5,147 matches
-
după Marele Război al Nordului. În anul 1713, serascherul Abdi Pașa trecând cu oastea pentru a-l ajuta pe fostul rege al Poloniei, Stanisław Leszczyński, să-și recapete tronul, ocupă cetatea Hotinului . În anul 1715, Hotinul este transformat în raia turcească în cadrul Imperiului Otoman, menținându-și acest statut până în 1812. După instalarea turcilor în cetate, ei au adus ingineri francezi care au reconstruit și lărgit cetatea, construind un al doilea brâu de ziduri, fortificația bastionară modernă, precum și băi turcești și o
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
în raia turcească în cadrul Imperiului Otoman, menținându-și acest statut până în 1812. După instalarea turcilor în cetate, ei au adus ingineri francezi care au reconstruit și lărgit cetatea, construind un al doilea brâu de ziduri, fortificația bastionară modernă, precum și băi turcești și o moschee. Turcii au folosit cetatea pe post de garnizoană a trupelor. O altă putere, Imperiul Țarist, a revendicat regiunea pentru ea în secolul al XVIII-lea. Rușii au asediat și cucerit cetatea în patru ocazii. În anul 1739
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
în secolul al XVIII-lea. Rușii au asediat și cucerit cetatea în patru ocazii. În anul 1739, după ce rușii i-au înfrânt pe turci în Bătălia de la Stăuceni, luptând alături de ucraineni, moldoveni și georgieni, au asediat Cetatea Hotinului. Comandantul armatelor turcești, Iliaș Colceag, a predat cetatea în mâinile comandantului rus, Burkhard Christoph von Munnich. În perioada 1769-1812, rușii au atacat din nou fortăreața, ocupând-o în trei rânduri: în 1769 de prințul Alexander Galitzine, în 1788 de prințul Josias de Coburg
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
vest, cele din partea dinspre Nistru fiind mai subțiri. Pe unele porțiuni, zidurile sunt străpunse de metereze, mai puțin în partea dinspre râul Nistru. În interiorul cetății se află diverse construcții, dintre care menționăm: Din secolul al XVIII-lea datează o fortificație turcească bastionară, care înconjoară cetatea lui Ștefan cel Mare pe toate laturile. Fortificația are trei turnuri - două turnuri poartă, la sud și la vest și un turn în apropierea turnului de nord-vest al incintei ștefaniene, pe malul Nistrului - și șase bastioane
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
sud și la vest și un turn în apropierea turnului de nord-vest al incintei ștefaniene, pe malul Nistrului - și șase bastioane de artilerie. În incinta fortificației se află Biserica rusească Sf. Alexandru Nevski (construită în 1832) și ruinele unei geamii turcești (la sud). Cetatea Hotin a fost descrisă în mai multe opere literare care relatează anumite episoade istorice sau descriu această zonă. În lucrarea sa monografică, Descriptio Moldaviae, scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, omul de cultură Dimitrie Cantemir a
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
un om foarte modest, foarte bun și, pe lângă aceasta, foarte prudent și destul de cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș putea găsi altul în acest regat.”" La sfatul voievodului, el și-a trimis familia și bunurile în Transilvania, din cauza pericolului turcesc ce amenința Moldova, dar nu l-a urmat pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
daruri la Înaltă Poartă, numirea în fruntea orașului a lui Abdallah pasă, fiu al lui Ali pasă, care fusese adjunctul pașalei decedate. Abdallah Pasă l-a răsplătit apoi, executându-l prin strangulare. În 1821 Frații lui Farhi cu o oaste turcească au încercat în zadar să cucerească orașul. Orașul a continuat să prospere sub stăpânirea lui Abdallah pasă până în 1831. În acel an egiptenii sub comanda lui Ibrahim Pasă, fiul viceregelui Mehmed Ali, au asediat orașul și l-au cucerit la
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
ajunseseră la Blachernes. El a servit drept carieră pentru noile construcții. In anul 1422, florentinul Bondelmonti, vizitând Costantinopolul nu a mai putut vedea vechiul palat, deoarece dispăruse aproape cu totul sub noile construcții răspândite deasupra, în general construcții de locuințe turcești din lemn. Acea locuire mizeră a dăinuit până la sfârșitul sec. al 19-lea și începutul sec. al 20-lea. Incendiile erau evenimente curente în timpul stăpânirii otomane a orașului. Cele care s-au produs însă în ultimul secol au avut darul
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
al 20-lea. Incendiile erau evenimente curente în timpul stăpânirii otomane a orașului. Cele care s-au produs însă în ultimul secol au avut darul de a descoperi terenul și de a aduce la suprafață vestigii consistente ale Marelui Palat. Guvernele turcești moderne au întrerupt reconstrucția cartierelor de locuire peste zona istorică curățată de incendii. O mare parte a vestigiilor s-au pierdut sub gigantica Moschee Albastră și o mare parte mai stau încă ascunse sub cartierele de locuințe care subzistă împrejur
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
Imperiul Roman sub Constantin a grăbit închiderea băilor. În Peninsula Iberică, sub influența Maurilor, începând cu secolul al XIII-lea baia a reînceput să fie folosită. Influența Maurilor a fost resimțită și în Imperiul Otoman. Astfel a luat naștere baia turcească, sau hammam-ul. O baie turcească presupune trecerea mai întâi prin camera caldă, unde este provocată transpirația de un aer cald și uscat. Urmează un duș fin cu apă rece și trecerea într-o cameră și mai caldă, unde transpirația va
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]
-
grăbit închiderea băilor. În Peninsula Iberică, sub influența Maurilor, începând cu secolul al XIII-lea baia a reînceput să fie folosită. Influența Maurilor a fost resimțită și în Imperiul Otoman. Astfel a luat naștere baia turcească, sau hammam-ul. O baie turcească presupune trecerea mai întâi prin camera caldă, unde este provocată transpirația de un aer cald și uscat. Urmează un duș fin cu apă rece și trecerea într-o cameră și mai caldă, unde transpirația va fi și mai abundentă. După
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]
-
ortodox, apoi a fost preluat de catolici, iar până la sfârșitul secolului XVI a fost mănăstire benedictină, după care nu a mai fost locuită. Mănăstirea a cunoscut o decădere constantă din secolul al XIV-lea, pentru ca în anul 1557, după invazia turcească în părțile Aradului și din cauza Reformei religioase, mănăstirea să nu mai fie consemnată ca fiind funcțională. Intrat în atenția arheologilor imediat după anul 2000, a cunoscut campanii de cercetare succesive (sub conducerea medievistului Adrian Andrei Rusu de la Institutul de Arheologie
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
deveni unul din simbolurile locului, “Maica Domnului de la Poceav”, pe care se spune că ar fi primit-o de la un călugăr grec, fiind înzestrata cu puteri vindecătoare. Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariția Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a întors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
ia hotărârea să contribuie și orașul Zalău la refacerea cetății Valcau, cu materiale (roabe, sine de fier și praf de pușcă) și cu 30 de oameni.21 Toate încercările se soldează cu eșecuri, cetatea nu se mai reface după atacurile turcești repetate din anul 1665.
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
cunoscute sub numele de sanjaks ( "bannere" sau districte), fiecare guvernată de un sanjakbey (aproximativ echivalente cu "senior de district")) au inclus părți din teritoriu ca parte în teritoriul lor. În 1689 Kosovo a fost foarte mult perturbată de Marele război turcesc (1683-1699), într-unul din evenimentele pivotare din mitologia națională sârbă. În octombrie 1689, o forță mică habsburgică condusă de Margrave Ludwig de Baden a zdrobit Imperiul Otoman și a ajuns departe până la Kosovo, în cele din urmă aveau să cucerească
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
străjuit de o cetate atestată în documentele medievale încă din secolele al XIII-lea - al XIV-lea. În 1542 a fost atestată trecerea pe aici a lui Petru Rareș, iar în octombrie 1599 a lui Mihai Viteazul. Adesea tătarii, armatele turcești, cele transilvane sau cele ale Țării Românești au traversat trecătoarea, care a fost de două ori chiar teatrul unor operațiuni militare (1655 și 1688). După 1700 vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buții rămânând doar un
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
a fost fondat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către ciobanii moldoveni care mergeau cu turmele de oi în stepa dunăreană. Unii dintre ei s-au angajat în extragerea sării din lacurile de pe malul Mării Negre. Numele satului vine de la cuvântul turcesc „Tuz” (în traducere „sare”). Prima atestare a satului datează din anul 1787. La 28 ianuarie 1799 a avut loc sfințirea primei biserici din localitate. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Achmanghit a fost fondat în anul 1807 de către cazacii din trupele de la gurile Dunării pe locul unei foste garnizoane turcești. În sat au fost construite mai multe biserici de piatră: în 1822, 1834 și 1878. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
subterane sau supraterane. La acestea se pot adăuga unele vestigii antice precum: Hipodrom-ul, Coloana lui Constantin sau Coloana arsă, Coloana lui Marcianus, Coloana lui Claudius Goticus și puține altele. Peste trupul vechiului Constantinopol s-au întins cartiere de locuire turcești, cu străzi înguste, întortochiate și insalubre, cu clădiri numai din lemn, care aveau etajele ieșite spre stradă, în consolă și ferestre zăbrelite divers pentru observarea activităților din afară. Pe amplasamentele dominante ale celor șapte coline ale orașului s-au ridicat
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
de la nordul acestei linii cu stanițe. Efectivele Armatei au fost suplimentate prin migrarea unor noi grupuri de cazaci. Populația Armatei numara în 1801 peste 32.000 de persoane. În 1808, cinci sute de cazaci repatriați din Bugeacul aflat sub control turcesc au fost recolonizați pe teritoriul Armatei Mării Negre. Alte valuri de emigranți au fost în 1809 - 1811 (aproximativ 23.00 de oameni)m 1845 - 1859 (aproximativ 20.000 de oameni). În total, în regiunea Kubanului au fost colonizați aproximativ 100.000
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
„” (în engleză " Am putea fi la fel"), cunoscut și după numele său turcesc, „Aynı Olabilirdik”, este un cântec interpretat de formația rock maNga, care a reprezentat Turcia la Concursul Muzical Eurovision 2010. Cântecul a fost selectat în februarie 2010 de către televiziunea TRT și interpretat în premieră pe 3 martie 2010. Site-ul oficial
We Could Be The Same () [Corola-website/Science/318670_a_319999]
-
Tot pentru asigurarea siguranței armatei ruse, românii au organizat posturi de supraveghere la vărsarea Oltului în Dunăre. Pentru facilitarea mișcărilor trupelor ruse și împiedicarea manevrelor otomane, bateriile românilor de la Calafat, Corabia, Bechet au executat bombardamente intense a căilor de comunicație turcești. Rușii au beneficiat din plin de sprijinul artileriei române și, după un atac energic, au cucerit pe 4 iulie cetatea Nicopol. Marele cartier general român a hotărât pe 11 iulie să răspundă cererilor rușilor și să faciliteze concentrarea de trupe
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
pentru zdrobirea forțelor otomane din nord-vestul Bulgariei, care amenințau flancul drept al rușilor. Pentru continuarea acțiunilor la sud de Balcani cu forțe sporite, trupele ruse, care staționau în Nicopol și Rahova, au fost înlocuite cu unități române. Pentru nimicirea grupării turcești de la Vidin și cucerirea acestei cetăți, a fost destinat Corpul de vest sub comandamentul lui Iuliu Dunca. Trupele române de pe malul stâng al Dunării au primit ordin să se concentreze în Oltenia, cu forțele principale în zona Calafat, și să
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
origine a artistei și a urcat până pe locul 6. Hadise a recunoscut faptul că le simpatizează pe interpretele Christina Aguilera, Beyoncé, Janet Jackson, Alicia Keys, Brandy sau Toni Braxton. Artista și-a construit un stil unic, prin îmbinarea muzicii pop turcești cu ritmurile occidentale ale muzicii rhythm and blues. Câteva exemple relevante ale acestui stil unic sunt piesele „Stir Me Up”, „Bad Boy” sau „A Good Kiss”. Pe cel de-al treilea material discografic de studio, "Fast Life", se regăsesc melodii
Hadise () [Corola-website/Science/316016_a_317345]
-
de studio, "Fast Life", se regăsesc melodii cu influențe urbane, în procesul de compunere al discului artista colaborând cu producători ce au lucrat cu artiști precum Alicia Keys, Britney Spears sau Justin Timberlake. De asemenea, Hadise a fost supranumită "versiunea turcească a lui „Beyoncé”". După participarea la concursul Idool 2003, artista a trecut în postura de prezentatoare de televiziune. Astfel, în anul 2006, Hadise a luat parte la spectacolul Turkiye Popstar, un program ce beneficia de atenția unui număr de peste 20
Hadise () [Corola-website/Science/316016_a_317345]