50,919 matches
-
Bologa: "„Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ...”" - murmură el la sfârșitul primei scene (care descrie spânzurarea lui Svoboda); spargerea reflectorului înseamnă stingerea luminii și sosirea întunericului, "„mirându-se cum a putut face el asemenea ticăloșie și bucurându-se că a făcut-o”". Metafora luminii apare în cel puțin șase ipostaze diferite: speranță, disperare, iubire, credință, rațiune umană și moarte. De asemenea, există o obsesie cromatică pentru culoarea albă ce ar putea sugera greutatea confesiunii, dificultatea exprimării necunoscutului
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Armfelt, de origine etnică finlandeză, s-a dovedit foarte folositor. Istoria Marelui Principat poate fi caracterizată pe scurt după cum urmează: Țarul domnea în Finlanda ca monarh constituțional prin intermediul guvernatorului și a unui Senat numit de el. Țara nu s-a bucurat niciodată de un grad foarte mare de autonomie, până la proclamarea independenței din 1917. În 1917, după victoria Revoluției din Februarie, guvernul Finlandei a luat măsuri pentru apărarea autonomiei regionale, dar și pentru creșterea gradului de independență față de Rusia. Pe 6
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
precipitații mai abundente. Această vale vine din sudul comunei Stoicănești, Olt și formează hotarul între comunele Dăneasa și Radomirești, apoi își continuă drumul spre Călmățui și spre comuna Crângeni, Teleorman. Fiind un sat de câmpie, cu un relief monoton, se bucură de o climă temperat-continentală, ca de altfel întreaga Câmpie Română, cu valuri de aer uscat din Vest și umed din Est, cu ierni geroase și aspre și veri călduroase și secetoase. Cele mai frecvente vânturi, care se abat asupra satului
Comuna Radomirești, Olt () [Corola-website/Science/302008_a_303337]
-
o zi, schi și săniuș, turism ecologic sau etnografic. Se poate vină cerbul, căpriorul, mistrețul, lupul, vulpea. Pescuitul oferă posibilități pentru păstrăv, mreana și clean. Iubitorii turismului, vânatului și pescuitului vor avea momente de neuitat dacă vor veni să se bucure de ceea ce oferă comună Straja. Calea ferata Suceava-Nisipitu străbate comună de la est la vest, în Straja existând stație CFR. Însă după inundațiile din Iulie 2008, calea ferata care străbătea comună, a devenit impracticabila din cauza aluviunilor căzute de pe versanți. Comună este
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
Eduard al VI-lea a fost un copil bolnăvicios a fost contestată de unii istorici. La vârsta de patru ani viața i-a fost pusă în pericol de o febră asociată de obicei cu malaria însă în general s-a bucurat de o sănătate bună cu excepția ultimelor șase luni din viață. De la vârsta de șase ani, Eduard a început educația cu episcopul Richard Cox și cu John Cheke, formarea sa concentrându-se pe "învățarea limbilor, scriptură, filosofie și toate științele liberale
Eduard al VI-lea al Angliei () [Corola-website/Science/302061_a_303390]
-
expune la salon două tablouri și o acvaforte. Se îmbolnăvește de gută. În 1867 participă la "Expoziția Universală".este medaliat, dar cu medalia secundă, în schimb primește titlul de"Ofițer al Legiunii de Onuare". De aici înainte Corot se va bucura de o tot mai largă popularitate. În 1870 izbucnește războiul franco-prusac. Corot vrea să plece pe front; își cumpără chiar arme. Vârsta înaintată îl țintuiește însă locului. Muncește totuși pentru a face rost de banii necesari ajutorării trupelor. Donează o
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
prima presă mecanică din București și imprima revista "Naționalul". La această tipografie, a devenit asociatul unei părți egale: Boerescu deținea capitalul, iar Ispirescu direcția și activitatea. A fost perioada cea mai fericită din viața lui, mai luminoasă în stare a bucura pe maica lui sărmană. Trăia în liniște și pace, cu conștiința împăcată și în liniște și siguranță financiară. Astfel, el și-a cumpărat o casă pe strada Sălciilor, astăzi în plin centrul Bucureștilor. Activitatea sa de tipograf l-a pus
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
a lui Lucrețiu îi servește ca model, fără a accepta că Lucrețiu nega imortalitatea sufletului. Succesul primei culegeri în versuri, "Bucolice", precum și bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul căruia va scrie celelalte opere. Se bucură de prețuirea împăratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieții îi petrece la țară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia. Bucolicele (de fapt: "Eclogae vel bucolica"), prima operă
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
pe care și le lua regele ales. Din momentul alegerii, regele era efectiv partenerul aristocrației și era permanent supervizat de senatori. Fundamentul federației, "Libertatea de Aur" (în limba poloneză "Złota Wolność", un termen folosit din 1573), includea: Provinciile federației se bucurau de o largă autonomie. Fiecare voievodat avea propriul său parlament (sejmik), care era investit cu o mare putere, inclusiv alegerea posełilor (deputaților) pentru Seimul național și conferirea anumitor drepturi și instrucțiuni politice de vot. Marele Ducat al Lituaniei avea propria
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Poate doar Republica Veneția mai existase un regim politic asemănător, și interesant este faptul că ambele republici se mai numeau și " Serenisima Republică". În vreme ce țările europene erau conduse către centralizare, monarhie absolutistă și războaie dinastice și religioase, federația polono-lituaniană se bucura de descentralizare, federalizare, democrație, toleranță religioasă și pacifism, (în condițiile în care Seimul vota de obicei împotriva planurilor regale de război). Acest sistem unic își avea rădăcinile în victoriile șleahticilor în luptele sociale și cu monarhia. De-a lungul timpului
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
ai administrației lui Ludovic al XIV-lea, însemna că Orléans deținea o poziție slabă. Conținutul testamentului a devenit cunoscut înainte de moartea regelui Ludovic al XIV-lea și diverse facțiuni au început deja lupta pentru a dobândi suporteri. Orléans s-a bucurat de sprijinul multora din nobilimea franceză veche ("noblesse d'épée"), descendenți din cavaleri medievali, spre deosebire de "noblesse de robe", noua aristocrație a recent înobilaților avocați și funcționari publici. Ludovic al XIV-lea a exclus de multe ori "noblesse d'épée" de la
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
trecut prin mai multe etape de dezvoltare, atingându-și maximul de suprafață (19 hectare) și potențial estetic spre sfârșitul secolului al XIX-lea. În imaginarul colectiv parcul a devenit un loc simbolic și se întinde astăzi pe circa 10 hectare, bucurându-se de o compoziție peisagistică care a fost descrisă ca fiind unică în Moldova. În centrul parcului este situat unul dintre cele mai vechi monumente din istoria modernă a țării, Obeliscul cu lei, ridicat după planurile lui Gheorghe Asachi în
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
unui flux suplimentar de turiști, care se alătură localnicilor și studenților, contribuind la ridicarea valorii urbanistice a zonei. Aleile parcului sunt accesibile gratuit publicului larg la orice oră, iar pe lângă colecțiile permanente ale Muzeului „Mihai Eminescu”, vizitatorii se mai pot bucura de recitaluri de poezie, expoziții de fotografie și alte evenimente culturale similare organizate de Casa de Cultură „Mihai Ursachi”. În fiecare iunie parcul găzduiește "Târgul Național de Ceramică „Cucuteni”", care adună meșteri olari din toată țara. Începând cu iunie 2015
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
guvern era de a asigura aprovizionarea cu alimente a armatei franceze care lupta împotriva rușilor în Prusia Răsăriteană. Ducatul Varșoviei a fost creat de Napoleon Bonaparte, în baza unora dintre prevederile tratatului de la Tilsit cu Prusia. Crearea ducatului s-a bucurat de sprijinul atât al republicanilor din Polonia împărțită, cât și al marii diaspore poloneze din Franța, care îl ajuta în mod deschis pe Bonaparte ca pe singurul om capabil să restabilească independența Poloniei după împărțirile Poloniei din secolul al XVIII
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
instalase la Himera. Ajutat de ginerele său, Gelon, Theron obține victoria asupra cartaginezilor, iar Hamilcar își pierde viața în împrejurări învăluite în misterul legendelor. Aproape concomitent cu bătălia de la Salamina și cu alungarea perșilor din Europa, această victorie s-a bucurat de un prestigiu egal cu cel al luptei navale de la Salamina, mai ales că a fost urmată de un tratat de pace prin care cartaginezii își luau obligația să plătească siracuzanilor o despăgubire de 2000 de talanți, în afară de uriașa pradă
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
un ordin în privința aceasta, îndrăznețul se va bate chiar cu trimisul cardinalului, contele de Wardes, și-i va lua acestuia biletul de trecere. Drumul spre Londra îi e astfel deschis și-și îndeplinește misiunea cu succes. Însă când să se bucure în sfârșit de mulțumirile promise de doamna Bonacieux, aceasta e din nou răpită, de data aceasta fără urmă. Pentru că-i cunoscuse taina, Milady, jură să se răzbune pe d’Artagnan. Mai mult, ea se arată un dușman de temut nu
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
ei pe doamna Bonacieux, Milady nu mai are timp să-și savureze pe îndelete răzbunarea. O otrăvește în grabă și fuge. Doamna Bonacieux abia apucă să-și vadă iubitul și moare în brațele lui. Milady nu are timp să se bucure prea mult de izbânda. E prinsă de cei patru prieteni cărora li se adaugă lordul de Winter și un călău tocmit de Athos, și e judecată. Acum ies la iveală toate crimele ei. E osândită la moarte, iar călăul o
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
polono-lituaniană). Șleahta s-a format pe la sfârșitul evului mediu și a continuat să existe până în secolul al XIX-lea. Șleahticii erau în mod tradițional proprietarii principali ai pământurilor cultivabile, a marilor moșii cunoscute cu numele de folwark. Șleahticii s-au bucurau de privilegii importante fără egal în epocă, până la dispariția statului polono-lituanian la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Clasa nobililor a fost în mod oficial abolită în timpul celei de-a doua republici poloneze de constituția din 1921. Totuși, continuă să existe
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
fost denunțați de către Walerian Nekanda Trepka în scrierea "Liber generationis plebeanorium" din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Seimul a încercat pe parcursul existenței sale să rezolve prin intermediul a diferite decrete această problemă spinoasă, dar fără succes. Nobilimea poloneză se bucura de numeroase drepturi care nu erau accesibile aristocraților din alte țări și fiecare nou rege ales le oferea noi și noi privilegii. Aceste privilegii au devenit fundamentul pentru Libertatea de Aur. În ciuda faptului că țara era condusă de un rege
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
la 4% din numărul total al șleahticilor. Dintre cei aproximativ 1 milion de șleahtici, numai 200 - 300 de persoane puteau fi categorisiți ca mari magnați, datorită posesiunilor întinse în toată țara, cât și datorită uriașei influențe politice de care se bucurau, iar dintre aceștia, 30 - 40 puteau fi considerați ca cei cu influența hotărâtoare în politica țării. Magnații primeau deseori daruri din partea regilor, crescându-și astfel averile. De cele mai multe ori, aceste daruri erau de fapt drepturi de folosință temporară a unor
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
mai stabilă decât cea din alte țări, fiind scutită de tensiunile interne și de dezintegrare, fenomene care au caracterizat Revoluția Franceză, de exemplu. Fiecare șleahtic avea o influență importantă în politica națională, uneori mai importantă decât cea de care se bucură cetățenii democrațiilor moderne. Între 1652 și 1791, orice șleahtic putea anula orice hotărâre a unei sesiuni a Seimului (parlamentul național) sau sejmikului (parlamentul local) prin exercitarea dreptului individual la liberum veto, cu excepția hotărârilor luate în ședințele seimurilor confederate sau a
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
statului. Un nobil străin putea fi naturalizat ca șleahtic ("indygenat") de către regele Poloniei, iar din 1641, numai de către Seimul General. Cel puțin din punct de vedere teoretic, șleahticii polonezi, erau cu toții egali între ei. Cei mai săraci dintre ei se bucurau de aceleași drepturi ca și cei mai bogați dintre magnați. Excepțiile erau reprezentate de câteva familii privilegiate, așa cum erau Radziwiłł, Lubomirski și Czartoryski, care se mândreau cu titluri nobiliare primite de la alte curți regale străine, așa cum ar fi fost cele
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
și o mare autonomie față de Coroana maghiară. Cu scopul de a apăra granițele și de a stimula dezvoltarea economică, regalitatea maghiară i-a colonizat în secolele XII-XIII, pe secui și pe sași în regiunile de graniță ale Transilvaniei. Aceștia se bucură de multiple drepturi și avantaje, și sunt organizați în scaune. În secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei profită de problemele din Ungaria pentru a încerca să se îndepărteze de aceasta. Pentru aceasta, Roland Borșa (1282,1284-1285,1288-1293) convoacă în 1288
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
de turci. în 1445 el reia ofensiva împotriva otomanilor la Dunăre cucerind Giurgiu, arzând cetățile Turtucaia și Nicopole și asediind Silistra. Dar cea mai mare victorie a obținut-o Iancu la Belgrad (1456), victorie de care nu s-a putut bucura deoarece a murit răpus de ciumă în tabăra de la Zemun (4 august 1456). Trupul său a fost adus și înmormântat în catedrala catolică din Alba Iulia, iar pe piatra de mormânt au fost scrise cuvintele: „S-a stins lumina lumii
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
care în acele timpuri era în război civil. De atunci, Bulgaria a devenit parte statului cunoscut mai târziu cu numele de Hoarda de Aur. Bulgaria a fost divizată în mai multe hanate, fiecare dintre ele vasale ale Hoardei de Aur, bucurându-se de o autonomie limitată. Până în prima jumătatea secolului al XV-lea, Hanatul Kazanului a devenit cel mai important dintre acești vasali ai mongolilor.
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]