48,727 matches
-
executat de NKVD, deoarece în mod straniu, mașina în care era transportat a fost lovită de un singur glonț, care s-a întâmplat să-l ucidă pe general. "Cazul generalului Avramescu" rămâne deschis pentru cercetarea istorică, fiind așteptată desecretizarea unor arhive militare sovietice pentru elucidarea circumstanțelor morții sale. Pe 23 octombrie 2000, rămășițele pământești ale generalului Gheorghe Avramescu au fost readuse în România și au fost înmormântate cu onoruri militare în Cimitirul Militar din Cluj.
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
a fost scos din închisoare și trimis cu domiciliu forțat la Viena. În eliberare lui, un rol important l-a avut generalul Gheorghe Domășnean, pe vremea aceea având o funcție importantă în Ministerul de Război. La Viena Cena a cercetat arhiva Ministerului de Război și a făcut numeroase copii de pe hărțile privitoare la luptele desfășurate în teritoriul graniței și al Mehadiei. Cena s-a întors din exilul vienez, acum deja 73 de ani, în primăvara anului 1917. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
a secolului al XIX-lea, probabil de către Baronul Daniel Bánffy și a devenit, în anul 1957, Spital de Boli Psihice Cronice. Din 2003 a intrat în patrimoniul Consiliului Județean Cluj. Nu se cunosc date exacte despre construcția castelului deoarece în arhive s-au păstrat puține informații relevante legate de această clădire. În privința proprietarilor, se cunoaște însa faptul că până după cel de-al doilea război mondial, aceștia au provenit exclusiv din familia Bánffy. Faptul că pe harta celei de-a doua
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme. Una dintre cele mai mari colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Assurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului 650 î.Hr., el a luat hotărârea să înființeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el și-a trimis scribii să adune tablete de la aceștia. Dacă un templu refuza să
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
a comunica cu vestul. Ocupând aceste teritorii, slavii au creat un nou stat, dezvoltându-și aici cultura și artele, acceptabile bisericii medievale și nobilimii. Numele de „Podgorica” a fost menționat pentru prima oară în 1326 într-un document regal din arhivele din Kotor. Orașul era puternic din punct de vedere economic: drumurile de negoț, dintre Dubrovnik și Statul Nemanjici, erau în plină dezvoltare pe acele timpuri. Având o economie înfloritoare, Podgorica a dat dovadă și de talente în domeniul artelor și
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
ea într-o stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă de fresca votivă care, în urma studierii atente de către specialiști, surprinde un adevărat album genealogic al familiei ctitorului (Paul Cernovodeanu „-Olt - un monument "genealogic" vitregit” în „Arhiva genealogică”, nr. 3-4, 1994, p. 43-60). Pe exterior, lăcașul de cult, era înconjurat de un brâu de cărămizi așezate în formă de dinți. Portalul intrării se remarcă printr-un ancadrament ornat cu o superbă decorație litică ce imită sculptura în
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
lui Matei vodă, rămasă fără geamuri, complet golită de mobilier, dar plină de moloz în urma recentei prăbușiri a turlei principale și gata a primi ploaia și zăpada. O priveliște jalnică." (I.C. Filitti „Ctitorii de la Plăviceni-Olt și neamul doamnei Stanca” în „Arhivele Olteniei”, VI, 1927, p. 266). Din 1995 până în 2000, au loc mai multe campanii de săpături arheologice inițiate de Muzeul Județean Teleorman cu scopul de a pune la dispoziția proiectantului informații privind planimetria construcțiilor acum dispărute, împreună cu elemente de arhitectură
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
ordinul liderilor regimului comunist, i-au refuzat hrana și apa de băut. În actele Securității apare următoarea constatare cu ocazia morții episcopului martir: "“Durcovici Anton a decedat în luna decembrie 1951 la Dunărea. Dosarul Dur(covici) trebuie predat la A.S. (Arhiva Securității), B.3 (Biroul 3). Semnalat la Cabinet că a decedat!" Trupul episcopului martir a fost preluat de directorul închisorii, Vasile Ciolpan, și îngropat în cimitirul săracilor din orașul Sighetu Marmației, într-un loc rămas până astăzi necunoscut, devenit mai
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
David Palombo din Ierusalim. (Poartă Palombo). Tot în fața Knessetului se află esplanada ceremoniilor și Menora (Candelabrul iudaic) Knessetului, creată de Benno Elkan și dar al Parlamentului britanic în 1956. În interior se află sală plenului, sălile de ședință,bibliotecă și arhiva Knessetului, birouri și auditorii, „Salonul Chagall” cu tapițerii pictate de pictorul Marc Chagall, care descriu istoria poporului evreu. Zidul de piatră aflat în fața sălii plenului, reprezentând Ierusalimul terestru și Ierusalimul celest, a fost conceput de sculptorul Danny Karavan. În "Knesset
Knesset () [Corola-website/Science/303194_a_304523]
-
general de redacție. A mai fost redactor șef-adjunct la Viața Românească, funcție din care a demisionat. Din aprilie 2000, a lucrat pe postul de consilier în cadrul Secței Asistență Religioasă a Ministerului Administrației și Internelor. Din anul 2013, este inspector în cadrul Arhivelor Naționale. Înainte de debutul editorial, a publicat în Limba și literatura pentru elevi, Cronica, Ramuri, Convorbiri literare, Familia, Îndrumătorul cultural, Flacăra, Cutezătorii, Săptămâna, Luceafărul, România literară. Odată cu publicarea antologiei "Antumele I și II" (Editura Vinea, 2006), filosoful și eseistul Mihai Șora
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
celui ce a ordonat distrugerea. Au dispărut de asemenea, din muzeul Truman, transcrierile convorbirilor telefonice pentru acele zile. Oficialitățile (mai ales armata) din SUA, URSS, Franța, Regatul Unit, China și din multe alte țări au fost preocupate de fenomen. Unele arhive recent desecretizate dovedesc aceasta. În SUA și alte țări regulamentele aviației militare prevedeau proceduri riguroase cu ocazia observării unui OZN. S-a practicat descurajarea interesului public pentru acest subiect și uneori discreditarea celor care erau preocupați de subiect, mai ales
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
șef al guvernului, bazat pe o birocrație de funcționari pentru gestionarea afacerilor sale. Al doilea la comandă era vizirul, care avea rol administrativ, care acționa în calitate de reprezentant al regelui și coordona inspecția terenurilor, trezoreriei, proiectelor de construcție, sistemului juridic și arhivelor. La nivel regional, țara a fost împărțită în 42 regiuni administrative numite "nome", fiecare guvernată de un nomarh, care era responsabil în fața vizirului pentru jurisdicția sa. Templele formau coloana vertebrală a economiei. Nu numai că erau case de cult, dar
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
despre istoria și economia politică.. Până la sfârșitul vieții, în conformitate cu jurnalele pe care le-a ținut timp de mulți ani, el a fost interesat de cele mai recente lucruri din literatura politică, filosofică și artistică. Kiseleff a fost înrolat cadet la arhivele din Moscova ale Ministerului Afacerilor Externe (1805) iar în 1806 a fost transferat la regimentul de cavalerie. Prima campanie la care a participat a fost Războiul celei de-a Patra Coaliții, care a început pentru el în Bătălia de la Heilsberg
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din Jurnal în revistă 22, în arhiva CNSAS. Pana în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit. Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-mortem în anul 1991. Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv
Gheorghe Ursu () [Corola-website/Science/302381_a_303710]
-
Unitățile germane SS și sovietice de Gardă s-au ciocnit la vest de Prohorovka, într-o regiune în care existau numeroase ferme, mici dealuri și viroage. Ceea ce a urmat nu este complet studiat și încă se mai așteaptă desecretizarea unor arhive militare pentru a lămuri problemele. Bătălia poate fi descrisă ca o pierdere tactică foarte mare pentru sovietici, dar, în același timp, o remiză operațională. Nici Armata sovietică de Gardă nici "II.SS-Panzerkorps" nu au reușit să-și atingă obiectivele stabilite
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
Localitatea este considerată punctul de plecare pentru "Răscoală din 1907", în amintirea căreia este ridicat un monument în centrul acesteia. Documente ale acestui eveniment se găsesc atât în mini-expoziția din cadrul consiliului local cât mai ale la muzeul din Botoșani și arhivele statului din Botoșani și Iași, precum și la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Este situat în sudul județului Botoșani, pe drumul european E58 Botoșani-Hârlău. Este înconjurat de terenuri agricole cultivate în principal cu porumb, grâu, floarea soarelui, orz și sfecla
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
Stamate este un sat în comuna Fântânele din județul Suceava, Moldova, România. Din arhivele comunei, există o monografie bazată pe date reale, cât și pe prezumții, ipoteze culese de la bătrânii satului. Această descriere nu precizează data exactă a înființării acestui sat, în schimb aduce date bogate din sec. al XVII-lea, păna în 15
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
parohială, cheltuind personal bani și muncă. Alexandru Ioan Cuza a contribuit tot mai mult la dezvoltarea învățămîntului acelui timp prin elaborarea legii școlare cu obligația școlară. În acest sat, școala primară a luat ființă în anul 1866 așa rezulta din Arhivele Statului din județul Botoșani,date concrete avem din anul 1883,aici nu era o clădire proprie, ci se ține-au cursurile prin case mici, închiriate. Timp de 10 ani pâna în anul 1893 nu s-au găsit în arhiva școlii
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
din Arhivele Statului din județul Botoșani,date concrete avem din anul 1883,aici nu era o clădire proprie, ci se ține-au cursurile prin case mici, închiriate. Timp de 10 ani pâna în anul 1893 nu s-au găsit în arhiva școlii registre care să ateste cine și în ce mod au învătat elevii. De la 1893 s-au găsit registre :condică de prezență, matricolă școlară, cataloage și registre de corespondența. Învățătorul Vasile Grigoriu a educat copii satelor Stamate și Bănești, fapt
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
682/1942, a devenit sat component al comunei Sucevița.Completări aduse de Fundația”Ștefan cel Mare”Voivodeasa.Întemeierea satului Voivodeasa (Furstenthal).Sursă de informare este medicul personal al Împăratului Iosif al II-lea al Austriei și alte documente aflate la Arhivele Statului Român județul Suceava.Fundația”Ștefan cel Mare”Voivodesa,deține în original hartă fizică (17 Nov.1865),harta politică(NOV.1940) a fostei comune Voivodeasa(denumire corectă)la întemeierea localității,istoricul Obeliscului Prințului Rudolf din Casă Imperiala a Împăratului Austriei
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
Austriei(1887)cu numele și prenumele locuitorilor ce au contribuit l-a construirea monumentului,precum și sumele de bani ce au fost donate și un document ce reprezinta hartă Bucovinei în hotarele ei firești din anul 1939,documentul originar aflîndu-se în arhiva Cancelariei Austruiei.Capul Prințului Rudolf din partea superioară a Obeliscului și plăcile metalice amplasate pe monument sunt păstrat în podul din Școala Sucevița,jud.Suceava.Lanțurile celor patru colțuri ale monumentului au fost distruse.Toate aceste documente au fost aduse în
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
Vișina este o comună în județul Olt, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Privind atestarea istorică a comunei Vișina, Arhivele Naționale păstrează un document în limba slavă, scris pe pergament și cu pecete, datat 1 iunie 1545. Documentul, întocmit de un anume Mircea Ciobanul, atestă donarea satelor Vișina și Siliștoara mănăstirii Bistrița. Într-un alt document, datat 13 mai 1573
Comuna Vișina, Olt () [Corola-website/Science/302031_a_303360]
-
apare menționată la 1836 în Pietrari de Jos, fiind atestată documentar într-un document al Eforiei Școalelor care este de fapt un tabel cu școlile din județ la anul 1836, descoperit de Ion Soare, fostul director al filialei Vâlcea a Arhivelor Statului, tabel în care este menționată și școală din Pietrari; în 1842 Dumitru Maharia, în vârstă de 19 ani, flăcău, fiu de preot apare că învățător aici. În anul 1838, Nicolae Murgescu, fiu de birnic, era învățător în Pietrari de
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
cu care se unește, la ieșirea din comuna, spre orașul Drăgășani. Prima mențiune a comunei o reprezintă Hrisovul lui Neagoe Basarab Voievod, din 3 august 1514. Pergamentul este deteriorat și are lacune. Pentru claritate, se utilizează o traducere aflată la Arhivele Naționale ale României din București (Condica Mănăstirii Strehaia, ms.326, f.27). Prin acest act, voievodul întărește moșii la mulți moșneni, între care și lui Diicu cu fiii săi: "Să le fie Suteștii jumătate, pentru ca le este bătrână și dreaptă
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
hramul Sfântă Treime, construită în anul 1821 și refăcuta în anul 1867 și 1925. În cadrul bisericilor slujesc un numar de 3 preoți. 1. Misăilescu-Panu, Bălașa Dumitru, "Codicele de la Sutești-Vâlcea" (Le "Codex" de Sutești-Vâlcea). Sutești-Vâlcea, Fundația "Dokiana", 1999, 54 p. 2. Arhivele Statului din București (Condica M-Rii Strehaia, ms.326, f.27). 3. (DRH, IV, p.305) 4. BOR, 1982, 3-4, p.376-379; Idem, "Tudor Valdimirescu și Iancu Jianu" în Studii vâlcene, V, 1982. 1. http://www.comune.ro/?/comună/icom2993/ 2
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]