47,545 matches
-
tratatele europene adoptate sau în curs de pregătire (Constituția Europeană) consideră drept obiectiv prioritar asigurarea bunăstării prin garantarea unui standard decent al vieții pentru toți cetățenii, iar pe termen lung, ridicarea standardului de viață. Politica socială națională include „o sferă largă de activități ale statului care au ca obiectiv modificarea într-un sens specificat a caracteristicilor vieții sociale ale unei colectivități” (E. Zamfir, 1995, p. 12). Extrapolând această definiție la spațiul Uniunii Europene, responsabilitățile tradiționale ale statului sunt transferate construcției instituționale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
său. Grecia, Portugalia, Anglia, Suedia, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia 2. Regionalizare prin intermediul autorităților locale În acest caz autoritățile locale existente îndeplinesc și funcții specifice regionale, fie prin extensia responsabilităților inițiale, fie prin cooperare într-un context mai larg. Germania, Danemarca, Finlanda și Irlanda; în unele țări sistemul se aplică parțial: Portugalia, Suedia și Olanda 3. Descentralizare regională Acest sistem presupune crearea sau substituirea unei noi autorități teritoriale la un nivel situat peste nivelul autorităților teritoriale existente, considerat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din venitul lor statului pentru a-i ajuta pe cei mai săraci. Majoritatea studiilor pun în evidență diferența de suport care există între regimurile de tip social-democrat și cele de tip liberal, rezidual. Regimurile de tip social-democrat oferă o gamă largă de beneficii universale, a căror clientelă potențială este întreaga populație și deci se sprijină pe suportul larg al populației. În plus, aceste regimuri ale bunăstării se bazează pe loialitatea clasei de mijloc (Esping-Andersen, 1999), ce nu numai că e numeroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diferența de suport care există între regimurile de tip social-democrat și cele de tip liberal, rezidual. Regimurile de tip social-democrat oferă o gamă largă de beneficii universale, a căror clientelă potențială este întreaga populație și deci se sprijină pe suportul larg al populației. În plus, aceste regimuri ale bunăstării se bazează pe loialitatea clasei de mijloc (Esping-Andersen, 1999), ce nu numai că e numeroasă, ci are și resurse pe care este dispusă să le împartă cu restul societății. De asemenea, politicile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
muncă, a ieși de pe piața muncii putea fi considerat un semn de excluziune. Probabil că dorința crescută de a-i sprijini pe șomeri își are baza tocmai în necesitatea de a evita excluderea unei categorii care a devenit tot mai largă în anii tranziției. Totuși, între răspunsul la prima întrebare („Credeți că statul ar trebui să cheltuie mai mult pentruă?”) și răspunsul la a doua întrebare („Care grupuri credeți că ar trebui neapărat ajutate de către stat”), există o diferență. În timp ce în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să o analizăm separat deoarece relația individ-stat este una specială în România postcomunistă, în multe cazuri indivizii având niște expectații aparte de la stat datorită reminiscențelor paternalismului comunist. Datele prezentate în figura 3 indică faptul că în România explicația cel mai larg acceptată pentru existența sărăciei este cea legată de structura socială, 38% dintre respondenți atribuind sărăcia nedreptății din societate. Pe locul al doilea în ordinea importanței se află blamarea victimei, 24 % dintre cei intervievați considerând că săracii sunt vinovați pentru situația
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
țările vest-europene, deoarece aceste state au trecut printr-o recesiune economică, iar oamenii au trăit direct sau indirect experiența sărăciei. O experiență asemănătoare au trăit și românii în anii tranziției. După 1989 sărăcia a început să afecteze segmente tot mai largi ale populației și tot mai mulți indivizii s-au confruntat direct sau indirect cu sărăcia și cu efectele acesteia. Trăind în sărăcie sau văzând persoane apropiate care se confruntă cu dificultățile cauzate de sărăcie, românii au început să își modifice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
statul trebuie să joacă un rol marcant, însă și individul trebuie să aibă o contribuție importantă. Românii susțin o serie de politici sociale de tip universalist care au implicații foarte importante pentru dezvoltarea socială, educația și sănătatea bucurându-se de larga susținere a colectivității. În plus, românii sunt mai degrabă susținătorii unor politici generoase destinate celor aflați în nevoie. Toate acestea conduc la ideea că un regim al bunăstării de tip universalist este considerat a fi modelul optim spre care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
revin cu trecerea în revistă a unor căi de a utiliza capitalul social ca agent al dezvoltării și formulez unele sugestii privind potențialul acestora de a fi folosite în cazul concret al României. Ce este capitalul social? Folosit pe scară largă în anii ’90 de numeroși analiști și decidenți politici, capitalul social a avut, ca orice alte concepte la modă, tendința de a fi invocat drept „un fel de antidot universal pentru bolile care afectează societățile de pretutindeni” (Portes, 1998). Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
formarea bunului public (direcție dezvoltată de Coleman); bun public în sine, facilitând sau putând frâna dezvoltarea socială (după cum sugerează Putnam, insistând asupra relațiilor orizontale, dar și asupra normelor ce susțin funcționarea instituțiilor guvernării). O a patra modalitate de definire, mai largă, sugerată în științele politice și în economie, tinde să includă în capitalul social toate caracteristicile structurii sociale ce contribuie la dezvoltarea economică și la funcționarea statului, cu accent pe normele ce susțin instituțiile guvernării (vezi Grootaert, 1998). Se încearcă, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
participarea la structurarea lor. Solidaritatea, toleranța și incluziunea socială sunt determinate laolaltă de existența unor stocuri de capital social, cu precădere a celui de tip bridging. Toate acestea trebuie însă considerate cu precauție, ca elemente complementare în cadrul unui mix mai larg de premise ale dezvoltării. Așa cum notează Putnam, capitalul social nu reprezintă un panaceu universal pentru rezolvarea bolilor societății, investițiile în dezvoltarea lui nefiind o alternativă, ci o parte complementară a unei politici generale de dezvoltare a capitalului economic (fizic și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regionale, naționale). Alton (1999) identifică două mari tipuri de fonduri: fonduri sociale de Urgență (FSU) și Fonduri de Dezvoltare Socială (FDS). Primele fonduri inițiate au fost cele de tip FSU, adresându-se unor situații de criză și promovând o paletă largă de obiective, relativ discrete, dar interrelaționate. În timp, aceste fonduri de tip FSU au evoluat de la focalizarea pe situații de criză și rezolvarea unor probleme punctuale, presante la definirea unor obiective de atins pe termen lung și, astfel, au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Wilkinson, 1967, capitolul III) (2005, p. 32). Participarea membrilor comunității este nu doar necesară dezvoltării proiectului, ci reprezintă și un obiectiv pe care programele derulate sub umbrela FS îl promovează și încearcă să îl atingă. În fapt, participarea (cât mai largă) a membrilor comunității este de natură să susțină dezvoltarea capitalului social și participarea la nivel individual și comunitar, dar și sustenabilitatea proiectelor. Alcázar și Wachtenheim (f.a.) arată că, în general, se consideră că o abordare participativă a dezvoltării proiectului comunitar
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unui proiect finalizat cu succes, ceea ce va duce nu doar la sporirea capitalului social, empowerment și îmbunătățirea condițiilor de viață în comunitate, ci și la o mai mare propensiune spre replicabilitate (succesul stimulează succesul). Ce fel de participare, cât de largă să fie aceasta? Sandu (2005, p. 9) arată că: Esențială (Ă) este dimensiunea participativă legată de mobilizarea membrilor comunității. O participare voluntară, lipsită de constrângeri implică, în bună măsură, și dimensiunea de finalitate, de implicare în acțiune sau în schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
114 din 1996 privind locuința, problemele vecinătăților sunt rezolvate în cadrul asociațiilor de locatari, care sunt constituite, în cazul blocurilor, din una sau mai multe scări. Fiecare scară își poate constitui propria asociație de locatari separându-se de o asociație mai largă. Asociația este văzută ca o instituție autonomă a democrației locale în care conducerea și procesul decizional sunt stabilite prin proceduri democratice. Mai mult, problemele cărora trebuie să le facă față numeroasele scări de bloc din Oradea sunt similare, asigurând, din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
profil universitar, a avut chiar de la început o șansă unică de dezvoltare rapidă în rândul celorlalte profesii, în conformitate cu standarde mondiale de vârf ale profesiei. Procesul de reconstrucție a sistemului de învățământ în asistența socială, inevitabil, s-a confruntat cu o largă gamă de dificultăți: lipsa unui corp semnificativ de asistenți sociali, dar și a unui sistem universitar de formare a specialiștilor, existența doar a unor „fragmente” ale sistemului de instituții de asistență socială, prezența unui cadru juridic/legislativ total inadecvat/depășit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Japonia). Pentru dezvoltarea unui profil modern al asistentului social și a unei infrastructuri instituționale corespunzătoare unui învățământ de calitate, pentru elaborarea unor standarde privind practica profesională în domeniu, alături de tradiția românească a Școlii sociologice de la București, am creat și o largă rețea de cooperare internațională pe baza unor programe structurate pe termen lung cu universități, centre de cercetare, servicii specializate, instituții publice de politici sociale și ONG-uri cu o experiență bogată în domeniul asistenței sociale din Occident. Începând chiar din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
construirii sistemului de servicii de asistență socială și a regândirii rolului asistentului social în sistem. În această perioadă s-au făcut importanți pași pe linia construcției instituționale, dar și în dezvoltarea unei culturi organizaționale în domeniul asistenței sociale în sensul larg al termenului; • sistemul de suport financiar pentru segmentele cu situații dificile s-a cristalizat în forme mai complexe. Venitul minim garantat a început să funcționeze la parametri normali. El conține un mecanism important de selecție mai eficientă a persoanelor în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt experimentate modele legislative importate din țări cu tradiție în asistență socială pentru a fi aplicate într-un mediu pe care adesea experții externi îl înțeleg abia la finalul programelor de asistență tehnică. Concesionarea serviciilor va presupune modificarea unui set larg de acte normative, proces care poate dura cel puțin până la încheierea termenelor prevăzute pentru realizarea transferului de servicii (2004-2008). Sunt necesare modificări și revizuiri mai ales ale legislației conexe din domeniul asistenței sociale. Spre exemplu, cele mai importante schimbări legislative
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru persoanele de vârstă școlară, cât și pentru celelalte grupe de vârstă, precum și pe facilitarea transferului sau trecerii de la un nivel de educație la altul pentru toți cetățenii. De asemenea, politicile de acces la educație sunt gândite în contextul mai larg al politicii de reducere a sărăciei și de promovare a incluziunii sociale. În acest context, asigurarea accesului la educație, așa cum este stipulat în documentele Uniunii Europene, asigură atât dobândirea abilităților de bază (de scriere, de citire, matematice), cât și o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Tematica a stimulat dezvoltarea teoriilor justiției distributive, care s-au străduit, în timp, să identifice caracteristicile unei distribuții juste din punct de vedere social și economic. Amprenta diferitelor curente teoretice a făcut ca răspunsurile acestui demers să contureze o paletă largă de soluții, cel puțin la nivelul teoriei, mergând de la acceptarea inegalităților de orice tip - în virtutea libertăților și a drepturilor - până la urmărirea distribuirii egale a rezultatelor obținute. Între aceste extreme, teoreticienii au argumentat importanța justeței distribuției la startul și la finalul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
național și cel internațional de la un moment dat au un cuvânt de spus în ce privește distribuirea „câștigurilor” dobândite odată cu deschiderea economiilor naționale spre piețele internaționale. Opțiunea pentru internaționalizarea comerțului și a investițiilor a stat la baza convingerii că printr-un mai larg acces la tehnologii și fonduri pentru investiții și prin diversificarea locurilor de muncă, se va reduce sărăcia, va crește gradul de ocupare și, în final, se vor reduce inegalitățile dintre țări și indivizi. Un document al UN (2002) arată însă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
insecurității, sărăciei și inegalității, fără consecințe politice” (Mishra, 1999). Un astfel de context a dat un imbold suplimentar ideilor de inspirație liberală în gestionarea problemelor sociale. Paralel cu creșterea speranței de viață, îmbunătățirea stării generale de sănătate, implicarea tot mai largă a femeilor pe piața muncii și extinderea formelor familiale neclasice, creșterea productivității muncii și progresul tehnologic au indus modificări semnificative în structura cererii și ofertei pe piața forței de muncă, domeniu în care economicul și socialul sunt într-o confruntare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
solicita participarea la procesul productiv (în diferite forme) în schimbul sprijinului social și intervenția socială pe baza testării mijloacelor. Argumentul principal pentru suportul social bazat pe testarea mijloacelor este economia de resurse publice care rezultă din caracterul lor focalizat. Dacă segmente largi de populație sunt afectate de sărăcie, este discutabilă însă oportunitatea abordării focalizate. Dacă aceasta este totuși preferată, devine esențială dimensiunea segmentului destinatar al suportului social, ca și nivelul sumei alocate, pentru că, dacă și după alocarea resurselor publice sărăcia persistă, se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mijloacelor poate produce efectul invers celui așteptat dacă este aplicată în contexte nepotrivite. La aceasta se adaugă perpetuarea inegalităților și subminarea stabilității politice. Datele statistice arată că dimensiunile sărăciei relative sunt mai mari în cadrul statelor care au acordat o încredere largă acestui tip de măsuri. Ca orice perioadă de destabilizare, deschiderea spre economia de piață era de așteptat să fie însoțită de accentuarea inegalităților. Experiența statelor central-est-europene și ale Asiei Centrale a confirmat faptul că dimensiunile acestui fenomen depind, în mare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]