14,506 matches
-
cercetătorilor. V. lingvistica textului, povestire, temă, text. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN ANALOGIE. Considerată un factor important al schimbării lingvistice, analogia constă în imitație, prin regularizare, a unei forme cu extensie sintactică variabilă (de la cuvînt la unități frastice și suprafrastice), în funcție de criterii determinate și de intențiile de comunicare, prin asociere cu un model. Numit inițial falsă analogie și considerat o anomalie, procedeul a fost valorizat pentru prima dată de școala neogramatică, care a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentate la nivel lexical de antonime, care sînt apropiate, antiteza presupune și existența unui element semantic comun; lipsa acestuia induce un efect comic și înlătură verosimilitatea enunțului. Din punct de vedere sintactic, antiteza se bazează pe asocieri cu extensii sintactice variabile: cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze contrastante aflate în raport de coordonare sau subordonare: Voi credeați în visul vostru, noi nu credem în nimic! (Mihai Eminescu), care pot conferi demersului, indiferent de nivelul asupra căruia operează (semantic, sintagmatic sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
una de factură empirică și una de factură frazeologică. Ca noțiune empirică, "colocația" desemnează juxtapunerea obișnuită și recurentă a cuvintelor în plan sintagmatic. În sens foarte larg, termenul colocație se referă la grupuri sau la îmbinări de cuvinte cu grade variabile de coeziune internă sau sintagme recurente în vorbire sau scriere care satisfac anumite necesități de expresie și care, conformîndu-se sistemului unei limbi, se generalizează și pătrund în circuitul limbii comune. Sabine Bartsch definește colocațiile ca fiind "îmbinări recurente de cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fie după anumite scheme sau modele sintactice, caracterul liber sau stabil al îmbinărilor fiind conferit de context. Aceste asocieri pot fi de natură lexicală, sintactică sau semantică, pot fi generale sau specifice unui anumit domeniu, pot avea structură fixă sau variabilă. În structura unei colocații se poate întotdeauna distinge o bază colocativă, unitatea care "alege", și un domeniu colocativ constituit din sateliți sau unități privilegiate care au în general un numitor comun la nivel semantic, rezultat al unei coerențe și orientări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. bilingvism, diglosie, interculturalitate, multilingvism, transfer. DUBOIS 1973; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN CONTEXT. Contextul unei entități oarecare este în principiu tot ceea ce înconjoară acel element. Cînd vorbim despre o unitate lingvistică (de natură și dimensiuni variabile: fonem, morfem, cuvînt, frază, enunț), contextul acesteia poate fi de natură lingvistică (contextul verbal) și non-lingvistică (contextul situațional, social, cultural). Conform cu uzajul general, termenul context este folosit pentru a desemna contextul verbal al unității lingvistice. Indiferent de natura sa, lingvistică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exprimării unui punct de vedere, unui scop al discursului. La nivelul organizării textuale, oricare ar fi obiectul discursului și extensiunea descrierii, se aplică un repertoriu de operații de bază care produc propoziții descriptive ce se grupează în secvențe de extindere variabilă. Dintre aceste operații, specialiștii consideră cîteva ca fiind relevante: operația de ancorare (denumirea intrării obiectului descrierii), operația de aspectualizare, prin fragmentare sau prin calificare (punerea în evidență a părților vizate sau a proprietăților), operația de punere în relație prin contiguitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
psihicul lui. Unii analiști ulteriori au contestat existența unei focalizări zero, unele povestiri pot fi caracterizate astfel numai din perspectiva lor globală, căci dacă sînt analizate pe secvențe se găsesc adesea elemente focalizate diferit, încît ele au de fapt focalizare variabilă. De altfel, alte trei tipuri de focalizări, stabilite de G. Genette, determină în primul rînd tehnici narative și numai prin acestea pot stabili clase de povestiri în care ele devin caracterizante. Termenul focalizare este utilizabil în a n a l
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
încît orice conversație ia forma unei succesiuni de intervenții ale participanților. Fiind o etapă în cadrul discursului dialogic (sau conversațional), orice intervenție este stimulată și determinată de intervențiile anterioare și de cele următoare, împreună cu care realizează organizarea conversației. Numărul intervențiilor este variabil iar dimensiunea este și ea variabilă (căci pot fi cuvinte izolate, propoziții sau fraze, construcții complexe sau chiar tăcere). Intervenția este cea mai extinsă unitate monologică a dialogului și se compune din unul sau din mai multe acte de vorbire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
succesiuni de intervenții ale participanților. Fiind o etapă în cadrul discursului dialogic (sau conversațional), orice intervenție este stimulată și determinată de intervențiile anterioare și de cele următoare, împreună cu care realizează organizarea conversației. Numărul intervențiilor este variabil iar dimensiunea este și ea variabilă (căci pot fi cuvinte izolate, propoziții sau fraze, construcții complexe sau chiar tăcere). Intervenția este cea mai extinsă unitate monologică a dialogului și se compune din unul sau din mai multe acte de vorbire; ea poate reprezenta o inițiativă (Ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anumit statut de conotație socială (care variază după cultură și după epocă). Aceasta nu împiedică însă distingerea discursului literar ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de obicei, hiperbolei, litota constă în expresia unei intensități reduse față de cea pe care o deține realitatea obiectivă, astfel încît efectul produs poate fi de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morfologice (interjecții, adverbe, conectori, adjective, verbe de percepție la diferite moduri etc.), 3) nu au o poziție fixă aplicabilă la toate, unele pot fi cumulate, altele constituie prin ele însele o turnură a vorbirii, 4) aportul premergător sau retroactiv este variabil (local sau global), 5) valoarea lor semantică nu se redă sub formă de conținut propozițional, dar se sprijină pe funcțiile pe care le asigură, pe rolul de conexiune de la toate nivelurile care țin de pragmatica conversațională. Exemple: Ia uite!, vai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursivă, precum horoscoapele, editorialele, dizertațiile etc. Se numește matrice discursivă suma acestor trăsături comune ce caracterizează un ansamblu de texte care sînt relevante aceluiași tip de discurs, înțeles restrictiv ca un cadru cu valoare de model, și precedă, în grade variabile de conformitate, textele care intră în aceeași serie. Termenul matrice, la fel ca cel de serie, se folosește pentru a indica una dintre determinările conceptuale pentru genul discursiv. El are trăsătura de a fi neutru în raport cu teoria generală a a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de codare, aceste maxime sînt în realitate concepute pentru a realiza procesul de decodare și de a determina maniera în care destinatarii reconstruiesc anumite implicaturi (sau implicații) conversaționale. Maximele conversaționale pot fi ignorate sau încălcate cu intenții și cu efecte variabile, dar ele pot intra în conflict una cu alta, ca, de exemplu, maxima de calitate cu maxima de cantitate, dacă locutorul ezită între o informație vagă dar sigură și o informație mai precisă dar incertă. Pentru H. P. Grice, regulile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu este însă admisă de toți cercetătorii, fiindcă unii pragmaticieni se îndoiesc de universalitatea lor și le pun în discuție statutul. H. P. Grice concepe aceste maxime într-o perspectivă foarte generală, fără a se preocupa de aplicabilitatea lor, extrem de variabilă după situații, culturi și indivizi. Totuși, incertitudinile în legătură cu aplicarea și faptul că maximele ar putea fi discutate nu pun la îndoială recunoașterea, fondată empiric și necesară din punct de vedere descriptiv, a principiilor de tipul celor avute în vedere de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Praxemul nu este ca o etichetă lingvistică atașată obiectelor lumii și sensurile pe care le poartă nu mai sînt concepute ca un conținut sau ca un semnificat stabil, imanent semnului și sistemului lingvistic. Ca atare, praxemul este instrumentul unei produceri variabile a sensului la care se raportează emițătorul și receptorul plecînd de la actualizarea în discurs. Este un al doilea motiv de a apela la noțiunea "praxem", fiind un instrument practic, mijlocul unei practici lingvistice, care vizează producerea sensului în același timp
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exemplarul care s-a folosit într-un anumit joc. Referința raportabilă la o clasă sau la o subclasă are un referent constant, fiindcă nu se schimbă de la o situație la alta, în vreme ce referința direcționată spre cazurile singulare are un referent variabil, căci se schimbă în funcție de circumstanțele în care se folosește expresia. Referința este legată nu numai de unitățile lingvistice, ci și de complexele lingvistice, de sintagmă (cum este cazul cu mingea de rugbi), de discurs și de text, dar întrucît asemenea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de fenomenul echivalenței semantice la nivelul sistemului, o relație pe care toți vorbitorii unei limbi, în orice circumstanță, sînt în măsură să o recunoască și să o actualizeze, în interiorul unei comunități lingvistice. Dimpotrivă, reformularea, este o relație de echivalență conjuncturală, variabilă, la care locutorul recurge, răspunzînd unei anumite intenții de comunicare. Se subliniază astfel necesitatea aparteneței celor două enunțuri la un context asimilator. În această accepție, orice reformulare, introduce un decalaj între argument și concluzie, ceea ce va conferi ansamblului orientarea argumentativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a repara ofensa adusă interlocutorului prin încălcarea spațiului personal (A: Dă-mi sarea! B: Poftim! A: Mulțumesc!) Această părere, conform căreia schimburile sînt alcătuite conform unor scheme canonice, a fost abandonată în favoarea ideii că există schimburi cu un număr variabil de intervenții. Această extindere a modelului canonic binar sau terțiar apare datorită naturii diferite a schimburilor și a situațiilor în care acestea apar. Numărul variabil de intervenții apare datorită caracterului negativ al intervenției reactive, rezultînd astfel incompletitudinea interacțională, fapt care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conform unor scheme canonice, a fost abandonată în favoarea ideii că există schimburi cu un număr variabil de intervenții. Această extindere a modelului canonic binar sau terțiar apare datorită naturii diferite a schimburilor și a situațiilor în care acestea apar. Numărul variabil de intervenții apare datorită caracterului negativ al intervenției reactive, rezultînd astfel incompletitudinea interacțională, fapt care atrage după sine negocierea. Un schimb este considerat complet sau încheiat dacă satisface completitudinea interacțională sau contractul dublului acord, adică dacă ultimele două intervenții sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
secvență, specificitate. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN SEGMENTARE GRAFICĂ. Punctuația poate fi considerată un fenomen de segmentare grafică a lanțului verbal scris, fiindcă ea furnizează instrucțiuni pentru construcția sensului prin decuparea și regruparea unităților de complexitate variabilă. Semne grafice precum virgula, punctul și virgula, punctul, semnul exclamării și al întrebării, punctele de suspensie, cuplul de paranteze sau de linii de pauză, linia de dialog indicînd schimbul în vorbirea personajelor joacă un rol sintactic și enunțiativ care însoțește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs; fiind o caracteristică intrinsecă a limbii, ce rezultă din folosirea limbii de către un subiect vorbitor, subiectivitatea se actualizează la nivelul discursului prin mărci specifice, ce fac referire la persoana vorbitorului, manifestîndu-se în discurs prin forme diverse și în grade variabile. Dacă raportul dintre subiectivitate și limbaj interesează cu precădere filozofia limbajului, studiul unităților de limbă care actualizează subiectivitatea revine pragmaticii și analizei discursului. Asocierea noțiunii de "subiectivitate" cu aceea de "limbaj" s-a făcut treptat, statutul lingvistic al acesteia datorîndu-se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
traversează genurile și se diversifică în mod specific; tipul narativ, de exemplu, abundă în literatură, în istoriografie, în presă, rapoartele poliției, discuțiile medicale, conversații etc. În schimb, mai multe moduri de prezentare ale genului de discurs romanesc conțin în proporții variabile segmente ce țin de tipurile narațiune, descriere, explicare și argumentare. Aceste patru tipuri permit caracterizarea fiecărui text prin organizarea secvențială ce înșiruie fragmente adesea eterogene: 1) tipul descriptiv (care numește o temă și-i detaliază părțile sau proprietățile), 2) tipul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o facultate de a vorbi (care este denumită, de obicei, limbaj) și o activitate de a vorbi (adică vorbirea propriu-zisă). Din precizările făcute de F. de Saussure, rezultă că limba este socială și extra-individuală, în vreme ce vorbirea este exclusiv individuală, ocazională, variabilă, concretă și materială, adică lipsită de generalitate în raport cu o colectivitate de vorbitori și, în consecință, s-ar putea admite că nu este socială. Trebuie observat însă că vorbirea este folosirea limbii în comunicare, iar comunicarea este prin excelență un fenomen
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de translocații cromozomale, ale căror capete se cartează în locații genomice diferite) deopotrivă în țesuturi normale și în țesuturi maligne, ceea ce a fost interpretat ca reprezentând false pozitive. Autorii au apreciat că experimentul lor a subestimat cantitatea limitată și calitatea variabilă a secvenței ADN din celulele tumorale. Anomalii în secvența de nucleotide din ADN apar în toate cazurile de cancer. În decursul vieții individuale, ADN din celulele organismului uman este supus acțiunii mutagenilor și suferă erori de replicare care se constituie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Ea reprezintă, după expresia marelui citogenetician englez Darlington, „o punte între trecut și viitor”. Există o limită a numărului de diviziuni celulare atât in vivo, cât și în culturi (in vitro), care s-a numit limita Hayflick. Limita Hayflick este variabilă, după specie și după vârsta donorului. De aici s-a dedus existența unei programări genetice a numărului de diviziuni celulare desfășurate in situ. În cazul fibroblastelor umane, limita Hayflick intervine după ce s-au realizat între 50 și 80 de diviziuni
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]