5,154 matches
-
era adesea vechi și prăfuit. Au existat și excepții prestigioase, căci au fost chemați, printre alții, artiști precum Zeffirelli sau Ponnelle, care la timpul lor și-au impus viziunea și au creat spectacole de referință. Cu toate acestea, am fost uimit când, Într-o zi, telefonul a sunat și m-am pomenit invitat să lucrez la Met. „Poate că bate vântul Într-o direcție nouă“, mi-am spus eu Înainte de Întâlnirea cu temutul director general Joe Volpe și cu directorul muzical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată viața am adormit greu. Oamenii din trenuri care-și pun ziarul deoparte, Își Încrucișează stupid brațele și Încep imediat, cu o familiaritate jignitoare, să sforăie, mă uimesc În aceeași măsură ca individul neinhibat care defechează confortabil În prezența altuia ce flecărește În timp ce face baie sau ca individul care participă la uriașe demonstrații sau se Înscrie Într-un sindicat pentru a se pierde În ele. Somnul este cea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ea Îmi amintea de o călătorie din prima mea copilărie, prin lungul și Întunecatul Tunel St. Gothard, În care trenul nostru pătrunsese În timpul unei vijelii, dar când noi ieșisem, aceasta se terminase, și În acel moment Albastru, verde și portocaliu, uimiți De frumusețea și norocul lor, Peste o stâncă curcubeul s-a lăsat Și-a prins acolo o gazelă demnă. Trebuie să adaug că În timpul acelei ședințe de duminică și a celor următoare, mai aglomerate și mai oribile, mă urmăreau ecourile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
închinări"!... E orb?! El nu vede primejdia de moarte ce ne paște pe toți, deopotrivă?! Se târguie ca-n iarmaroc pentru cei douăsprezece mii oșteni juruiți în tractat! Nu toți în Polonia gândesc ca el, ia cuvântul Tăutu. Mulți se uimesc și se întreabă: "Cum e posibil? Moldova, o țară atât de mică, cu mijloace atât de modeste -, să înfăptuiască lucruri atât de mărețe, aproape peste fire? E un miracol!" Monseniorul Dlugosz, episcopul Cracoviei, te are în mare admirație. A scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mărunte în rânduri atât de strânse încât dintr-o pagină de-a mea dactilografele scoteau, prin dictare firește, căci singure nu s-ar fi descurcat niciodată în acele texte pentru furnici, 6-7 pagini „de mașină”. Bizara mea grafie îi uimea pe colegi și țin minte ce încântat a fost Nichita Stănescu când i-am oferit, pentru colecția sa de curiozități, un manuscris. Am crescut pe loc în ochii lui. Mai târziu (după ce am trecut la pix - cu stiloul nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tocmai asta face, privește în sus, spre Ceva sau Cineva anume, cu mâinile încrucișate pe piept, în dreptul inimii, cu chipul transfigurat, în ochi cu un extaz am spune măsurat, ca și cum minunea pe care o contemplă îl fericește, dar nu-l uimește, căci a crezut și crede și va crede în ea; ce vede oare acest Sf. Petru al lui Van Dyck? Cum se deschid cerurile? Înălțarea? Pogorârea Sfântului Duh? E un bătrân încă verde, cu barba sură, cu gâtul zbârcit, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este aceea de a spiritualiza totul, excrementul este, în mod deosebit, elementul care are cel mai mult nevoie de așa ceva. De aceea, am început să disprețuiesc din ce în ce mai mult glumele scatologice și orice formă de frivolitate pe această temă. Dimpotrivă, sunt uimit de lipsa de apetit fiziologic și metafizic pe care a dovedit-o spiritul omenesc asupra acestui subiect capital care este excrementul. Și ce grozăvie să vezi că sunt atâția oameni de spirit care-și fac nevoile ca oamenii de rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și-l caută cu adevarat. Mă tot gândeam acolo, așteptând avionul: Dumnezeu ne iubește pe toți și ne roagă să ne iubim și noi. E uimitor cum poate să ne iubească Dumnezeu pe noi, fiind atât de răi, noi. Mă uimește marea bunătate a lui Dumnezeu. Și noi ce facem? Vai, ce răi suntem. Facem parcă în contra Lui. Așa a fost încă de la inceput dorința Lui, să ne iubim. Dacă a văzut că nu ne iubim, a dat și Porunca să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și sfânt în noi. Credință! Da, în ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă în urechi, si ce par au pe cap? Vopsit în toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu ma îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd în jurul meu. Mă iertați că am spus și astea, poate pentru binele nostru al tuturor. Să nu-L suparăm pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă în urechi, si ce par au pe cap? Vopsit în toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu ma îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd în jurul meu. Mă iertați că am spus și astea, poate pentru binele nostru al tuturor. Să nu-L suparăm pe Bunul Dumnezeu, ca să nu plece de la noi și să nu vină mânia Lui peste noi. Deci, ATENȚIE! Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
grijă că toată lumea să urce în autocarul, care era între ei, la capătul scării. Apoi ne-au dus la intrarea în aeroport, în Tel-Aviv, având grijă că nimeni să nu ia altă direcție. Când am intrat în aeroport m-a uimit frumusețea lui: mare la înălțime, imens de larg și cu tot felul de reclame străine, luminate puternic, multe feluri de flori nemaivăzute și diferite plante și lamai și portocali cu fructe. Bineînțeles, erau puși în vase speciale. Și multe ghișee
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Apoi am intrat cu toții în biserică. Este foarte mare și încăpătoare. Mare la privire dar și la sfințenie. Ea adăpostește stâncă pe care Domnul a stat când S-a rugat cu sudori de Sânge. Este foarte impresionant să vezi. Te uimește. Stâncă este împrejmuita simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cunună de spini a Domnului și înalt de vreo 30 cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți aplecă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
E îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini în fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senina și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și în această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui stat de om. Sunt făcute din ghips, cred. Ele ne înfățișează judecată făcută Domnului Iisus. Ni
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
popoarele lumii Salvarea. Ce luminat e! Ce raze de soare ne mângâie deși este 25 octombrie 2003. E cald, sunt peste 250C. Lumea e îmbrăcată în tricouri și sandale, e vară în toi. Ce oameni buni și primitori, m-a uimit bunătatea lor. Care de care mai primitor, măi ospitalier, te invită în magazinele de pe marginea trotuarului. Îți oferă marfă mai ieftină, ți-o aleg după gustul cumpărătorului. Si atat de politicoși sunt cu fiecare, m-a uimit. Dacă îi cumperi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
primitori, m-a uimit bunătatea lor. Care de care mai primitor, măi ospitalier, te invită în magazinele de pe marginea trotuarului. Îți oferă marfă mai ieftină, ți-o aleg după gustul cumpărătorului. Si atat de politicoși sunt cu fiecare, m-a uimit. Dacă îi cumperi ceva ți-o lasă cu mult mai ieftină decât arată reclamă, ți-o împachetează frumos, ți-o oferă cu un zâmbet, mulțumindu-ți că ai cumpărat de la el, și te invită să vii și altădată să cumperi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să-ți iei privirea de la El. E atat de frumos! în dreapta, aproape de El, vezi pe profetul Moise cu Tablele Legii, iar în stânga Lui vezi pe profetul Ilie. Puțin mai jos sunt cei trei ucenici: Petru, Iacov și Ioan privind uimiți la Dom68 nul. Personajele sunt de mărimi mari si atat de naturale încât crezi că-i realitate și nu pictură. Apoi vezi cerul albastru cu stele galbene tot din aur. O priveliște uimitor de frumoasă și plăcută! Nu te mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ni-L deșco 127 peră noua pe Dumnezeu, îl fac cunoscut tuturor oamenilor, cât este El de bun. Ne determină să nădăjduim în El, că este Bun, ne iartă și ne primește, așa păcătoși cum suntem, numai să vrem. Mă uimește câtă bunătate are Dumnezeu pentru noi toți! Și câtă răbdare are, cu câtă dragoste și iubire ne roagă și ne așteaptă să venim la El. Deseori îmi pun întrebarea: „Eu ce dau în schimb? El face pentru mine atâtea. Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
duhovniceasca ce s-a stabilit între noi atunci. Cu părere de rău șosea clipă despărțirii. Eu nu le voi uita niciodată. Au fost ca niște îngeri buni cu mine. Și milostive erau, si ce mult m-au respectat, am rămas uimită de credință și faptele lor. De multe ori în cameră, discutând cu ele, m-au adus la lacrimi. Bunul Dumnezeu să le dea cunună în Rai! Apoi a venit o măicuța și m-a invitat la masă. Era și părintele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
s-au auzit despre el. Acum este mutat la Domnul, Dumnezeu să-l odihnească în pace și cu sfinții să-l numere! Multe a suferit din cauza comuniștilor. S-a scris și o carte despre el, s-o citiți, ca rămâneți uimiți de suferință lui! Are doi fii și amândoi sunt preoți vrednici, cu toată demnitatea de preot. Unul slujește la Catedrala din Suceava și unul va sluji la Ierusalim în orașul biblic Ierihon. Sunt oameni vrednici. Multă lume îi cunoaște pentru
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
purs, au milieu des bruits, ainsi un cristal, une fleur, une coquille se détachent du désordre ordinaire de l’ensemble des choses sensibles” (cf. L’homme et la coquille, în Oeuvres, I, Pléiade, p. 887). Privite izolat, cristalul, floarea, cochilia uimesc într adevăr prin perfecțiunea lor (aparent ?) rațională, dar nu cumva luarea lor în sine, privilegiindu-le, omite ordinea, prea complexă și vastă pentru a putea fi remarcată, a tuturor formelor naturale ? Nu cumva „le désordre ordinaire de l’ensemble des
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
abisurile, aceste abisuri ale ființei umane. Există însă niște remarci interesante de raportat la Caragiale, care mi-au fost sugerate de lectura a două cărți - de una, în principal - ale lui Mihail Bahtin, în special Poetica lui Dostoievski. M-a uimit câtă afinitate și chiar suprapunere se poate face între structurile dostoievskiene și cele caragialești și între elementele care compun aceste scheme, între ceea ce numește Bahtin socratismul și piața publică. Că este Caragiale un element socratic, asta e clar. Adică este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mi s a părut de o discursivitate cam artificială, de o abstracție fără suficientă acoperire latentă. Poate nu aveam dreptate, probabil că nu aveam, fapt e însă că nu am izbutit să-i acord mai mult decât stimă. Nu mă uimise îndeajuns, cum mă uimesc de regulă împlinirile poetice (nu neapărat „majore”, dar totdeauna mirabile). Șase ani mai târziu, după ce între timp apăruseră alte volume de Nichita, salutate cu elogii cvasiunanime, mi-am exprimat public niște rezerve față de ceea ce îmi părea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de o discursivitate cam artificială, de o abstracție fără suficientă acoperire latentă. Poate nu aveam dreptate, probabil că nu aveam, fapt e însă că nu am izbutit să-i acord mai mult decât stimă. Nu mă uimise îndeajuns, cum mă uimesc de regulă împlinirile poetice (nu neapărat „majore”, dar totdeauna mirabile). Șase ani mai târziu, după ce între timp apăruseră alte volume de Nichita, salutate cu elogii cvasiunanime, mi-am exprimat public niște rezerve față de ceea ce îmi părea o supralicitare. Evident, greșeam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se pomenește pur și simplu compunându-le ; uneori la masă cu alții, în plină conversație, începeau să-l sâcâie în minte ; zicea că nici nu și le înțelegea întotdeauna prea bine (deși sunt, repet, de o strașnică precizie). Era totdeauna uimit de poezia pe care o făcea. „Îi venea”, pur și simplu. Goethe spunea despre propria lui elaborare poetică : „ES dichtet” (SE face poezia). Evident, orice poet creează după o „inspirație” ; dar nici un poet nu creează în totală inocență, ci șlefuiește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dotați cu asemenea vervă și expresivitate nu li se prea face credit în privința capacității de muncă ingrată în arhive, a răbdării, migalei, efortului susținut, deși exemplul lui G. Călinescu infirmă zdrobitor această prejudecată. Orgia de erudiție din Pitoresc și melancolie uimește dar nu surprinde, fiind o formă hedonistă de histrionism cărturăresc. Dar iată-l pe Andrei Pleșu devotându-se cu abnegație unui travaliu nerăsplătitor, inatractiv, de cârtiță, un travaliu ce pretinde efectiv acea „jertfă de sine” de care pomenea în pasajul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]