5,010 matches
-
care o purta cumnatul la pantalonii cu care mergea la serviciu. Am încasat iarăși cele 25 de lovituri de centură după spusele surorii mele care era și la acest capitol specialist, avea însă mare grijă unde lovea, dar cum mă zbăteam mai primeam câte una în plus și chiar și în locurile vizibile. I-am reproșat de multe ori, dar mult mai târziu, că de fiecare dată greșea numărătoarea și îmi aplica mai multe lovituri. Atunci ea îmi zâmbea și spunea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și simplu nu aveam ce săi reproșez. Ma încântat faptul că Pintilie îmi arăta o mahala necosmetizată, așa cum no mai văzusem până atunci în montările scenice sau în filmele făcute după scrierile lui Caragiale. O lume murdară, violentă, care se zbătea, la propriu, în noroi. Ulițele erau desfundate, așa cum ar fi trebuit să fie în orice mahala. Bătăile nu erau simple bastonade de operetă, ci se lăsau cu sânge. Limbajul era violent și nu ocolea înjurătura sau gestul obscen (îmi amintesc
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să bolborosească vorbe fără șir, din care se distingea din când în când că, totuși, vinovatul e PNL, iar antibăsescienii anteniști au început să tragă, de buimăceală, în propria poartă. Acest spectacol, în care vedem cum cocoșii neamului, analiștii, se zbat acum haotic, fără cap, face totuși toți banii. Și parcă ne simțim, în sfârșit, răzbunați. (2009) Partidul televiziune Moment festiv de la oficializarea căsătoriei Opoziției: Victor Ponta își dă mâna cu Crin Antonescu, care la rândul lui vine de mânuță cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ariadna. Dacă m-aș teme, aș fi rămas...) Plimbîndu-se pe puntea spălată de valuri, Tezeu ar putea striga acum oricui Îl acuză de infidelitate: cine se teme de singurătate n-are ce căuta Într-un labirint! Privind Însă cum se zbat pînzele corăbiei umflate de vînt, nu-l mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe cei ale căror mîini sîngerează? Foile pe care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă peste fantomele cailor ce Încep să danseze pe străzile unui oraș de nicăieri... Orfeu Orfeu face parte dintre cei pe care anticii i-au constrîns să fie nefericiți pentru a Înfrunta
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ai înălțat cerul făcându-l de neatins, Tu care ai făcut Universul infinit, oare nu Îți este de ajuns moartea omenirii?! De ce ai mai lăsat și suferința?”. Cine vroia să o lovească? Destinul, dragostea sau vreo altă putere cerească? Se zbătea ca un animal rănit închis într-o cușcă în casa unde locuia, casă ce devenea din ce în ce mai rece. Tot ce visase, tot ce așteptase de la viață, rămase doar în mintea ei. Acum totul i se părea șubred și fără de nădejde. Teama
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era obsesivă și urmată de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că vine tresărea și o cuprindea o teamă și cu toate acestea îl privea lung și cu dragoste. Sânul i se zbătea iar umerii îi tremurau de emoție. - Valentin, am atâtea să îți spun! începu Carlina a zice. - Hai spune-mi, te rog! - Doctorul mi-a destăinuit taina bolii tale...trebuie să duci o viață ordonată, să ai mai mută grijă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mama ei, nu cu tatăl, orice s-ar întâmpla. Mama este cea care-l plămădește pe copil și-i dă viață. Dacă-l pierde pe copil sau îl dă în grija altuia nu se resemnează niciodată. Până când și animalele se zbat pentru puii lor. L. Deziluizii E foarte cald astăzi, chiar dacă vântul suflă ușor peste orașul întins și peste câmpii. Dacă ar fi aflat Valentin că venise Carlina în țară nu știu dacă ar fi îndrăznit să vină să o vadă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
le dobândise stând mulți ani în străinătate, departe de cei dragi, iar acum le avea grija pentru a ajunge în bună stare la urmașii săi. În timpul unei crize economice și financiare care afectase milioane de persoane din țară, Nicky se zbătea din răsputeri, ținea cu dinții de tot ce însemna proprietatea sa vrând ca toate să îi rămână intacte. Era ca un furnicar care își apăra mușuroiul, știind că este numai al lui. Nimeni nu poate urca pe o scară, stând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cuprinsă între orașele Chișinău, Bender și Cahul“. Prin reunirea elevilor basarabeni cu cei din partea apuseana a Prutului, structura de învățămînt al carei centenar urmează a-l sărbători curînd ducea mai departe „unirea-n cuget și-n simțiri“ pentru care se zbătuse domnitorul Cuza și sfetnicul sau apropiat, Mihail Kogălniceanu, legați și unul și altul, prin biografie, de împrejurimile urbei episcopale și de centrul viticol pe care Cantemir îl asocia cu a doua podgorie din Țară Moldoveiși nu numai. 3. Nu în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aibă familie, copii... Acasă, copiii nu te întreabă dacă la serviciu ai stat cu fruntea sus sau ți-a strîns mîna secretarul de partid ori directorul. Ei cer. Sau se îmbolnăvesc și tu, tatăl lor, trebuie să fugi, să te zbați, să bagi mîna în buzunar și să scoți, altfel se sting sub ochii tăi... Mda, murmur eu înfiorat. Viața, Mihai, viața e adevărata artă! exclamă Brăduț, ca o completare. Du-te, domnule! strigă la mine Luchian. Dacă mai stai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
condiții. Nu-i așa, tovarășe fizician?... Și-acum vrei schimb de locuință, drept răsplată că ne faci combinatul de rîs!... Noroc că delegata mi-a fost colegă și-am reușit s-o temperez, altfel ne-ar fi reclamat... Noi ne zbatem pentru prestigiul combinatului, iar unul ca dumneata nu știe cum să-l păteze. Ei bine, află de la mine, tovarășe fizician, că nu putem trece cu vederea chiar orice. Cît de curînd vei fi pus în discuția comitetului de partid. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stîng îi cuprinde imediat umerii, brațul drept lunecă în jurul mijlocului ei, încercuindu-l, pieptul mi se lasă cu toată greutatea peste pieptul ei, strivindu-l, în timp ce gura mea îi cuprinde gura într-un sărut lung, violent. O simt cum se zbate sub mine, ar vrea să țipe, dar țipătul e înăbușit de sărut, degetele ei mi s-au înfipt în umeri, să mă depărteze, în vreme ce picioarele ei, rămase la marginea patului, se lovesc disperate de mochetă. O strîng cu putere în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
limbii i-l simt cum îl caută pe al meu... Aștept... Limba ei pare s-o fi întîlnit pe a mea, gustîndu-se reciproc... încet... tot mai încet... Și iarăși aștept... Urmează un gest scurt, ca un țipăt: trupul Cristinei se zbate sub trupul meu, îmi simt picioarele strînse cu o putere de nebănuit între coapsele sale, degetele ei s-au încleștat în părul meu la ceafă și-mi apasă cu disperare capul, în timp ce buzele noastre se contopesc într-un sărut lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar nu ne-a lăsat să intrăm, că-și serba ziua odrasla unuia de pe la municipiu... Ascultă, deșteptule! țipă la mine Ion, învăluindu-mă în privirea lui tristă, injectată de furie. N-o mai fă atîta pe indiferentul... Azi te-ai zbătut de ceasul morții să dai de urma tabelului cu numele tău, pentru garsoniera de la blocul-turn, așa-i? De unde știi? Cumnată-miu și inginerul Teodoru au aranjat să se rătăcească tabelul, să nu primești locuința. Sînt colegi de chefuri la Poiana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa scîrțîie și ușa garsonierei mele. Oare am s-o mai revăd?! Dacă se autoaprinde hidrogenul?! Cine-mi garantează că sudurile sînt bine curățate?! Norocul meu că am scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută și începe să țipe. Lumea o arată cu degetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
degetul: e îmbrăcată cu pardesiul peste capot. Trei milițieni o bagă în mașină. În aer plutesc petale mari de magnolie. Una se oprește pe fruntea mea, mișcîndu-se încet, ca o mîngîiere. Ion s-a așezat pe trepte și plînge... Mă zbat iar, vreau să fug, dar mă rețin două palme care îmi cuprind obrazul între ele. Mirosul plăcut, de parfum, se simte tot mai puternic. Asta-i otravă. A explodat un rezervor, iar acum gazul se împrăștie. Trebuie să ajung la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plăcut, de parfum, se simte tot mai puternic. Asta-i otravă. A explodat un rezervor, iar acum gazul se împrăștie. Trebuie să ajung la masca de gaze, dar mă rețin palmele... Am să mor dacă nu ajung... Trebuie să mă zbat, să mă eliberez, să fug... "Ajungă zilei răutatea ei!" strig eu, eliberîndu-mă din strînsoarea palmelor, deschizînd speriat ochii. Lîngă mine, așezată pe marginea patului, stă Teona: mă învăluie în albastrul privirii, trecîndu-și palmele peste obrazul meu, umed de transpirație. Stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Teona: mă învăluie în albastrul privirii, trecîndu-și palmele peste obrazul meu, umed de transpirație. Stai, stai..., îmi șoptește. Teona, murmur eu, tu aici!? Ești bolnav, Mihai, îmi spune, ștergîndu-mi fruntea cu batista ei parfumată. Ai vorbit prin somn, te-ai zbătut... Scutur din cap să mă dezmeticesc, închid ochii de cîteva ori și-i deschid cu teama că n-am s-o mai revăd pe Teona lîngă mine, dar de fiecare dată o descopăr alături, mai plină de zîmbet. Ei da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și neliniștea pe care mi-ai dat-o totdeauna, creindu-mi viața mea după a ta. În același plic era și cartea poștală de mai sus. Sunt foarte mâhnită și pentru G[eorges], când văd în ce greutăți continuă să se zbată și că în loc să fie ferit i se fărâmițează nervii, fără cruțare. Aici zilele trec la fel pentru mine. Azi a continuat vântul și a adus asupra Mangaliei nori grei care ne-au împiedicat să facem plaje. Cu Irène am mâncat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
11 am ajuns acasă; gândește-te bine, Monica. Scara de marmură sumbră, cu lumina de deasupra ușii noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era jos, zbătându-se cu bagajele multiple, specialitatea casei. Casa ta, biblioteca tatei, culoarele armonioase, bolta, căldarea de aramă, nostalgică, fără flori, odaia ta cu culorile frun zei din Luxembourg, biuroul tău cu lampa de cristal roșu, care nu se aprinde, biblioteca roșie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dezechilibru între locuință și banii de care dispui? În cei cinci mii de franci datorie socotești și banii de la Rainer? Eu aștept și sper încă suma de 20 de mii de lei, promisă de adevăratul Curti, dar și el se zbate în încurcături cumplite. Îndată ce o să-i am, o să-i restitui banii lui B., aici. Fiindcă imediat trebuie să încep să dau înapoi lunar banii la școală, 2 500, și 3 300 la bancă, fiindcă acontoul pentru încălzire e de 5
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cumplite. Îndată ce o să-i am, o să-i restitui banii lui B., aici. Fiindcă imediat trebuie să încep să dau înapoi lunar banii la școală, 2 500, și 3 300 la bancă, fiindcă acontoul pentru încălzire e de 5 000, mă zbat și eu în mari greutăți, altfel ți-aș trimite cât îți trebuie ca să trăiești liberă, fără acele cumplite griji bănești. De luni încep lecțiile particulare, iar Maria mi-a telefonat acum că azi la ora 11 dimineața își reia lecțiile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-l iubești, și, în loc să fiu bucuroasă - deși în fond sunt - eu mă văicăresc precum Demeter pe când își căuta fiica, pe Cora-Persefona; dar rolurile s-au inversat: tu ești cea care trăiește în Orașul-Lumină, iar eu sunt cea care se zbate acolo unde își petrecea Cora-Persefona un anotimp alături de Hades al ei. Zâmbește! Vezi, bătrâna ta își împodobește gândurile cu toată mitologia pe care o știe. Da, glumesc, dar de fapt această amintire din mitologie mă necăjește, văzând că a existat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]