5,174 matches
-
posomorât și nu spuse nimic. — Atunci, cu ce vă pot fi de folos, mult stimate prinț, de vreme ce totuși m-ați... chemat? întrebă el, în sfârșit, după câteva momente de tăcere. — Da, propriu-zis voiam să discutăm despre general, spuse prințul și tresări, deoarece și el căzuse pe gânduri. Și despre furtul de care mi-ai spus... — Adică? — Asta-i bună, parcă nu m-ai înțelege! Ah, Dumnezeule, Lukian Timofeici, te ții întruna de teatru. E vorba de bani, de bani, de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu - al treilea. Napoleon umbla prin cameră cu brațele încrucișate. Nu-mi mai puteam lua ochii de la chipul lui, inima mi se zbătea în piept. „Plec“ spuse Davout. „Încotro?“ îl întrebă Napoleon. „Să pun caii la saramură“ spuse Davout. Napoleon tresări, se hotăra destinul. „Copile, îmi spuse el deodată, ce părere ai despre intenția noastră?“ Firește, m-a întrebat așa cum uneori un om de mare spirit apelează la cap sau la pajură. În loc să-i răspund lui Napoleon, m-am răsucit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plâns și m-am aruncat la pieptul lui; asta n-a mai putut nici el s-o suporte; ne-am îmbrățișat și lacrimile ni s-au amestecat. „Scrieți-i, scrieți-i împărătesei Josefina!“ i-am spus eu plângând. Napoleon a tresărit, s-a gândit și mi-a spus: „Mi-ai adus aminte de cea de-a treia inimă care mă iubește; îți mulțumesc, prietene!“ Imediat s-a așezat la masă și i-a scris Josefinei scrisoarea pe care i-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
secunde. Bine, sunt de acord să lăsăm ariciul. Dar mă bucur că, în sfârșit, pot pune capăt tuturor nedumeririlor acumulate. Dă-mi voie, în sfârșit, să aflu chiar de la dumneata: mă pețești sau nu? Ah, Dumnezeule! făcu Lizaveta Prokofievna. Prințul tresări și făcu un pas îndărăt. Ivan Feodorovici se prefăcu într-o stană de piatră. Surorile se încruntară. Nu minți, prințe, spune adevărul. Din pricina dumitale sunt supusă la interogatorii ciudate. Aceste interogatorii au vreo motivație? Hai! — Nu te-am pețit, Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea. În sfârșit, privi ferm și drept în ochii Nastasiei Filippovna și citi pe loc tot ce licărea în privirea înciudată a rivalei. Femeie fiind, o înțelese pe cealaltă ca femeie; Aglaia tresări. — Știți, desigur, de ce v-am invitat aici, spuse ea în sfârșit, dar cu vocea scăzută și chiar oprindu-se de vreo două ori în timp ce rostea această frază scurtă. — Nu, nu știu nimic, îi răspunse Nastasia Filippovna sec și sacadat. Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu l-ați părăsit atunci pe cel care v-a sedus, pe Toțki, și s-o fi făcut simplu... fără spectacol? întrebă Aglaia ca din senin. Ce știți despre situația mea ca să aveți curajul să mă judecați? exclamă Nastasia Filippovna, tresărind și pălind teribil. — Știu că nu v-ați dus la muncă și ați plecat cu bogătașul Rogojin, ca s-o faceți pe îngerul căzut. Nu mă mir că Toțki a vrut să se împuște din pricina îngerului căzut! — Nu mai insistați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei într-o așteptare resemnată. Pe masă era un pahar cu apă; Rogojin, care se întorsese, îl înșfăcă și o stropi pe față; ea deschise ochii și, preț de aproape un minut, nu înțelese nimic; deodată însă se uită împrejur, tresări, scoase un strigăt și se repezi spre prinț: — E al meu! Al meu! exclamă ea. A plecat duduia cea mândră? Ha-ha-ha! râdea ea cuprinsă de isterie. Ha-ha-ha! Era cât pe ce să i-l dau acestei duduițe! De ce? Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i țineau mînile și picioarele, se puseră cu genuchii pe corpul și pieptul lui. După aceasta Engelhardt strânse nodul șervetei! Alexandru Orlof plecă îndată călare la Petersburg și ceru să vorbească împărătesei, la care era serată și multă lume. Ea tresări văzîndu-l și Orlof [î ]i spune, în termeni echivoci, că Petru a murit natural de un atac de apoplexie. Ea se plânse că, un asemenea accident s-a întîmplat în niște împrejurări cari puteau da ocaziune la bănuieli și trimise
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
precum fierul, piatra sau plumbul rezidă deplin înaintea formelor îmbrăcate în comerț. Anecdota cuvintelor sau a realizării plastice e comercializarea lor. ș...ț Artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb, organisme vii, mașini spintecând drumuri, strigăte tresărind violent ca în furtună acoperișuri. Cuvintele obțin astfel propriul lor sens, boxând sau îmbrățișându-se între ele. Linia nu mai are rostul fotografic de a împrumuta spectatorului o reprezentare cu corespondențe în afară. Fraza nu mai e o ficțiune amintind
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în același moment, un flux energetic-vitalist amintind mai degrabă de explozia dionisiacă a futurismului: „Cuvântul dansator descătușat avea să sară dintre rânduri, să spargă fraza ca pe o nucă de cocos”; sau: „Fiecare cuvânt va izbucni dinamită, fiecare linie va tresări fecund”. Această inițială efervescentă se prelungește, la un diapazon și mai înalt, în etapa colaborării la unu: „Poemul sparge ferestrele poemului” - citim în comentariul liric la cartea lui Stephan Roll, iar în altă parte: „Poemul trebuie să fie o izbucnire
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de performanțele asociative, acest deficit de prelucrare a discursului e nu de mai puține ori agravat de utilizarea abuzivă a comparației - ca în mai vechile Restriști -, ornament exterior al unei discursivități abia mascate, ca în următoarea strofă din Concluziuni: Aici tresare vitrina ca un obraz Vorbe deplasez ca figuri de șah Să-mi împlânți privirile ca brazi Se leagănă sângele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G. Călinescu, e justificat parțial în asemenea cazuri, căci expresia directă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; când ne leagă buzele un curcubeu Și viața te înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri până unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din sud”, „arborii telegrafiază pe cer”, „Casele presate balnear în album”, „Vis încadrat prin vestiar orice salcâm garderob”, „Orice pasăre un afiș ceresc”, „ca mărci poștale te privesc ferestrele, ușile”, „Caligrafic câmpul în pulpă scris”, „Umărul tău ce atlas”, „Aici tresare vitrina ca un obraz”, „Salcâmii: ce mașini de scris în culori” etc. etc. Nu puține sunt ele în versurile de mai târziu. Așa, de pildă, în Colomba: „multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioșc / de ziare”, „te-nscrii în amintire și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fastul imagistic cunoscut, ca o adevărată transfigurare. O energie nouă mobilizează ființe și lucruri împrospătând sărbătorește universul întreg, ca în finalul secțiunii a patra a poemului: dar vine făt-frumos cu limbile păstrate în sân ca o colecțiune de timbre și tresare iarba ținutului se desface în lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și ochii se desfac ca șantiere ca lacuri câmpul e tăiat de linii ca palmele ș...ț mestecenii fac mătănii în sân se crucesc fulgere spintecă întunericul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fulgi lumină, / atât cât ar clipi o stea... / Ah, numai dacă-ar fi să țină / ninsoarea cât viața mea" (În candidă frățietate...). Un splendid poem se intitulează Ninsoarea sacră: "Spre-al umerilor de ninsoare stol / m-arunc". Și mai departe: Tresar în jur cu foșnet viu de bălți, / potopul fulgilor nu-mi lasă-o rază, / când nevăzuta pulbere de dălți / singurătatea o fărâmițează. // Ajuns într-al ninsorii sacru pisc, / uit numele-i de mare cuviință / și stau cu gândul, unic obelisc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se aprinde parcă prin scânteia unor pasiuni și emoții asemănătoare celor pe care le-au trăit Înaintașii. Mai admitem, cel puțin unii dintre noi, clișeul neglijent care spune că Imperiul Habsburgilor nu a fost decât o Închisoare a popoarelor, dar tresărim Încă mirați În fața portretelor care Înfățișează chipul nobil și tânăr, Încadrat de bucle pudrate, al lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , sau mergem cu gândul spre amintirea bunului Francisc I XE "Francisc I" și a „cătanelor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Testul nr. 40 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: De-atâtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar prin somn, și mi se pare Că n-am tras podul de la mal.[...] De-atâtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. (George Bacovia, Lacustră) 1. Scrie două expresii/ locuțiuni
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar prin somn, și mi se pare Că n-am tras podul de la mal.[...] De-atâtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. (George Bacovia, Lacustră) 1. Scrie două expresii/ locuțiuni care să conțină cuvântul gând. 2.Menționează sinonimele cuvintelor: singur, (a) izbi. 3.Transcrie o imagine dinamică și una auditivă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ziua mohorâtă și perspectiva tristă a zilei de mâine, am dus la gură o linguriță de ceai în care înmuiasem o bucată de madlenă. Dar chiar în clipa în care înghițitura amestecată cu firimiturile prăjiturii îmi atinseră cerul gurii, am tresărit, atent la lucrul extraordinar ce se petrecea în mine. O plăcere fermecătoare mă cuprinsese, mă izolase, fără să am noțiunea a ceea ce o pricinuise făcând în același timp ca vicisitudinile vieții să-mi devină indiferente, dezastrele inofesive, scurtimea ei iluzorie
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
capăt de cișmea din care țâșnește spasmodic puțină apă, ca dintr- o arteră secționată pe cale de a se goli. O altă țeavă, încovoiată peste un butoi metalic, înzestrată cu un ciuf ca de orătanie alcătuit din fascicule de cablu plesnit, tresare aidoma unei găini care caută boabe. Panoramare, peisajul de munte, sondele mergând în gol, fierăraie abandonată, prăjini aruncate, barăci pustii, camera dă peste o femeie frumoasă în prim- plan, în plan secund o sondă, femeia stă pe un buștean și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un gânditor marxist : Eu cred că nu drepturile și pohtele principilor trebuie să dicteze cursul istoriei, drepturile și voința națiilor trebuie puse mereu în față, pentru ca, odată și odată, să rămână în față, pentru totdeauna. Mulți spectatori români vor fi tresărit de plăcere la auzul replicii pe care Mihai i- o dă unui nobil maghiar venit în solie, întărind-o și cu o lovitură de picior : „Îndrăznești să-mi spui toate astea la mine acasă, în românește, Csomortany ? !”. Antimaghiarismul, ca și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ape probează că autorul avea conștiința suferințelor românilor de aici, aceeași cu a românilor din Imperiul Habsburgic: N-auzi cum strigă Basarabii/ Blestemul zilelor ce vin,/ Cum sună-n bucium pîrcălabii/ De la Soroca și Hotin?/ Eu simt cum matca mea tresare/ De-al amintirilor șuvoi,/ Arcașii lui Ștefan cel Mare/ Îmi cer azi moaștele napoi/.../ Nedumerirea mă supune/ CÎnd rostul patimii v-ascult,/ Căci inima nu-mi poate spune/ Pe care să vă plîng mai mult. Un moment important pentru anul
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
scapă-mă și de-acu încolo; sunt încă june! Geniul bun al viitorului României, protege-mă! Și eu sunt roman! (răsuflă din greu și își apasă palpitațiile). O, ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie! (I se pare că aude ceva și tresare) Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și pornesc pe dibuite, pe schele! Mă țin binișor de zid și ajung la capătul binalii...Destinul mă persecută impecabil... Schelele se-nfundă; nici o scară...Cocoana perfidă mă indusese în oroare...Vreau să mă
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la Galbeni, pe valea Zeletinului. Prefera Galbenii și nu Burdusacii natali, unde îl cunoștea toată lumea. Tot mai tăcut, tot mai suspicios, cade pradă unei adânci tristeți. Tresărea la gândul că va fi otrăvit și nu-și ascundea față de ai săi, această teamă. Se plimba prin grădini, citea în casă și tresărea la cel mai slab zgomot care i se părea suspect. Împărtășea fratelui său teama de a
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
natali, unde îl cunoștea toată lumea. Tot mai tăcut, tot mai suspicios, cade pradă unei adânci tristeți. Tresărea la gândul că va fi otrăvit și nu-și ascundea față de ai săi, această teamă. Se plimba prin grădini, citea în casă și tresărea la cel mai slab zgomot care i se părea suspect. Împărtășea fratelui său teama de a nu fi omorât într-un fel sau altul, dar mai ales prin otrăvire. Refuza mâncarea, singur își prepara câte un pui, își fierbea și
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]