5,483 matches
-
și execuțiilor nu a depășit 2.000 de persoane. Cercetătorul în domeniul genocidului Rudolph J. Rummel îi consideră responsabili pe turci de „incendierea sistematică” a cartierelor armenesc și grecesc ale orașului. Rummel afirmă că, după reocuparea orașului de către turci, soldații turci și gloatele musulmane au împușcat și măcelărit armeni, greci și alți creștini. El estimează numărul victimelor acestor masacre, ținând seama și de estimările lui Dobkin, la aproximativ 100.000 de creștini. C.J. Lowe și M.L. Dockrill afirmă că responsabilitatea aparține
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Stergiadis, a cărei atitudine imparțială fața de locuitorii orașului, creștini sau musulmani fără deosebire, i-a adus o mare antipatie din partea populației grecești locale. În capitolul al treilea al cărții autorul prezintă evenimentele zilnice care au avut loc după armata turcă a intrat în Smirna. Narațiunea este bazată pe mărturiile scrise ale levantinilor și americanilor care au fost martori oculari la violențe. Autorul încearcă să stabilească responsabilitatea părților implicate în distrugerea aproape totală a orașului. Milton consideră că sunt suficiente dovezi
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
este bazată pe mărturiile scrise ale levantinilor și americanilor care au fost martori oculari la violențe. Autorul încearcă să stabilească responsabilitatea părților implicate în distrugerea aproape totală a orașului. Milton consideră că sunt suficiente dovezi ca să se afirme că armata turcă este cea care a declanșat incendiul. Turcii ar fi adus mii de butoaie de ulei pe care l-a turnat pe străzile din Smirna, cu excepția cartierului musulman. Cartea investighează și rolul cinic pe care l-au jucat comandanții celor 21
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
ritmată, nepărtinitoare și focalizată cu inteligență: prin prisma anglo-levantinilor, el reconstruiește atât gloria antebilică edwardiană a Smirnei cât și sfârșitul ei tragic. El clarifică de asemenea, odată pentru totdeauna, cine a incendiat Smirna, aducând dovezi de netăgăduit conform cărora armata turcă a adus mii de butoaei de la Petroleum Company of Smyrna și le-a turnat pe toate străzile și casele cu excepția cartierului turcesc.” Philip Mansel descria cartea în ziarul "Spectator" drept „o punere sub acuzație a naționalismului...” El mai adaugă: „Milton
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
străzile și casele cu excepția cartierului turcesc.” Philip Mansel descria cartea în ziarul "Spectator" drept „o punere sub acuzație a naționalismului...” El mai adaugă: „Milton s-a dus acolo unde biografii lui Atatürk și istoricii Turciei, care au dorit sprijinul oficial turc, s-au temut să se pășească. El a reprodus mărturii ale martorilor oculari individuali armeni, greci și străini, ca și declarațiile marinarilor și cosulilor britanici. Aceasta este o rectificare foarte necesară a istoriei oficiale. Falih Rıfkı Atay, un jurnalist apreciat
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
a reprodus mărturii ale martorilor oculari individuali armeni, greci și străini, ca și declarațiile marinarilor și cosulilor britanici. Aceasta este o rectificare foarte necesară a istoriei oficiale. Falih Rıfkı Atay, un jurnalist apreciat la nivel național a acceptat responsabilitatea armatei turce în incendiul d in Smirna în aceste cuvinte: Falih Rifki Atay afirmă că Nureddin Pașa a fost responsabil pentru declanșara incendiului: „În acel moment, s-a spus că piromanii armeni ar fi fost responsabili. Dar a fost așa? Există numeroase
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
armeni ar fi fost responsabili. Dar a fost așa? Există numeroase voci care îi atribuie o parte de voină lui Nureddin Pașa, comandantul Armatei I, un om pe care Kemal îl dispăcea de mult...”. Profesorul Biray Kolluoğlu Kırlı, un profesor turc de sociologie la Universitatea Boğaziçi a publicat o lucrare în 2005 în care el afirmă că armata turcă a incendiat Smirna pentru a-l transforma dintr-un oraș cosmopolit într-unul turces. Pe 17 septembrie, când masacrele au încetat și
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
voină lui Nureddin Pașa, comandantul Armatei I, un om pe care Kemal îl dispăcea de mult...”. Profesorul Biray Kolluoğlu Kırlı, un profesor turc de sociologie la Universitatea Boğaziçi a publicat o lucrare în 2005 în care el afirmă că armata turcă a incendiat Smirna pentru a-l transforma dintr-un oraș cosmopolit într-unul turces. Pe 17 septembrie, când masacrele au încetat și incendiul a fost stins, Mustafa Kemal, comandantul suprem al armatelor turce, a trimis o telegramă ministrului afacerilor externe
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
2005 în care el afirmă că armata turcă a incendiat Smirna pentru a-l transforma dintr-un oraș cosmopolit într-unul turces. Pe 17 septembrie, când masacrele au încetat și incendiul a fost stins, Mustafa Kemal, comandantul suprem al armatelor turce, a trimis o telegramă ministrului afacerilor externe, Yusuf Kemal, în care expunea versiunea oficială a evenimentelor: DE LA COMANDANTUL SUPREM GAZI MUSTAFA KEMAL PAȘA CĂTRE MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE YUSUF KEMAL BEY Tel. 17.9.38 (1922) (Primită 4.10.38) Să
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
brigăzii de pompieri a Companiei de Asigurări din Smirna, pe care Prentiss îl consideră „un martor de o desăvârșită încredere”, a scris un raport în care îi învinuiește pe greci și armeni, afirmând că „proprii săi pompieri, ca și gărzile turce, au împușcat numeroși tineri armeni deghizați ca femei sau ca milițieni turci, care incendiau în timpul nopții de marți [12 septembrie] și a dimineții de miercuri [13 septembrie]” Directorul școlii Alianței Israelite Universale a scris pe 18 septembrie 1922 o scrisoare
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
îl consideră „un martor de o desăvârșită încredere”, a scris un raport în care îi învinuiește pe greci și armeni, afirmând că „proprii săi pompieri, ca și gărzile turce, au împușcat numeroși tineri armeni deghizați ca femei sau ca milițieni turci, care incendiau în timpul nopții de marți [12 septembrie] și a dimineții de miercuri [13 septembrie]” Directorul școlii Alianței Israelite Universale a scris pe 18 septembrie 1922 o scrisoare în care afirmă „Este suficient pentru tine să știi că dacă orașul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
dimineții de miercuri [13 septembrie]” Directorul școlii Alianței Israelite Universale a scris pe 18 septembrie 1922 o scrisoare în care afirmă „Este suficient pentru tine să știi că dacă orașul nu a fost complet distrus de foc, este datorită armatei turce, care a putut să vină la timp”. Un alt rabin scria pe 29 septembrie „Pentru a înrăutăți lucrurile, Smirna nu a scăpat de catastrofă: mai mult de jumătate din oraș a fost ars de armeni, un alt motiv pentru agravarea
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
înșiși pentru că l-ar fi provocat pentru ca să scape de grecii și armenii care mai trăiau încă în oraș, nu am putut decât să ridic din umeri la absurditatea unor asemenea spuse. Cineva trebuie să îi cunoască foarte puțin pe liderii turci pentru ca le atribuie cu atâta generozitate un gust pentru sinuciderea nenecesară. Misionarul Alexander MacLachlan, președintele International College of Smyrna, care a fost martor la incendiu avea să afirme în "The Times" (numărul din 25 sepembrie 1922) că soldații turci văzuți
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
pentru sinuciderea nenecesară. Misionarul Alexander MacLachlan, președintele International College of Smyrna, care a fost martor la incendiu avea să afirme în "The Times" (numărul din 25 sepembrie 1922) că soldații turci văzuți în timp ce incendiau erau de fapt armeni deghizați: Soldații turci au protejat International College în timpul distrugerilor ocupației; un cavalerist turc l-a salvat pe MacLachlan de trupele neregulate care aproape că l-au ucis în bătaie pe misionar în timp ce încercau să jefuiască clădirile agricole ale colegiului. Un incendiu de trei
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Smyrna, care a fost martor la incendiu avea să afirme în "The Times" (numărul din 25 sepembrie 1922) că soldații turci văzuți în timp ce incendiau erau de fapt armeni deghizați: Soldații turci au protejat International College în timpul distrugerilor ocupației; un cavalerist turc l-a salvat pe MacLachlan de trupele neregulate care aproape că l-au ucis în bătaie pe misionar în timp ce încercau să jefuiască clădirile agricole ale colegiului. Un incendiu de trei zile (13 - 15 septembrie), pe care turcii au făcut toate
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
îmbrăcați în uniforme turcești, au incendiat orașul. Se pare că teroriștii încercau să provoace intervenția occidentală. Trebuie remarcat că acesta este același Alexander Maclachlan din lucrarea lui George Horton, ortografiat însă „Maclachlan”, care a fost jefuit și lovit de soldații turci cu bâtele. O altă sursă care afirmă că armenii sunt responsabili pentru incendiu a fost „San Antonio Express”. Un alt martor, istoric de artă și locuitor al Smirnei, a sugerat că atât armenii, cât și turcii au fost responsabili pentru
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
bâtele. O altă sursă care afirmă că armenii sunt responsabili pentru incendiu a fost „San Antonio Express”. Un alt martor, istoric de artă și locuitor al Smirnei, a sugerat că atât armenii, cât și turcii au fost responsabili pentru incendiu: „Turcii și armenii sunt vinovați în mod egal pentru această tragedie. Toate sursele arată că grecii nu au declanșat incendiul de vreme ce ei au părăsit orașul. Focul a fost declanșat de armenii fanatici. Turcii nu au încercat să oprească incendiul”. În viziunea
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Webster, care a predat în perioada 1931 -1934 la International College din Izmir between: Patrick Balfour, baron de Kinross, a dedicat un întreg capitol din biografia lui Atatürk episodului incendiului Smirnei. El afirmă: Într-o lucrare de mici dimensiuni, istoricul turc Resat Kasaba amintește că o serie de surse afirmă că incendiul este o continuare a distrugerilor provocate de armata elenă în timpul retragerii sale grăbite din Anatolia după bătălia de la Dumlupınar, o aplicare în practică a tacticii „pământului pârjolit”. Printre aceste
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
incendiat Smirna”. O afirmație asemănătoare a fost făcută și de corespondentul din Smirna al ziarului "Petit Parisien" într-o relatare datată 20 septembrie 1922. Nu doar grecii și armenii au încercat să se refugieze din cauza incendiului și a prezenței armatei turce, dar și cetățeni britanici. În timp ce unii dintre aceștia din urmă au fugit la Constantinopol, oraș pe care îl credeau încă sub control britanic, alții au plecat direct în patrie. Nu s-a raportat nicio pierdere de vieți omenești din rândul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
că în portul Smirna au fost mai multe vase sub pavilioanele puterilor aliate, acestea și-au proclamat neutralitatea și nu i-au luat la bord pe grecii și armenii care au fost forțați să fugă din fața incendiului și a soldaților turci. fanfarele militare au cântat la volum maxim pentru ca să acopere țipetele celor de pe chei, care erau împiedicați să ajungă la bordul navelor aliate. Un cargobot japonez a descărcat marfa și a preluat refugiați, pe care i-a dus în portul Pireu
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
securității sale și a familiei. Familia Onassis a înfroșat rândurile refugiaților eleni, după ce s-a fugit în Grecia. Aristotele a rămas însă în Turcia pentru o vreme pentru a-și salva tatăl, care fusese închis într-un lagăr de concentrare turc. Dacă a reușit să își salveze tatăl, Onassia a pierdut însă trei unchi, o mătușă și pe soțul acestei și o verișoară, uciși de soldații turci care au dat foc unei biserici din Thyatira, unde își găsiseră adăpost 500 de
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
vreme pentru a-și salva tatăl, care fusese închis într-un lagăr de concentrare turc. Dacă a reușit să își salveze tatăl, Onassia a pierdut însă trei unchi, o mătușă și pe soțul acestei și o verișoară, uciși de soldații turci care au dat foc unei biserici din Thyatira, unde își găsiseră adăpost 500 de refugiați creștini. Smirna a suferit distrugeri uriașe în timpul incendiului. Zona centrală a orașului a fost practic rasă de pe suprafața pământului și a trebuit reconstruită din temelii
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
scosese Țara Românească de sub ascultarea sultanului, detronându-l pe Radu Vodă, prietenul lui Mahomed, și luându-i întreaga familie ca ostatică. Prinții apuseni nu conștientizau însă pericolul otoman, trimițându-i lui Ștefan doar făgăduieli. Domnitorul moldovean le răspunde însă solilor turci că Moldova vrea să trăiască în pace cu toți vecinii săi, dar că se va apăra în cazul în care țara va fi în primejdie pentru că neamul românesc a prins rădăcini în acest pământ ca și codrii de stejar. Ofensat
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
etnii, grupul principal fiind format din cerchezi. Revolta a izbucnit pe 1 octombrie 1918 și a durat până pe 25 noiembrie 1920, fiind coordonată de forțele britanice. Revolta s-a desfășurat în regiunea localităților Biga, Bandırma, Karacabey și Kirmastı. Forțele naționaliste turce au reușit cu dificultate să pună capăt acestor revolte a avut loc în perioada octombrie 1919 - noiembrie 1920. Rebelii își proclamaseră loialitatea față de Imperiul Otoman și se opuneau guvernului revoluționar naționalist turc. Revolta a fost înfrântă în fiecare dintre fazele
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
localităților Biga, Bandırma, Karacabey și Kirmastı. Forțele naționaliste turce au reușit cu dificultate să pună capăt acestor revolte a avut loc în perioada octombrie 1919 - noiembrie 1920. Rebelii își proclamaseră loialitatea față de Imperiul Otoman și se opuneau guvernului revoluționar naționalist turc. Revolta a fost înfrântă în fiecare dintre fazele sale de forțele naționaliste turce. Prima rebeliune a lui Ahmet Anzavur a izbucnit în Manayas în octombrie 1919.. Anzavur a declarat locuitorilor orașului Manayas că are ca obiectiv capturarea sau uciderea lui
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]