8,428 matches
-
să-i sărute mâna. De câte ori Otilia ieșea în grădină, Felix, nerăbdător, căuta un pretext de-a ieși și el, și îl găsea în dorința de a citi jos. Otilia era de o familiaritate, de o lipsă de jenă care îl tulburau; din păcate însă nu avusese el însuși prilejul de a se apropia mai mult de ea, fiindcă fata lipsea mai toată ziua de acasă, iar când venea, era înconjurată de toți ceilalți. Familiaritatea Otiliei avea o G. Călinescu nuanță protectoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se făcuse roșu la față. Pascalopol înfipse întrebarea drept ca un ac de injecție. G. Călinescu - O iubești pe domnișoara Otilia? Spune-mi ca unui părinte! Felix, supus unei astfel de inchiziții, simți că nu era încă bărbat și se tulbură. Tăcerea lui era afirmativă. - Va să zică, o iubești! trase Pascalopol încheierea. Nici nu se putea altfel. Ca bărbat sunt puțin indispus, dar ca prieten, te-nțeleg și te aprob. Domnișoara Otilia e o fată rară. Însă, dă-mi voie să adaug
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mi, pentru ce vrei să pleci acum? - Pentru că nu mai pot suporta atmosfera asta care se țeseîn jurul tău, pentru că toată răutatea asta mă exasperează, mă face sa urăsc oamenii. - Cine știe ce prostii ți-au mai spus?! Ce trebuie să te tulburi?! Nu de acum sunt astea, Felix, ci de când eram mică. Tanti Aglae, văzîndu-mă că am instincte de lux, mă prigonea de moarte, profitând de zgârcenia bietului papa. Odată papa mi-a adus o rochie cu guler de dantelă, pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și așa va fi. G. Călinescu X Moș Costache primi peste câteva zile, prin poștă, o scrisoare închisă. Cum nu i se aducea corespondență mai niciodată lui personal, toți scriind Otiliei, chestiunile privitoare la afacerile lui îndrumîndu-se la alte adrese, tulburat ca în fața unei telegrame, își luă febril ochelarii și intră cu scrisoarea, al cărui plic îl tăiase atent cu un ac, în salonul din față, unde o citi de două ori pe nerăsuflate. Scrisoarea, scrisă cu caligrafie disimulată, perpendiculară, suna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fața ei rotundă, de porțelan, ce copil ești! Dar nu trebuie să plîngi! Poate și ea te iubește. Așa suntem noi, femeile, capricioase, bizare. Eu o înțeleg foarte bine. S-a plictisit de atâtea mizerii, n-a voit să-ți tulbure viitorul. Și eu dacă aș fi în locul ei aș fi făcut la fel. Te-aș fi cruțat. Ești așa de tînăr! De ce să vezi toate lucrurile în negru? Deși nu plânsese, neputând să-și ascundă lacrimile venite din senin, Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios." Felix, după multă luptă cu sine însuși, ajunse la concluzia că "trebuie" să se ducă la Georgeta, spre a repara impresia de răceală pe care o lăsase fetei. Îl tulbura însă faptul că sila pe care și-o făcea îl bucura lăuntric. Lua deci drept hotărâre ceea ce nu era decât slăbiciune? Și apoi, nu cumva nu mai iubea îndeajuns pe Otilia? Căută să se analizeze sincer și crezu că descoperă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
slăbiciune? Și apoi, nu cumva nu mai iubea îndeajuns pe Otilia? Căută să se analizeze sincer și crezu că descoperă această dualitate. Pe Otilia o iubea cast, o voia ca pe o viitoare soție, Georgeta îi era trebuitoare fiziologicește. Îl tulbura, o dorea, dar nu se temea că ar putea să se îndragostească de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu o plăcere întristată. I se păru chiar curios lui Felix că o fată așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrebat: ești un timid, sunt eu lipsită de interes pentru un om cult? Spune-mi drept, nu mă supăr! De ce fugi de mine? Sub imperiul hotărârii lui disciplinare, Felix se apropie de Georgeta și-i sărută mâna. În fond, era tulburat și se temu că nu va fi consecvent. Simți că o forță naturală, imperioasă cere ca relații de acest fel cu femeia să devină normale. Georgeta îi văzu obrazul înroșit și ochii vinovați și-l luă de bărbie (în sine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a fi uitat cu desăvârșire incidentul. Cât despre Olimpia, ea nu făcu nici o dificultate morală, ocupată să admire multele brățări ale doamnei Iorgu, care își scotea greoi și cu multă amabilitate bijuteriile, spre a face plăcere musafirilor. Totuși, Felix era tulburat. Titi se afla exact în fața lui, de cealaltă parte a mesei, cu niște bucăți de hârtie de bloc, pe care își propunea, probabil, să treacă la nemurire agapa. Să stea de vorbă, cu o familiaritate pe care nu și-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vată, în vreme ce Simion, repede amețit, privea curios spre propria-i mînă: - Nu cumva vreți să-mi furați mâna, cum mi-ați scurtat hainele?! zise el bănuitor. - Nu! protestă amabil Weissmann. Îmbătat de stupefiant, Simion se lăsă pe un scaun, privind tulbure înaintea lui. Părea foarte fericit. - Ei, cum te simți acum? - Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul meu. - Nu ți-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastră înspre trăsură, al cărui birjar, impacientat, plesnea din bici. Gîndește-te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trecea, una câte una, fotografiile, în care erau fixate momentele mai tipice ale petrecerii ei în Franța. Curios, Pascalopol lipsea sistematic din aceste scene, ceea ce se explică, spunea Otilia, prin faptul că fotograful era chiar Pascalopol. Bucuria intimității le fu tulburată de apariția lui Stănică. - Ei, zise el triumfător lui Felix, nu ți-am spus eu că are săse întîmple ceva extraordinar în curînd? He, hei, Stănică e totdeauna bine informat. Știți c-am făcut pe detectivul. L-am găsit pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
O găsi foarte drăguță, simpatică, însă lipsită de vioiciunea nervoasă a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purtă cu ea cu atât mai amabil, cu cât nu se temu că trădează nici un alt sentiment mai sfânt. Tocmai această purtare tulbură pe Lili. Până acum fata se jucase în libertate și vorbise de căsătorie ca despre păpuși. Prin educația ereditară, simțurile ei erau coapte de pe acum pentru dragoste, și căzu în ea cu aceeași repeziciune cu care-i căzuse victimă Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele. Odaia se umpluse de miros de varză acră și de bâzâitul conversației mărunte, care se părea că tulbură pe bolnav, deoarece se mișca înspre perete. - Oare lui moșu, întrebă Aurica, cu gura plină, nu-i dămnimic de mîncare? - Nimic deocamdată, dimpotrivă, ar trebui... (doctorul lăsăfraza în gol). - Mâncarea prea multă strică, demonstră Stănică, bineînțeles, de la o anumită vârstă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae, Aurica se aplecară și ei, cu capul pe jos, începînd să caute cu febrilitate. Numai Pascalopol rămase nemișcat la locul lui și-și aprinse o țigară, fericit c-a scăpat de interogator. G. Călinescu XX Lili fusese așa de tulburată de întîlnirea cu Felix, încît întreba mereu de el. Dintr-o familie în care instinctul matrimonial lucra prin crize, fără amestecul culturii sentimentale, ea nu-și putea acoperi deloc dorința și întreba des pe tată-său de rosturile tânărului. Tatăl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un prieten, ce vrei. Interesele tale sunt și ale mele. Știu că tu ești prea adâncită în G. Călinescu durerea ta ca să te gândești și la lucruri mai pozitive, dar lasă-mă pe mine, ca avocat, să te pilotez. Te tulbur numai cu o întrebare: Ți-a lăsat moș Costache vreun act, vreun, ca să zic așa, testament? - Nu mi-a lăsat nimic, zise plictisită Otilia, lasă-mă acuma.Nu mi-a lăsat, și nici nu știu c-ar fi făcut vreun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jos.'' Toate numai maimuțăreli. Se vede că i-a dat Costache bani pe furiș, că altfel de unde-ar avea? În fond Otilia se plictisea și ar fi voit să iasă în oraș însoțită de cineva. Se temea să nu-l tulbure pe Felix și-l întrebă într-un chip cu totul vag: G. Călinescu - Ce de mai citești! Ai să te-mbolnăvești. Se aștepta ca Felix să răspundă: Dacă vrei, pot întrerupe puțin lectura". Însă Felix confirmă: - Într-adevăr, am mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
felul în care își exprimă personalitatea este elementul de disjuncție, de incompatibilitate dintre eroi. Raportul ambiguu dintre ea și Pascalopol, dar mai ales discuția francă a lui Pascalopol, care-i spune că va lupta cu armele lui pentru Otilia, îl tulbură pe Felix și nu știe cum să acționeze, ca s-o scoată din influența mediului malefic burghez. El vrea să aibă o discuție decisivă cu Otilia, vrea să aibă certitudinea că Otilia îl iubește, că se va căsători cu el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vezi lumea de pe manivela lui Arasel... Dacă nu-ți ții mâna pe manivelă și nu declari... Ca pe ultimul sac de cartofi te descarc în tufiș... - Sufletul mi l-ai ciuruit și mi l-ai scos, împuțitule... M-ai tulburat și transpirat mai dihai decât pe lacul Snagov... Lumea de 137 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care, îndată ce le zări pe tîrfoaice, le și trânti două măscări, apucându- se să-și închidă și să-și deschidă ochiul stâng către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zi. Tu? În ce facultate, domnule? 208 DANIEL BĂNULESCU Am dat în folosință un nou trup. Vecina mea de la trei îmi va dărui un băiat. În curând, Diavolul va sosi și se va așeza în el, așa cum un drumeț ostenit tulbură cu picioarele luciul apei. La patru ani va aluneca și se va rostogoli pe niște scări, lăsat pradă, singur, puterilor epilepsiei. La cinci ani va învăța deja să citească. Va cunoaște toate literele, în afară de una, ceea ce va da textelor citite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face dragoste, probabil într-o mansardă închiriată de mine, cu prima lui fată. Peste șase luni se va căsători cu ea. La douăzeci și patru de ani i se va dărui primul său fiu și Diavolul va sosi, cu picioarele lui, să tulbure apa. Nu e prea distractiv. Uneori, mă gândesc că ar trebui să adun toate tipele interesante cunoscute de mine și să realizăm împreună un fiu. Prima l-ar purta în pântece treizeci de zile. După o lună, pruncul ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai face bine ca, mai întîi, să asculți. Ai să vezi, mai târziu, dacă indispoziția pe care ți-o provocăm se va întoarce, sau nu, în interesul dumitale. - Patricia, te rooog foarte mult!... Te implor, fără nici o ezitare! Să nu tulburăm cu vreo asprime necugetată de limbaj pe neprețuitul nostru invitat. Tu singură ai spus ce suflet sensibil și ușor de lovit poartă, în interiorul făpturilor lor, domnii artiști. - Da, dragă. Când a fost rândul tău, ai vorbit. Acum, că ți se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
castani bătrâni și teatrul, în fața căruia se găsea un bazin dreptunghiular din beton, având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și susurătoare care stropea nemiloasă un grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire, aruncând străluciri adânci învăluite în misterele rezolvate din viața elevilor. Cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
braț? Se sprijinea putea cade! Că era târziu, 8 seara? Doar nu erau găini! Că au deranjat-o pe profesoară în incursiunea ei nocturnă? Tot ce se poate! Sau tinerețea lor lipsită de griji, impresia unei întâlniri romantice care îi tulbura de la preocuparea lor majoră învățătura? În fine deși abia se vedea, diriga era roșie de mânie. A doua zi a ieșit tărăboi cu urmări scăderea notei la purtare, fapt ce părea atunci, că le va distruge viețile și carierele! Motivația
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
n-a fost decât tăcere’’ și i-a spus dar n-a sărutat-o, parcă îi era teamă. Realiza hotărârea ei să îl aștepte oricât și ar fi acceptat orice venea din partea lui, sperând în acel impuls corect care ne tulbură de fiecare dată și ne face să tremurăm pentru celălalt. A plecat la București și a uitat-o. Peste doi ani, într-o seară era la restaurantul Stănică. Se renovase, acum ajunsese un restaurant elegant, condus de-un mandatar, cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să roșească de mulțumire. Antreprenorii socoteau cu voce tare: . - Adaugă cuiele, tabla, dușumeaua, fierul... Roșioară se apropiase și o întrebase: - Pe tine te-a pus în acte? - Nu știu, el umblă singur, îi răspunse puțin nedumerită. Taică-său se întorsese tulburat lângă ceilalți. Spre seară rămăseseră numai între ai lor. Venise și maică-sa. Dogarul a zis de-a dreptul: - Sterică tată, eu am uitat să te întreb: pe Lina ai pus-o în actul casei? Se făcuse liniște. -în actul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]