between Iconography and Folklore in Romania”, În Visible Religion, E.J. Brill, Leiden, vol. II, 1983, pp. 40-57. 146. Andrei Paleolog, Pictura exterioară din Țara Românească, Editura Meridiane, București, 1984. 147. Al.I. Amzulescu, Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, Editura Academiei, București, 1981. 148. Satire politice care au circulat În public, manuscrise și anonime, Între anii 1840-1866, culese de C.D. Aricescu, Editura Tipografiei moderne Grigore Luis, București, 1884. 149. Tudor Pamfile, Mitologie românească. Dușmani
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toată esența ideii „complotului iudeo-masonic” și a Protocoalelor Înțelepților Sionului. 287. Daniel Perdurant, Antisemitism in Contemporary Greek Society, The Hebrew University, The Vidal Sassoon International Center for the Study of Antisemitism, ACTA, nr. 7, Ierusalim, 1995. 288. Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, Editura Academiei, București, 1964. 289. Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930. 290. Meșterul Manole, antologie de studii Îngrijită de Maria Cordoveanu, Editura Eminescu, București, 1980. 291. Iordan Datcu, „Petru Caraman. Epistolar”, În vol. Petru Caraman, Studii de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au dat adăpost, În iesle, Născătoarei Mântuitorului. Am tot mai mult convingerea că evreii care au mișunat pe Planetă de 1000 de ani Încoace sunt khazarii - populație turcică, trecută la religia mozaică. Altfel nu se poate explica varietatea extraordinară a tipologiilor evreiești existente În lume, printre care și foarte ciudații dolicocefali roșcați și cu pistrui, așa cum e Însuși Sörös, rasă care, În mod sigur, nu se regăsește În nordul Africii sau În Spania sefarzilor (unde predomină tipul brahicefal brunet), ci provine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui de brigadă artistică PRM. Ce ne mai dă Saizescu ? Păi, ce înțelege el printr-o satiră a luptei politice : siglele celor două partide sînt cîinii cu covrigi în coadă și cioara de pe gard (au, doare). Ce înțelege el prin tipologii romînești tradiționale : cîrciumarul libidinos, preotul libidinos, primarul libidinos (nu mă întrebați de ce sînt toți libidinoși). Ce înțelege el prin comori de înțelepciune populară : Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face și altele asemenea. Ne mai dă și o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
produsele unui anumit climat sociocultural, ale unui anumit moment din istoria mentalităților ; de-acolo își trag seva. Un Millers Crossing și un Hudsucker Proxy nu au cum să aibă aceeași sevă, iar Coenii rareori au îndrăznit să înmoaie vechile tipologii și convenții în niște seve mai moderne. Millers Crossing ar putea fi considerat o addenda perfectă la canonul filmului noir, dacă n-ar veni la cel puțin 30 de ani după ce noir-ul a încetat să mai fie o expresie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
film astfel, cum o și demonstrează criticul de film Valerian Sava, îl avem în teatru la fel. Indicele de deformare este enorm, generând diformități, mutații și incongruențe majore între litera propagandei și spiritul operei. Numele care se înscriu în această tipologie au fost în mare parte uitate, iar altele devine jenant să fie reamintite. Dintr-un al treilea tip de utilizatori fac parte cei care încearcă să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
imaginea pe care oglinda contemporaneității o reflectă în scurta perioadă dintre 1944 și 1947 ca ultim suflu al unei libertăți gâtuite. În contratimp cu epoca, Radu Stanca și Ion Negoițescu îl înnobilează pe Caragiale care trebuia să ofere nu o tipologie, ci o figură a unui clasicism peren incorporabil tradiției culturii europene. În Caragiale, firește, Liviu Papadima începe cu lectura clasi- cului Caragiale și ajunge la modernul Caragiale, relevând în „deformările” pe care opera sa le pune în joc, de la cele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de situare în tip, adică de identificare. Dacă opera lui Caragiale generează aceste efect de contemporaneitate este tocmai pentru că la lectură sunt operate o serie de identificări între lumea operei și lumea reală, a fiecărei epoci în parte, prin intermediul unor tipologii complexe care includ gesticulația, reflexul mentalitar, utilizarea anumitor retorici și ceea ce am putea numi situații‑Caragiale. De aici până la forjarea unui ter- men pentru acest raport de identificare care ne situează în contemporaneitate nu mai e decât un pas. „Caragialesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
revendică modelul la un nivel minor, deși unul dintre exemplele utilizate de acesta, și anume, Marin Sorescu, numai minor nu poate fi socotit. Modelul, consi- deră Augustin-Doinaș, are relevanță în măsura în care prezența sa spectrală, „fantomatică” se face simțită, pe baza unei tipologii perene cu relevanță arhetipală „[...] sunt embleme cu nume propriu, matrici productive de tipuri umane cu care ne întâlnim zi de zi”<footnot id=”1”> 1. Ibidem, p. 53.</footnote>. Și cu o intuiție excelentă, poetul continuă : „Există o tiranie a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din interpretarea operei caragialiene pe care filmul său o pune în act. Caragiale și complexele identității românești În ce constă stilul lui Caragiale ? Cum îl putem iden- tifica ? Alexandru Paleologu remarca sub semnul recurenței o serie de locuri comune de la tipologia personajului la gesticulație și stilistică, toate alcătuind un limbaj caragia- lesc de uz public : „Mereu aceleași replici celebre, aceleași situații, aceleași tipuri ne vin în minte de la sine cu fiecare prilej ăși câte nu sunt !Ă. Au devenit un fel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
psihologia românească. Începând din 1937, a publicat o serie de studii și articole din domeniul filosofiei, al psihologiei generale și aplicate, precum și volume de eseuri, dintre care cităm: Psihologia personalității (1935ă, Caracterele afectivității (1937ă, Conștiință și inconștient (1941ă, Probleme de tipologie (1957ă, Psihologia pedagogică (1962ă, Afectivitatea (1963ă, Drama psihologiei (1965, ed. a II-a, 1972ă, Culmi și abisuri ale personalității (1974ă, Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității (1982ă. Lucrările sale nu sunt voluminoase. Multe dintre ele, deschizătoare de drumuri, au apărut
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
un episod trecut" și 2. "dorința plină de regrete pentru ceva greu de realizat") nostalgia s-a fixat, aproape unanim, la înțelesul de dorință după "un anume trecut"; la noi se subînțelege trecutul "recent". Aș spune că există chiar o tipologie a nostalgicului "de acest fel"; îl detectezi ușor; joacă table într-un parc sau citește ziarul la scara apartamentului de bloc, îmbrăcat "lejer", în pijama și papuci, dar neapărat cu pălăria pe cap. Merge bine și combinația maiou-pantaloni (prinși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de farmecul tuturor teraselor bucureștene "destul de dubioase". Sorbeam dintr-o cola rece, privind cu plăcere la panorama zgomotoasă și multicoloră a pieței, forfotind de cea mai diversă lume, de la "șuți" care au un tip anume, numai să fii deprins cu tipologia, la precupețe grase și pensionari gravi, grijulii cu banii lor puțini; erau acolo și o mulțime de "interlopi", grăsulii, unsuroși, valutiști impertinenți..., în sfârșit, toată fauna. Celelalte mese de pe terasa care se numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia, mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Atlantic și Pacific, comerț soldat cu mii de acte barbare și cu o crasă desconsiderare a umanității, în general, justificată etic în varii moduri! Nu există un set fix de caracteristici ale piraților, care să poată fi generalizate într-o tipologie exhaustivă, ei aveau individualități modelate de căpitaniii sub care serveau, de zona din care veneau sau acționau, de interesele pe termen lung, de scopurile imediate, de codurile nescrise pe care le respectau, nici mai îndrăzneți, nici mai răi decât alte
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
criteriile de atunci sau de acum. Chestiunea e de a stabili care și cât de credibile au fost sursele care au stat la baza imaginarului pirateriei occidentale, știind că această credibilitate nu a afectat felul în care acestea au fecundat tipologia imaginarului și că actele în care au fost implicați pirații au fost, oricum le-am considera, ilegale. Trebuie mereu avut în vedere că întregul secol al XVIII-lea, la care ne raportăm cu predilecție, a fost unul preromantic, în viziune
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
precizăm mai jos și, după cum se va vedea, alunecările între aceste tipuri de statut au fost posibile din cel puțin două puncte de vedere : proveniența indivizilor și justificarea acțiunilor. Literatura și arta de gen nu fac, însă, mari deosebiri între tipologii, mai ales dacă nu acordă atenție acurateții istorice a reprezentării. În fond, toți călătoresc și atacă la bordul unor frumoase corăbii, toți își pot ascunde comorile în insule misterioase sau pot iubi femei pentru care să fie dispuși la aventuri
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]