7,806 matches
-
de dezgustul electoratului față de sistemul politic anterior; că nefericiții conservatori Brian Mulrooney și Kim Campbell au guvernat Canada; că banalul Boris Elțîn a condus Rusia după prăbușirea Uniunii Sovietice și că alți asemenea indivizi mediocri, lacomi, corupți și plini de vicii guvernau o mare parte din restul mapamondului. Epocile viitoare s-ar putea să considere incredibile concentrația de bogăție și șocantele diferențe dintre clase, accentuarea foametei și a sărăciei, sporirea numărului de boli periculoase, violența și dezordinea socială și lipsa unor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
țintind mereu același punct fix constatând mereu primordialul sens de imaculat, devine sensul fără sens, în lumea finită de aici. Pentru o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a se debarasa definitiv de viciile istorice ori recent adoptate. O viață invadată de cai-verzi-pe pereți ce-ți tropăie obsesiv prin urechi și te lovesc cu copitele direct în lumina ochilor. Bucuria e a paraziților și e infinită. Catastrofa e a luptătorilor și e la fel de nemărginită
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
acum nu mai e... Adaptarea la aceste condiții nu-i reușise ... complet. Dispăruse cu tot cu timp, cu tot cu el însuși, doar memoria colegului îl mai păstra ,,viu’’ în lumea din care plecase. Lupta cu viața, agonia unora, lipsa dorinței de a trăi, viciile... Habar nu am ce să mai cred... Mă limitez doar la gânduri și dorințe, la teorii ale chibritului, totul doar la trecerea timpului. Necruțătorul timp! Încerc supraviețuirea, precum Universul cu gândurile, în schimbul privirilor pironite în tavanul de un alb mincinos
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
au petrecut doar de două sau trei ori. Îmi repet obsesiv în gând ,,nu, nu și nu...nu trebuie să te reapuci de fumat!'' Câteodată repet negația cu voce tare, involuntar. Au trecut trei săptămâni de când am renunțat la acest viciu, la această plăcere ori tabiet al singurătății și al nopților petrecute în fața hârtiei - cu pixul în mână, pregătit de atacul ultimului vers ori al ultimei fraze însăilate într-o poveste lentă sau amețitoare. Mereu am fumat de plăcere, îmi plăcea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
deosebit de grav nu doar pentru că a învrăjbit milioane de oameni și a dispus de mijloace de distrugere înspăimântătoare, ci pentru că a demonstrat că prealăudata noastră civilizație nu este decât o iluzie. Ceea ce caracterizează timpul nostru nu sunt doar păcatele și viciile sale (omenirea a cunoscut perioade și mai rele), ci incapacitatea de a mai «distinge răul de bine». Foarte mulți oameni nu mai știu să «distingă răul de bine». Foarte mulți oameni au pierdut contactul cu divinitatea; conștiința lor a murit
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
suferi în vreun fel - după cum spunea pr. Oddone - influența modificării intrinsece în esența sa, ci pentru a primi orice lucru sub sfera acțiunii sale benefice; și nimeni să nu se aștepte din partea sa la vreo învoială cu greșelile și cu viciile societății timpurilor noastre. „Nici o învoială nu este posibilă cu cel care neagă un Dumnezeu personal și îl înlocuiește cu un panteism absurd, cu cel care îl combate pe Cristos și învățăturile Sale și proclamă afirmații diametral antitetice cu maximele Evangheliei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu se poate vorbi ca în sec. al XIV-lea; a impune un sistem de dogme egale pentru toți oamenii este o tiranie; și multe alte discuții; pentru că, în final, este vorba de găsirea unei Biserici care să permită egalizarea viciului și a virtuții, soția legitimă și concubina. În fața atâtor josnicii, ce bucuroși suntem că aparținem Bisericii Catolice! Personalitatea ei morală se înalță falnic printre sectele religioase confuze în care „singura regulă este că nu există nici o regulă”, fiindcă le lipsește
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
îmbelșugare pe cei generoși; - dar oamenii acestei lumi nu înțeleg. Spuneți acestei lumi: - Vă strângem tinerii de pe străzi, ca să nu cadă sub tramvaie, ca să nu cadă în primejdii; îi adăpostim într-un internat, ca să nu-și strice vârsta fragedă printre vicii și petreceri; îi adunăm în școli pentru a-i educa, ca să nu devină plaga societății, să nu ajungă într-o închisoare; îi chem la mine și îi voi veghea ca să nu-și scoată ochii unii altora și, atunci, oamenii acestei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nimic, nu știu nici să sparg un ou și să fac niște ochiuri, de mămăligă ce să mai spun?!). Pentru mine înseamnă tare mult și faptul că nu fumez și nu simt niciodată nevoia să beau, dulciurile fiind singurul meu "viciu" de acest gen. Absența unei mari iubiri mă doare cel mai mult, poate și fiindcă niciodată nu pot crede în mod foarte serios (după artă) decît în dragoste. Dar nu mă satisface nici una din multele frumuseți pe care le cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
gusturile, sugerându-ți ce să mănânci, ce să îndrăgești, ce să urăști, ce să votezi etc. Așa că am renunțat la această tiranie, care o întrece cu mult pe cea a unei soacrei sau a unei neveste cicălitoare. Mai păstrez doar viciul de a citi presa. Iar în ultimii ani, ca o compensație, am început să pictez, asta mai ales în nopțile în care mă vizitează insomniile. E foarte adevărat ce se spune: suma viciile noastre rămâne mereu constantă... A.B.Citindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a unei neveste cicălitoare. Mai păstrez doar viciul de a citi presa. Iar în ultimii ani, ca o compensație, am început să pictez, asta mai ales în nopțile în care mă vizitează insomniile. E foarte adevărat ce se spune: suma viciile noastre rămâne mereu constantă... A.B.Citindu-vă biografia, am găsit acest text despre Dumneavoastră, semnat de Adrian Marino "Discret, interiorizat, politicos, poetul nu pare prea bine integrat "vieții literare", turbulentă și exhibiționistă. Citindu-l, îl înțelegem mai bine. Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zisă reeducare a avut o comportare net împotriva legionarilor, că pușcăria îl învățase minte de a mai activa ca legionar. Știa de frica organelor de stat, era un om realist, lipsit de misticismul legionar și trăirea vieții legionare, avea oarecari vicii (femei, băutură), însă nu era un om care se vindea. Se pare că Țurcanu îl considera un om de încredere, care a acționat din convingere, spre deosebire de majoritatea celorlalți: L-am cunoscut pe Pușcașu Vasile ca un om cu fire practică
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
timpul util. În dimineața de duminică și-au primit Realizarea toți salariații de la Casa Tineretului. Cel puțin cei cu care am luat noi contact: directorul, venit special cu fetița lui, contabilul (care ne-a mărturisit că avea ceva probleme cu viciile), administratora și încă un tânăr ce era bun la toate pe acolo. Contabilul a răsfoit una din cărțile domnului Dan Costian și, dând peste capitolul ce trata personalitatea Sfântului Petru, părea că a descoperit... oul lui Columb! Bulversat, mi-a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
consumat! Iar eu mi-am extras seva, puterea din fructul faptelor... * Eu sunt eu. Cum aș fi fost dacă n-aș fi înfăptuit? Cine aș fi fost, altminteri? Aș fi fost mai puternic? Aș mai fi fost eu? * De fapt, viciul meu este iubirea! Îmi poate cere cineva să sacrific iubirea? * Iubirea este oferta mea cea mai de preț, iar inima este, poate, chakra mea cea mai frumoasă - să înăbuș ceea ce este mai bun și mai frumos în mine? * Iubirea carnală
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
primim și să dăruim toate acestea și nu ne vom numi gratuit Suflete Realizate. Răutatea colectivității este poate reflectarea răutății noastre. Inima este, poate, cea mai frumoasă chakră a mea; înăbușindu-mi iubirea, nu închid, oare, această floare? De fapt, viciul meu este iubirea; îmi poate cere cineva să sacrific iubirea? Nu întotdeauna este simplu să ai Spiritul veșnic tânăr și să porți haina grea a bătrâneții. Nu am întâlnit niciun bătrân care să-și accepte vârsta ca pe o povară
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Noua Zeelandă și se cheamă că trebuie să faci outsourcing-ul serviciilor publice și la stat să nu mai rămână aproape nimic. CĂ Ăsta e un fel de a servi mai bine consumatorul, pentru a scădea prețul acestor servicii și pentru ca ser‑ viciile astea să se apropie cât mai mult de piață. V.A. : Eu cred că la noi au fost exagerări. Te uiți în spi‑ tale, de exemplu, unde vezi fel și fel de corpuri de pază, cu numeroși paznici care Doamne ferește
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
că fusese o enormă naivitate să-și imagineze că MĂgureanu a trecut la el numai pentru că se întâl‑ niseră cândva, când încă nu era președinte. Atunci a început jocul acesta al nostru de a încerca să scăpĂm de șefii ser‑ viciilor secrete. FĂră știrea lui Emil Constantinescu, prac‑ tic, fiindcă el nu controla Televiziunea, contrar a ce s-a spus. El putea să aibă o reacție după vreo emisiune, care putea să fie orice fel de reacție, dar nu controla ce
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai zeloși decît stăpînii. În Arhipelagul Gulag, Alexandru Soljenițîn pledează, cum e firesc, pentru un proces al comunismului și argumentează: "Din vremuri imemoriale, ideea pe care oamenii și-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăți: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăznește să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu are nici un amestec. Da, cîte milioane de oameni au fost nenorociți, însă vinovați n-au existat. Iar cînd cineva încearcă să deschidă gura: "Dar cum rămîne cu aceia, care...", din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăznește să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu are nici un amestec. Da, cîte milioane de oameni au fost nenorociți, însă vinovați n-au existat. Iar cînd cineva încearcă să deschidă gura: "Dar cum rămîne cu aceia, care...", din toate părțile este bombardat cu reproșuri, la început în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și nu mai cere nimic tribunalului. El spune că șirul crimelor săvîrșite enumerate și prezentate din nou în fața lui îl umplu de repulsie și nu mai dorește să trăiască. Aceasta este realizarea cea mai înaltă a unei instanțe de judecată: viciul este în asemenea măsură osîndit, încît și criminalul se leapădă de el însuși. Țara care, de la tribuna judecătorului, a condamnat viciul de optzeci și șase de mii de ori (și l-a condamnat irevocabil în literatură și în rîndul tineretului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de repulsie și nu mai dorește să trăiască. Aceasta este realizarea cea mai înaltă a unei instanțe de judecată: viciul este în asemenea măsură osîndit, încît și criminalul se leapădă de el însuși. Țara care, de la tribuna judecătorului, a condamnat viciul de optzeci și șase de mii de ori (și l-a condamnat irevocabil în literatură și în rîndul tineretului), se purifică de el an după an, treaptă după treaptă. Dar noi ce trebuie să facem?... Cîndva, urmașii noștri vor numi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu putință ca decenii de-a rîndul să nu deosebești care sînt atrocitățile pasibile de judecată și ce este "trecutul" care "nu trebuie răscolit"! Trebuie să condamnăm în mod public însăși ideea de reprimare a unor oameni de către alții! Trecînd viciul sub tăcere, confundîndu-l înlăuntrul nostru doar să nu iasă afară, noi, de fapt, îl semănăm, și el va răsări înmiit în viitor! Fără a-i pedepsi ori măcar a-i blama pe criminali, nu numai că pur și simplu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voi reveni Întotdeauna, din post-adolescență, cu aceeași emoție, la marea carte a romanticului istoric și filosof al istoriei, prieten cu Goethe, Thomas Carlyle, Cultul eroilor, carte unde mi-am regăsit și legitimat impulsurile mele tinerești și „nesăbuite”. „Poți accepta orice viciu, spune Oscar Wilde, cu condiția să-l admiri la nesfârșit!”, o frază care sună cinic doar În aparență. Deoarece unele „vicii”, d.p.d.v. al „onorabilei societăți”, cu timpul se pot transforma În „contrariul lor”, adică În norme veritabile care pot fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Thomas Carlyle, Cultul eroilor, carte unde mi-am regăsit și legitimat impulsurile mele tinerești și „nesăbuite”. „Poți accepta orice viciu, spune Oscar Wilde, cu condiția să-l admiri la nesfârșit!”, o frază care sună cinic doar În aparență. Deoarece unele „vicii”, d.p.d.v. al „onorabilei societăți”, cu timpul se pot transforma În „contrariul lor”, adică În norme veritabile care pot fi aplicate cu succes aceleiași „onorabile societăți”! Dacă nu poți altfel, dacă vrei și Îndrăznești un „destin aparte”, un „destin privat”, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]