5,344 matches
-
așadar ul nu se atinsese de el; o mână fină Îl strecurase, cu alte cuvinte, În cutia poștală a familiei Moare, dacă asta ar mai fi avut vreo importanță. — Inocența e o rază Într-un cerc vicios , Își spuse calm, uimit de fericita formulă care Îi străfulgerase mintea. Citise el undeva de faimosul pariu pascalian, nu Îi Înțelesese prea bine subtilitatea, acum Însă, pus În fața acestui pact aparent formal, amiabil, ecuația se dovedea că nu are decât o soluție, neiertătoare soluție
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mecanismului nostru intelectual. ["MINUNILE NATURII ȘI MINUNILE MATEMATICEI"] 2307 Minunile naturii sunt ca și minunile matematicei. Fără urmărirea operațiunii în sine, care, văzută de-aproape, nu-i decât un joc cu 1egile minții, rezultatele răsar ca minuni de care ne uimim cum de-au ieșit așa, numai așa, și nu altfel. Astfel suntem dispuși a crede în misticitatea matematicei, căci chiar descoperitorii acestei științe, Pythagoras de ex., au fost așa de uimit de rezultatele câștigate încît au fost dispus a crede
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
1egile minții, rezultatele răsar ca minuni de care ne uimim cum de-au ieșit așa, numai așa, și nu altfel. Astfel suntem dispuși a crede în misticitatea matematicei, căci chiar descoperitorii acestei științe, Pythagoras de ex., au fost așa de uimit de rezultatele câștigate încît au fost dispus a crede că numărul e substanța lucrurilor. Să luăm de ex. estragerea rădăcinii pătrate. De vom lua regulile operației mecanice vom crede totdeuna că aveți în ele un fel de unealtă misterioasă pentru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
281} Ce este viața? întreabă sfinxul. Un raport simetric al unui finit către * un infinit, răspunde piramida. [2] 2255 Sfinx la intrare (?? ) Piramidă - obelisc = Raportul finitului cătră infinit. Perspectivă [3] 2267 Pitagora după ce fusese în Egipet se-ntorsese cu totul uimit de-acolo, crezând în minunile pe cari numărul l[e]-ar putea produce. Plecând din Grecia demagogic, el se-ntoarse din Egipet aristocratizat, plin de mister, religios, ascuns; ochii sufletului său erau uimiți de măreția lucrurilor văzute, el credea într-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fusese în Egipet se-ntorsese cu totul uimit de-acolo, crezând în minunile pe cari numărul l[e]-ar putea produce. Plecând din Grecia demagogic, el se-ntoarse din Egipet aristocratizat, plin de mister, religios, ascuns; ochii sufletului său erau uimiți de măreția lucrurilor văzute, el credea într-o ființă atotputernică, în nemurirea sufletului, în cabala numărului, în ideea ordinei fizice a universului, a ordinei morale dintre oameni. Ce văzuse cu toate acestea în Egipet? Poporul acela mare și înțelept, care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pretindem a avea nici un merit în privința cuprinsului acelor articole, căci a culege rezultate câștigate de alții nu este un merit. Dar pentru opinia noastră statornică în această cestiune seria noastră de articole e o profesiune de credință. De aceea ne uimim și nu știm cum să calificăm modul de a discuta a ziarului guvernamental, nu știm spre ce serie de caractere să le orânduim pe acelea cari sunt în stare a arunca în fața unui partid acuzarea nedovedită prin nimic a trădării
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
evitarea și debarasarea de un anumit viciu. Persoanele lipsite de voință cedează ușor falselor plăceri ale viciului periclitându-și sănătatea, sau, în unele cazuri, viața, irosindu-și banii câștigați cu trudă. Un fapt, la care am fost martor, m-a uimit și indignat. O tânără mamă a venit la chioșcul din fața blocului în care locuia, de mână cu fetița de 3-4 ani și a dat, fără nici o ezitare 18.000 de lei pe un pachet de țigări. Când fetița i-a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
culți, de acei magistrați și oratori era foarte diferită de limba pe care o auzise pe străzile castrului; multe expresii, citatele neașteptate din niște poeți sublimi erau de neînțeles pentru Gajus. În schimb, Zaleucos se bucura când toți se arătau uimiți de eleganța spontană cu care copilul se exprima în greacă. — O perfectă diglosie, comentă cu simpatie meditativă puternicul și bogatul senator Junius Silanus. Însă nimeni nu-și imagina ce avea să le aducă destinul peste doar câțiva ani. Pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când a declarat că Apollo din templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un monument închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
darul divin al apei, sosește. În noaptea următoare, apa se infiltrează și se mărește, iar tu vezi o baltă care strălucește în soare. O văd și păsările, și încep să țipe, coborând în cerc în jurul lacului ce renaște. Străinii sunt uimiți de lacurile noastre sacre, care se umplu, fără ca din cer să cadă vreo picătură de apă, în nisipurile deșertului. Nu se vede de unde vin apele, nu se vede de unde ies... Preotul tăcu o clipă, părând că reflectează. — Ca să-ți explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că bărbații aceia și fiica lui Augustus, pe lângă nenumărate delicte private rușinoase, se dedaseră la o orgie colectivă în Forum Romanum, în apropiere de Rostra, istorica tribună a discursurilor oficiale, și chiar în zona sacră a lui Marsyas. Acuzația îi uimi pe senatori; în timp ce populares se simțeau pierduți, optimates, cărora le convenea să-și arate indignarea, și-au exprimat-o zgomotos. Un singur senator, bătrân și curajos, s-a ridicat în picioare și a spus: „N-am înțeles“. Au crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uzurpatorului“, continua să-l privească. Fața îi era palidă, mâinile scheletice, cu degete noduroase, atârnau pe brațele scaunului. Tăcea - tăcerea celor puternici. Poate că aștepta ca tânărul să dea vreun semn de teamă. El simți însă că toți ceilalți erau uimiți de frumusețea lui adolescentină. Spuse: — Zeii să te aibă în paza lor, Augusta. Glasul îi era vioi și spontan, toți îi spuseseră asta; într-adevăr, răsună în întreaga sală. Bătrâna ridică puțin capul și-și mișcă buzele uscate: — Bine ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost nevoie de legiuni. Tiberius se gândise că frumoasa domus a Antoniei, mama lui Germanicus, pe care tot Răsăritul îl plângea, era locul ideal, ținut sub un control strict, dar invizibil, pentru rafinatul exil al tinerilor prinți. Mulți senatori fuseseră uimiți. Pentru Tiberius însă, ei nu constituiau doar o garanție, ci și un proiect de viitor: educați la Roma, impregnați de cultura ei, conștienți de puterea ei, în timp aveau să devină cu siguranță niște colaboraționiști docili. În locuința imensă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu știa - sau hotărâse să arate că știe, de experiențele lor aventuroase. Le acorda audiențe în grup tinerilor prinți numai cu ocazia marilor sărbători romane, și atunci avea o atitudine maternă și generoasă. Supunerea ei față de planurile lui Tiberius îi uimea pe mulți. Se spunea că era vorba de credința față de memoria fratelui vitreg al lui Tiberius, fiul pe care Augustus nu-l putuse recunoaște și care murise tânăr - încă un nod în acea rețea de înrudiri. În jurul locuinței Antoniei, spionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își controla gesturile chiar și când era singur, închis în camerele lui. Ca urmare, începu să fie invitat la prânzul funcționarilor de rang înalt; îl întrebau despre lecturile lui, iar el le dădea explicații cu o minuțiozitate confuză, care îi uimea. Straniile povești astrologice îi amuzau, de aceea mulți îl ascultau; apoi el pleca liniștit, se așeza sub portic. Ciudat însă, într-o zi găsi aruncat pe o masă din biblioteca extrem de ordonată un codex mic, elegant, cu închizători din argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
multe locuințe luxoase, Antium, Astura, Spelunca, Baia, insula Pontia, Misenum, Pausilypon, Capri -, s-a căsătorit a doua zi cu Junia Claudilla, fiica lui Junius Silanus. Îndată ce îl văzu, îi aminti că, pe când era copil, în ziua triumphus-ului lui Germanicus, îi uimise pe toți, vorbind cu eleganță în greacă. — Destinul fusese scris, îi spuse, și părea patern când rosti aceste cuvinte. Căsătoria neașteptată stârni entuziasmul poporului; un cortegiu de senatori și matroane porni de la Roma; străzile erau înțesate de lume; toți spuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
infamantă de rebeliune și trădare. Împăratul mângâie părul lui Helikon. Îți mulțumesc pentru memoria ta, îi spuse. Cheamă un secretar. Și, folosindu-se de puterea pe care i-o acordaseră senatorii, printr-un scurt decret anulă vechea condamnare. Senatorii fură uimiți. Cei mai mulți considerară gestul acela un ingenuu, poate îndrăzneț omagiu adus neamului tatălui său. Unii, mai ageri, se îngrijorară: „Pentru anunțul ăsta a ales aniversarea sinuciderii“. Alții însă, cu amintirile vii din cauza urii, insinuară: „Așa cum Julius Caesar l-a reabilitat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hotărâri: un mic birou, colțuri tainice în grădini. Îi erau foarte dragi animalele, care nu știau ce-i trădarea. Uneori, în cele mai neașteptate situații, avea răbufniri de tandrețe, simțea nevoia să-i îmbrățișeze pe ceilalți, și toate acestea îi uimeau și, adesea, îi emoționau pe cei din jurul lui, de pildă pe orgoliosul praefectus din Classis Praetoria, amiralul de la Misenum, care nu avea să uite niciodată brațul Împăratului care-i înlănțuia umerii. Dormea întotdeauna singur. Servitorii spuneau că nu primise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în tribuna din Circus Maximus. Îi zâmbi și, hotărându-se într-o clipă, îi spuse că vrea să-i arate corăbiile pe care le construise pe lacul Nemorensis. Domitius Corbulo îl auzi, la fel ca toți ceilalți; și toți fură uimiți. Ea era atât de fascinată, încât nu-i venea să creadă. Ah, spuse dintr-o răsuflare, ducându-și mâna la piept. El îi zâmbi pentru a doua oară, și zâmbetul îi era blând. Îi promise: — Mâine. Toți înțeleseră că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lângă izvor, înconjurat de sălcii - era, în fiecare an, ținta scurtelor sale vacanțe, așa încât plecarea lui nu alarmă pe nimeni. Îi porunci lui Lepidus să vină cu el; îi transmise surorii lui să-i urmeze în liniște, împreună cu grosul escortei. Uimiți, dar fără să bănuiască nimic, cei doi îi dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni; nimeni nu observă însă că, în timpul nopții, porniseră la drum și mulți dintre puternicii lui cavaleri germani. Astfel, luându-l pe Lepidus - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului schimbată după cum a vrut el, o să-l umplem de gunoaie; și acel obeliskos înălțat în Circus Vaticanus - dărâmați-l, legați-l cu funii și doborâți-l... Oamenii comentaseră uimiți lunga călătorie a monumentului aceluia enorm și indescifrabil, ce mersese de-a lungul Nilus-ului, străbătuse Mediterana și apoi urcase pe Tiberis până la poalele colinei Vaticanus. Se adunaseră cu miile, ținându-și respirația, în timp ce funiile umede ridicau încet spre cer stela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în jurul lui. - O să fie Renata cu tine? întrebă Catherine. Șiretenia acestei presupuneri nonșalante mă surprinse. - M-am gândit că ar putea să vină - să stăpânesc din nou o mașină s-ar putea să fie mai obositor decât îmi închipui. - Mă uimește că te lasă să conduci aici. - Doar nu ești invidioasă? - Poate că sunt puțin. Voind să evit orice posibilă alianță locală dintre cele două femei, mi-am luat rămas-bun de la Catherine. Am petrecut următoarea oră în birourile de producție, discutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
produse de personal - formau o vagă penumbră, cadre nemulțumitoare care aveau mai târziu să fie tăiate la montaj. Abia dacă am observat-o pe Renata când se urcă în mașină lângă mine. - Te simți bine? Unde mergem? M-am uitat uimit la volanul dintre mâinile mele, la panoul căptușit de instrumente, cu cadranele și butoanele lui de control. - Unde vrei să mergem? Stilizarea agresivă a acelei carlingi produse în masă, profilurile exagerate ale spațiului de bord, îmi accentuau sentimentul tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
certându-se cu fotograful care-i poza din mers. La o primă privire nu se observau figuri umane recognoscibile, dar pe peretele de deasupra chiuvetei metalice de lângă geam se aflau fotografiile mărite a șase femei de vârstă mijlocie. Am fost uimit de pronunțata lor asemănare cu Vera Seagrave, așa cum avea să arate ea peste douăzeci de ani. Variau de la ceea ce bănuiam că era soția bine întreținută a unui afacerist de succes, cu blana de vulpe în jurul umerilor, la o casieriță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fotografii, vânătăile ce aveau să-i marcheze fața începeau să apară, ca profilul unei a doua personalități, o imagine anticipată a laturilor ascunse ale psihicului ei ce aveau să iasă la suprafață numai la capătul vârstei de mijloc. Am fost uimit de liniile precise pe care le formau aceste vânătăi în jurul gurii sale largi. Acele adâncituri morbide semănau cu cele ale unei fete bătrâne egocentrice cu un trecut de iubiri nefericite. Mai departe, alte contuzii îi apăreau pe brațe și umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]