47,347 matches
-
l-a determinat pe istoricul John Boswell să sugereze că relația lor a fost una romantică; deși alți istorici au respins această teorie, ea a condus la venerarea populară a lui Serghie și Vah în comunitățile de homosexuali creștini. Povestea sfinților este relatată în textul grecesc cunoscut sub numele de "Patimile lui Serghie și Vah". Martiriul lor ar avea loc potrivit acestei relatări în timpul domniei împăratului roman Galerius (305-311), deși povestea conține o serie de contradicții și nepotriviri care face dificilă
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
afirmă în "Patimile," ar fi recuperat trupul lui Vah. În schimb, savantul italian Pio Franchi de Cavalieri a susținut că "Patimile lui Serghie și Vah" s-a bazat pe un text anterior pierdut despre patimile lui Juventinus și Maximinus, doi sfinți martirizați în timpul domniei împăratului Iulian Apostatul în 363. El a menționat în special că pedeapsa defilării prizonierilor îmbrăcați în haine femeiești reflectă modul de tratament al soldaților creștini din timpul lui Iulian. Istoricul David Woods observă în continuare că "Historia
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
în Occident. În calendarul tridentin ei erau sărbătoriți în aceeași zi cu Papa Marcu și cu martirii Marcellus și Apuleius. În 1716 această zi a devenit sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului, iar comemorarea lui Serghie, Vah și a celorlalți sfinți a fost mutată pe 8 octombrie. Sărbătorirea lor a fost restabilită pe data de 7 octombrie, în 1969. În Imperiul Bizantin, ei au fost venerați ca protectori ai armatei. Împăratul Iustinian I le-a dedicat o mare biserică de mănăstire
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
iar în semn de recunoștință a promis că le va dedica celor doi sfinți o biserică odată ce va ajunge împărat. Construirea acestei biserici a Sfinților Serghie și Vah, între 527 și 536 AD (cu doar puțin timp înainte de construirea Catedralei Sfânta Sofia între 532 și 537), a fost una dintre primele activități ale domniei lui Iustinian I. Serghie a fost un sfânt foarte popular în Siria și Arabia. creștină. Orașul Resafa, care a devenit un sediu episcopal, a primit numele de
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
primit numele de Sergiopolis și a păstrat moaștele sfântului într-o bazilică fortificată. Resafa s-a dezvoltat în timpul împăratului Iustinian și a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Orient. Au fost construite multe alte biserici dedicate sfântului Serghie, sărbătorit uneori împreună cu Vah. O biserică dedicată Santi Sergio e Bacco a fost construită în Roma în secolul al IX-lea. Arta creștină îi reprezintă pe cei doi sfinți ca soldați în haine militare, cu ramuri de palmier în
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
doi sfinți ca soldați în haine militare, cu ramuri de palmier în mâini. Sărbătoarea lor are loc pe 7 octombrie, iar în "Sacramentarium" al Papei Ghelasie li se atribuie o liturghie. Nomazii din deșert îl consideră pe Serghie ca un sfânt patron. Potrivit tradițiilor Bisericii Armene, Serghie, sau Sarkis, a fost venerat ca un general creștin în Armata Romană. El a fost martirizat împreună cu fiul său, Martyros, pentru mărturisirea credinței lor în Hristos. Sărbătoarea este precedată de o perioadă de trei
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
acea vreme, sfințenia creștină cu ideea sa, derivată inițial din metodism, a celei de-a doua lucrări a harului care ar permite "sfințirea deplină": Creștinii care trăiesc în strânsă unire cu Hristos ar putea rămâne liberi de păcat prin Duhul Sfânt. Buchman a afirmat că "natura umană se poate schimba". Standardele morale absolute țin de Sfințenie, chiar dacă formula utilizată de Buchman a fost formulată anterior de către misionarul prezbiterian american Robert Elliott Speer. Numele de "Oxford Group" a apărut în Africa de Sud în
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
în măsură să identifice exact funcționalitatea clădirii, pentru că planuri identice sunt folosite pentru diferite tipuri de clădiri. La moscheea este locul de rugăciune (salat în arabă) pentru musulmani. Potrivit coranului, rugăciunea trebuie să fi făcută oriunde, pentru că orice loc este sfânt pentru că a fost creat de către Allah. Însuși Profetul considera arhitectura scumpă și inutilă: asta e culmea, când te gândești la miile de realizări arhitecturale ale lumii islamice! Foarte repede, în fapt, s-au înființat în locuri în care musulmanii se
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
să vină și să se roage atunci când au chef. Mai importantă este "moscheea mare", cunoscută și sub numele de "moscheea congregațională" sau "Marea moschee" ( masjid el kabirr ). Cum indică numele său , în principal, servește pentru marea rugăciune de vineri, ziua sfântă a musulmanilor. De multe ori există una singură pentru orașele mici, însă orașul Cairo, de exemplu, are o duzină. În cele din urmă, "musalla" este un loc de rugăciune în aer liber, de obicei, situat în afara orașelor, și folosit în timpul
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
ribat este o clădire care este în același timp religioasă și militară, construită, de obicei, într-o zonă de frontieră sau pe o axă de comunicare importantă (litoral, drum mare). El adăpostește militari dedicați credinței, adică luptând pentru Jihad, războiul sfânt. În general, constă într-o moschee, și poate fi folosit ca ospătărie, în special, pentru a găzdui un guvernator sau alt conducător, dar este mai ales o fortăreață, o redută. Variațiile arhitecturale sunt foarte mari, în funcție de perioade și de regiuni
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
a trata defuncții și unde șiiții dominau. Prin dimensiunea sa martirială, șiismul a favorizat apariția de mausolee, care servesc ca loc de rugăciune și de invocarea a sfinților, așa cum este cazul, de exemplu la Mașhad cu mormântul imamului Reza. Mormintele sfinților sunt numite imamzadeh. Două forme apar în special : mausoleul sub cupolă și turn funerar, dar tipologia lor variază de la un loc la altul și de la o perioadă la alta. Un mausoleu sub cupolă este, după cum sugerează și numele, o clădire
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
dintre surorile lui Eric să devină regină de drept în Danemarca, în cazul decesului lui Eric al V-lea (el nu avea copii încă). Urban al IV-lea a încuviințat. În 1270 ea a fondat și a donat bani mănăstirii Sfintei Cruci din Rostock. În timpul ei, Margaret a avut o reputație ca o regentă competentă și luminată. Poreclele ei, "Sprænghest" (Cal-de-spargere) și "Sorte Grete" (Greta cea Neagră) dezvăluie o personalitate puternică, voință, energie. A murit în decembrie 1282 și a fost
Margaret Sambiria () [Corola-website/Science/337308_a_338637]
-
care trece Imperiul Otoman. Tot el a specificat că Convenția de la Akkerman, din 17 octombrie 1826, a constituit un răgaz pentru Poartă, iar de acum încolo prevederile ei sunt nule. Toți musulmanii erau chemați să se pregătească de djihad - războiul sfînt contra necredincioșilor. Cu toate că nu se specifica împotriva cui urma să fie dusă lupta, era evident cine e principalul dușman . Astfel, în relațiile ruso-otomane intervine o perioadă de tărăgănare a conflictului. Intervenția Marilor Puteri, în special a Angliei, în vederea medierei problemei
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
a fost un călător creștin și istoric de la sfârșitul secolului al II-lea - începutul secolului al III-lea. El este cel mai important datorită influenței sale asupra lui Eusebius, asupra tuturor scriitoriilor mai târzii ai istoriei Bisericii printre care și Sfinții Părinți și asupra întregii școli grecești de cronicari. Enciclopedia din secolul al X-lea Suidas susține că Africanus a fost un "filosof libian", în timp ce îl consideră de origine romană. O parte din lucrările sale sunt incluse în volumul al 10
Sextus Julius Africanus () [Corola-website/Science/337365_a_338694]
-
în fiecare duminică la biserică căci nici preot catolic titular nu mai există în zonă, astfel numai o dată în luna, de obicei pe la jumătatea lunii, preotul și călugărul franciscan de la Mănăstirea Franciscana Deva sosește la Ilia pentru a mai săvârșii Sfântă Liturghie la biserică catolică Ilia. Tot el oficiază și înmormântările și botezurile la nevoie. El mai sosește anual pe data de 13 iunie la biserică Ilia, când este celebrat sfanțul Anton de Padova, acesta fiind patronul spiritual al bisericii Ilia
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
a lungul timpului. În fiecare duminică dimineață înainte ca clopotele bisericii catolice Ilia să bată anunțând ziua de sărbătoare, mereu preotul romano-catolic al satului Ilia aprindea câte o lumânare de tip candela pe postamentul fiecărei troițe iar apoi înainte de începerea Sfintei Liturghii, femeile romano-catolice ale satului atât cele tinere cât și cele vârstnice aduceau mici buchete flori de grădină și le așezau frumos tot pe postamentul troițelor pe langă candela aprinsă înainte de preot. Bărbații și copiii băieți și fete însoțeau femeile
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă în secolul al XVII-lea dar bazată pe o sursă bizantină din secolul al IX-lea Cartierul Blachernae se numește astăzi Ayvansaray. Față de zidurile Constantinopolului este amplasat în apropierea porții Blachernae. Izvorul sfânt este în mica biserică Sfânta Maria. În limba turcă se numește Ayazma. Biserica Sfânta Maria (Maica Domnului) a fost reconstruită dar la dimensiuni mult mai mici. Biserica deținea o icoană faimoasă a sfintei Maria, numită Blachernitissa, după numele cartierului. Biserica
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
la dimensiuni mult mai mici. Biserica deținea o icoană faimoasă a sfintei Maria, numită Blachernitissa, după numele cartierului. Biserica a fost terminata și înfrumusețată de către împăratul Leon I, care a adăugat "Hagiasma" (fântâna cu apa sfințită) și "Hagion Lousma" (baia sfântă, unde se spălau preoții). Leon I a mai construit și Paraclisul "Hagia Soros", un relicvar special făcut pentru a păstra în el "Acoperământul Maicii Domnului", adus la Constantinopol din Palestina, în anul 473. Cel mai renumit eveniment a avut loc
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
Lupașcu este membru fondator al Asociației Magistraților din România, organizație din care s-a retras în anul 1998, ca reacție la unele declarații publice făcute de persoane din conducerea asociației. În perioada 1998-2002 a fost deputat în Adunarea Eparhială a Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor din cadrul Patriarhiei Române, membru în Comisia Culturală. În anul 2000, Președintele României Emil Constantinescu i-a conferit Ordinul Național „Steaua României în grad de ofițer” pentru „merite deosebite în elaborarea jurisprudenței, reformarea justiției și corecta aplicare a
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
justițiar în numele legii străbune, Ștefan îl străpunge cu sabia pe Ulea (care „murise înainte de-al izbi", copleșit de forța morală a voievodului). Scena - cu prelungiri cosmice - face din Ștefan cel Mare un personaj de mit: cu sabia sa (numită „sfânt oțel"), domnul oprește „cutremurul" care amenință Moldova și „umple prăpastia" (ca la o nouă naștere a Pământului). Cel de-al doilea conflict este psihologic, iar Ștefan constă în conștiința sa că moartea se apropie, de aceea el meditează în fața portretului
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
al Moscovei. În același timp, Albert al Prusiei a devenit al Cavalerilor Teutoni și nu era dispus să accepte suzeranitatea Poloniei așa cum obliga . Tensiunile s-au soldat în cele din urmă cu și a dus la alierea lui Maximilian I, sfânt împărat roman cu Vasile al III-lea. În decembrie 1512, moscoviții au invadat Marele Ducat al Lituaniei cu scopul de a captura Smolenskul, un târg important. Primele lor asedii din 1513, de șase, respectiv patru săptămâni, au eșuat dar . Cneazul
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
a reușit să restaureze și . Condițiile nefavorabile Suediei au dus la o serie de conflicte care s-au încheiat doar odată cu Marele Război al Nordului din 1720. Suedia a acceptat să-și predea posesiunile din Livonia în schimbul unei plăți din partea sfântului împărat roman Maximilian al II-lea. Maximilian nu a reușit însă să plătească compensațiile cerute, astfel că și-a pierdut influența în afacerile baltice. Termenii tratatului privind Livonia au fost astfel ignorați și Războiul Livonian a continuat. Din punctul de
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
evreilor ca etnie-religie, egal cu celelalte minorități nemusulmane a prilejuit tulburări antievreiești la Bagdad, în care au fost atacați și răniți câteva zeci de evrei. Cetățeni ai Imperiului Otoman, evreii au continuat să mențină legături, mai ales religioase, cu Țara Sfântă, aflată până în 1917 sub aceeași dominație, cea turcă.În anul 1853 evrei irakieni au întemeiat sinagoga Hesedel în Orașul vechi al Ierusalimului. După dezmembrarea Imperiului Otoman în urma celui primului război mondial din 1920 Irakul a intrat într-un regim de
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
fost construită în două etape pe parcursul secolului al XVIII-lea. Înălțarea noii biserici a început în 1703 după planurile noi realizate de Christoph Dientzenhofer; prima clădire construită a fost Capela Sf. Barbara, care a servit ca loc de oficiere al sfintelor liturghii. Fațada de vest, corul, capelele Sf. Barbara și Sf. Ana au fost construite între anii 1703 și 1711. Noile planuri ale lui Dientzenhofer au implicat un sistem geometric complicat de cilindri interconectați cu o cupolă centrală deasupra transeptului. Naosul
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
pe mâinile sale. Ucenicii săi au fondat mai multe biserici în onoarea sa, inclusiv celebra Mănăstire Rila. Una dintre aceste biserici, „Sf. Ivan Rilski”, a fost descoperită abia în anul 2008, în orașul Veliko Tărnovo. Astăzi, el este cinstit ca sfântul patron al bulgarilor și ca unul dintre cei mai importanți sfinți ai creștinismului bulgar. Sfântul s-a născut în jurul anului 867 d.Hr. în Skrino, la poalele muntelui Osogovo (în apropierea actualului oraș Dupnița). El a trăit în timpul domniei țarului
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]