7,762 matches
-
se Încheie «În coadă de pește», cum se spune În popor, adică fără ca vreunul dintre noi să fi reușit a-l convinge pe celălalt. Tăcerea lui Dragoș putea Însemna că ar fi fost mulțumit de răspunsurile mele, Însă privirea lui trăda nehotărîrea, așa că trebuia să-l Încurajez să-și manifeste nedumeririle. Nu te sfii și spune-mi dacă ți s-a părut ceva greșit În cele spuse de mine. Nu știu ce te-a făcut să crezi că n-aș fi mulțumit de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
gură va spune altceva, Însă corpul lui va spune adevărul, pentru că nu știe să mintă. Trebuie să se potrivească ceea ce spune din gură un om și ceea ce spune corpul lui. CÎnd un om spune altceva decît gîndește, corpul lui Îl trădează prin anumite gesturi pe care pînă atunci nu le făcea, prin modificarea poziției, a expresiei feței, a tonului vocii, mișcările ochilor, pleoapelor, mîinilor, degetelor, picioarelor, capului, umerilor. Cu timpul vei Învăța să Înțelegi și acest limbaj al corpului, care de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
toată viața. Dar atunci cînd frumusețea Începe să se ofilească, simțim nevoia de a ne bucura În continuare de ea, cu atît mai mult cu cît oferte apar aproape la tot pasul. Dar din păcate, ni se pare imoral să trădăm acea dragoste frumoasă care odinioară ne-a făcut să ne unim destinele și Încercăm să facem eforturi de a rezista acelor tentații. Însă, așa cum am mai discutat, avem un anumit motiv pentru tot ceea ce facem, o facem cu un anumit
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
la piept ca și când ar fi dorit să o protejeze de ceva. - Întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb prin acest parc..., continuă Iuliana, imediat ce își reluară plimbarea pe alee, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, deși vocea îi trăda emoția ce o simțise în acea scurtă și duioasă Tainicele cărări ale iubirii îmbrățișare. Am traversat lacul de multe ori cu barca. Era, poate, cea mai mare bucurie în timpul adolescenței mele și nu am să uit niciodată influența benefică a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
probabil chiar de la vîrsta de cîteva luni. Fiecare gîngurit scos de mine provoca în ochii mamei o astfel de luminozitate încît, în mod natural, printr-un feed-back logic, m-am aruncat total în acest joc. Iar mama nu m-a trădat absolut niciodată. Chiar și atunci cînd sunetele scoase de mine erau mai puțin concludente pe plan intelectual (cum ar fi micile rîgîituri sau micile pîrțuri) ele o amuzau atît de mult pe mama încît nu le consideram cu nimic mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la picnic.” „Victor dormind în tren la întoarcerea de la munte.” „Victor căscînd de somn la nuntă la elvira.” „Victor dormind cu capul pe masă la nuntă la elvira.” etc. toate aceste informații erau scrise cursiv și caligrafic de aceeași mînă, trădînd pînă și prin grafica literelor importanța care mi se acorda. Dar mama fotografia de fapt tot, iar de la vîrsta de trei ani și jumătate eu însumi am învățat să fac clic și să fotografiez ceea ce vedeam în jurul meu. mama a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îndoială, ultimul din specia sa. Și un ins ca Pucă, pictor căruia nimeni nu-i văzuse de fapt vreo pictură, era unic în felul său, ultimul dintr-o categorie de artiști cerșetori. Cine îl vedea pe Pucă, al cărui nas trăda o lungă complicitate cu alcoolul, înțelegea imediat ce înseamnă boema grea, rătăcirea fără sfîrșit dar și fixarea în rătăcire... Fauna de la Casa scriitorilor era formată din personaje în diferite faze de consolidare a legendei lor. Pentru că fiecare își crea, prin personalitatea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de energie și convulsii chimice petrecute în interiorul scoarței terestre la mii de kilometri... Domnișoara ri avea această natură vulcanică, toată combustia interioară rămînea misterioasă, invizibilă, dar gesturile ei, fața ei, buzele ei, pleoapele ei și uneori unele dintre cuvintele ei trădau existența combustiei. — astăzi m-ați locuit cînd mi-ați dat telefon... Poftim ! Domnișoara ri era acum în stare să se lase locuită de mine și prin telefon, ceea ce mă îngrijora destul de tare. în definitiv, domnișorara ri nici nu mai avea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un bar în Greenwich Village, dacă vrei ne putem duce să-l vedem. Victor mă privi căutînd pe fața mea confirmarea că știam ce reprezintă pentru new York și eventual pentru întreaga planetă Greenwich Village. Da, știam, fața mea nu trăda nicio nedumerire, ceea ce mă scuti de o nouă lecție de istorie newyorkeză. în sfîrșit, Victor demară mașina, dar nu fără o ultimă demonstrație : acel Ford mustang pornea evident cu o cartelă de demaraj, dar și cu ajutorul telefonului mobil care conținea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Casa monteoru se declara inaccesibilă, închisă pentru o bună bucată de vreme, le spunea tuturor curioșilor „stop, pînă aici, mă puteți contempla de pe trotuar, dar orice penetrare în intimitatea mea este interzisă”. — o, ce păcat, exclamă Guy Courtois. Vocea sa trăda o dezamăgire profundă, o mare ratare metafizică. — așteptați, nu e totul pierdut, i-am spus. Știam din aminitirile mele, de pe vremea cînd frecventam asiduu restaurantul Uniunii scriitorilor, că undeva, în spatele casei sau chiar într-o aripă a ei își avea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu marele adevăruri și atât de puțin cu «veritatea» concretă a vieții și a uceniciei, care nu este altceva decât o incontestabilă împărtășire din truda tuturora. Atunci când adoptăm o viziune «puristă», riscăm să asumăm o atitudine «rigoristă» ce poate să trădeze esența revelației, care este întruparea Cuvântului și care devine calea «cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmă, adică prin trupul său» (Evr 10,20). Cu timbrul său frank and friendly, cu care papa Francisc ne
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vii pe la noi să-l ajuți pe Titi al meu. Poți să vii neinvitat, Titi e puțin cam lăsător, trebuie îndemnat. Felix vizită dar din nou pe Titi, care îl primi cu bonomia lui placidă și-l întrebă, ca să nu trădeze de la început scopul didactic al vizitei, dacă a citit La chartreuse de Parme. Atunci Titi scoase din cutie cartea, pe care Felix n-o recunoscu la început, fiindcă era îmbrăcată, cu îngrijire, în hârtie albastră. O mulțime de zăloage chibzuite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iar pe câmp. Dăduse de pârâu. Nu era decât o șerpuire de șanț mai îngust sau mai lat, în care prezența apei era dovedită doar de noroiul gros mai peste tot și de mici băltoace verzui. Un miros de lintiță trăda un ochi de apă cu broaște. - A secat de tot pârâul, observă moșierul, nu vine maredecît când plouă mult și se umflă apele. - Atunci, de unde scoate apă la grădinărie? - Din puț! răspunse Pascalopol, amuzat de spiritul făcutde natura însăși. Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se o dată sau de două ori pe zi cu un bătrân morocănos. Otilia îl trădase. Felix luă iarăși lampa în mână, vîrî pieptenele în buzunar și se-ntoarse în odaia lui. Se dezbrăcă și se sui în pat, după ce suflă în lampă, rămânând numai la lumina focului. Deși era primăvară, zilele erau reci, și acuma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
student în anul întîi, care perturbează liniștea bolnavilor. - Lasă-l, dragă, spuse profesorul, blajin, eu i-am dat voie.E un băiat de treabă, care învață. E bine să obișnuim pe studenți de la început cu observația directă. Prudent, profesorul nu trăda intențiile mai savante ale lui Felix. Acum internul, dezarmat, căuta să demoralizeze pe Felix în alt chip. - Și ce vrei dumneata să faci? Să studiezi un caz? - Da! - Eh, făcu internul, amar ca de lungi dezamăgiri, se vedecă ești novice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de tot! J'en suis émue! 1 Felix lăsă capul în jos, combătut de sentimente contrare. Apropierea Georgetei îi procura o plăcere voluptoasă, deosebită de aceea a intimității cu Otilia, un sentiment de bărbăție, însă avea scrupulul de a nu trăda pe Otilia. 1 Sunt mișcată! (fr.) G. Călinescu - Drama mea e simplă, povesti Georgeta. Tata a rămas văduv și s-a căsătorit din nou. Aveam oarecare stare. Mama mea vitregă era o femeie de o mare eleganță și de o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mediu provincial și monoton și cunoscuse dragostea spirituală și pe cea fizică, răutatea oamenilor, lăcomia, nepăsarea, invidia, ambiția. Era liber, și totuși neliniștit, lipsit de ocrotire. Se simțea mai degrabă singur pe lume, părăsit. Crezuse în Otilia, și Otilia îl trădase. Georgeta era "o fată faină". Ea însăși îl sfătuia să n-o ia în serios. De vreme ce nu avea nici o legătură aici, ar fi putut în anul următor, când devenea major, să plece în Franța și să-și urmeze acolo studiile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alterată de un sentiment lăuntric că a devenit o secătură. În pat, Georgeta îl stimulă mereu să vorbească despre el. Voia să știe intențiile lui, planurile de viitor. Aceste întrebări, cam asemănătoare cu acele ale Otiliei, îi aduse aminte că trădează o imagine scumpă. Încercă să uite, vorbind Georgetei despre năzuințele lui. Îi spuse că voia să ajungă un doctor mare, om de știință, că universitatea avea să-i fie un mijloc de a putea lucra. Voia să descopere ceva, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de ascetism. Avea să se înfunde în cărți, să dea examene strălucite, să-i arate Otiliei cum știe el să se țină de cuvânt. Examină din nou și cazul Otiliei. Plecase, e adevărat, dar n-avea nici o dovadă că-l trădase. Fata scrisese, avea să se întoarcă, poate în curând, ce semnificație putea să aibă o plimbare de o lună, două în străinătate? Așa se purta Otilia de obicei, și dacă moș Costache nu făcea mare caz, cu atât mai puțin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se prinse Felix de precept. De Otilia sunt legatde mult, din copilărie. Și pe tine te iubesc... altfel. N-am avut nici o intenție rea atunci, îngăduie-mi să repar greșeala. - Ah, râse Georgeta, ce șiret ești! Vrei iarăși să-l trădez pe generalul cu tine? Ei bine, am să fac și asta, fiindcă sunt o fată bună și, de altfel, am prins slăbiciune pentru tine, dar fără manifistări casnice. Ai dreptate, în definitiv, însă află că în cele din urmă devin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel de milă și nu arunca nici o vorbă blândă spre a-l potoli. Dimpotrivă, fu din ce în ce mai iritată: - Slavă Domnului, te-am hrănit ca pe un trântor, cu ce-a fost mai bun, ani de zile, fără nici o bucurie din partea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae clătină din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și se putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul lăuntric și medită repede asupra mijloacelor oportune pentru a scoate pe bătrân din casă. - Domnule profesor, zise el foarte ceremonios, doamnele au glumit, fără îndoială, sau e la mijloc o eroare. Eu nu sunt doctor și n-am venit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca rizibilă în cel mai înalt grad. Nu, n-avea să se mai ducă la Georgeta. Chiar dacă Otilia îl uitase, își datora lui însuși un act de purificare. Trebuia să se dovedească în stare de statornicie și devotament, așa încît, trădat de Otilia, să aibă amara satisfacție de a fi mai presus de ea. Stănică vestise, solemn, că, grație protecțiilor, va fi numit spre toamnă în magistratură, deocamdată pe undeva prin provincie. Se plictisise, zicea, de incertitudini și mizerii și voia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâinile ei (în realitate fusese, precum știa și Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Rușine! Nu-i vorbă, intelectuală este și Otilia, dar ce fată, ce G. Călinescu gingășie! Eu, când tot glumesc că o iei pe Otilia, în fond îmi trădez o dorință lăuntrică: s-o iei odată cu adevărat. Da, domnule, dumneata ești tânărul curat la suflet, și ea e un crin. Luați-vă și fiți fericiți! Felix scăpă cu greu de Stănică. Acesta trecu și la Aglae, și denatură lucrurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
conștiința. Lili nu i se păru extraordinară. G. Călinescu O găsi foarte drăguță, simpatică, însă lipsită de vioiciunea nervoasă a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purtă cu ea cu atât mai amabil, cu cât nu se temu că trădează nici un alt sentiment mai sfânt. Tocmai această purtare tulbură pe Lili. Până acum fata se jucase în libertate și vorbise de căsătorie ca despre păpuși. Prin educația ereditară, simțurile ei erau coapte de pe acum pentru dragoste, și căzu în ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]