47,628 matches
-
La mijlocul lui noiembrie 1829, Poe s-a înțeles cu firma Hatch și Dunning din Baltimore să-i publice cel de-al doilea volum de versuri. Este de menționat faptul că acest volum a fost primul în care Poe a publicat versuri sub propriul nume spre deosebire de primul volum de vesuri care a fost atribuit doar „unui bostonian”. O versiune publicată ulterior a acestui poem conține următoarea notă: „motive particulare - care se referă unele la păcatul plagiatului și altele la data apariției primelor
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
se expune inconștient unui chin auto-provocat. Poemul pune un accent puternic pe degradare și deteriorare: frunzele sunt „ofilite” și gândurile naratorului sunt „paralizate”. Ca și multe din poemele ulterioare ale lui Poe, „Ulalume” are un ritm și o muzicalitate puternică. Versurile sunt intenționat sonore, construite în jurul sunet pentru a crea sentimente de tristețe și suferință. Poemul utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
„Către Helen” (în ) este primul din cele două poeme cu acest titlu scrise de poetul american Edgar Allan Poe. Poemul cu 15 versuri a fost scris în onoarea lui Jane Stanard, mama unui prieten din copilărie. El a fost publicat pentru prima dată în volumul "Poems of Edgar A. Poe" din 1831. A fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". În
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
A. Poe" din 1831. A fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". În „Către Helen”, Poe celebrează puterea inspiratoare a femeii. Poe a fost inspirat în parte de Samuel Taylor Coleridge, în special în cel de-al doilea vers („Like those Nicean barks of yore”) care seamănă cu un vers din poezia „Youth and Age” a lui Coleridge („Like those trim skiffs, unknown of yore”). Poe a revizuit poemul în 1845, făcând mai multe îmbunătățiri și schimbând mai ales
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
Southern Literary Messenger". În „Către Helen”, Poe celebrează puterea inspiratoare a femeii. Poe a fost inspirat în parte de Samuel Taylor Coleridge, în special în cel de-al doilea vers („Like those Nicean barks of yore”) care seamănă cu un vers din poezia „Youth and Age” a lui Coleridge („Like those trim skiffs, unknown of yore”). Poe a revizuit poemul în 1845, făcând mai multe îmbunătățiri și schimbând mai ales „the beauty of fair Greece, and the grandeur of old Rome
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
făcând mai multe îmbunătățiri și schimbând mai ales „the beauty of fair Greece, and the grandeur of old Rome” cu „the glory that was Greece and the grandeur that was Rome”. Cercetătorul Jeffrey Meyers s-a referit la aceste două versuri ca fiind „două dintre cele mai frumoase și mai faimoase versuri ale lui Poe”. Referindu-se la Helen, Poe ar putea face aluzie la Elena din Troia, care este considerată a fi cea mai frumoasă femeie ce a trăit vreodată
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
fair Greece, and the grandeur of old Rome” cu „the glory that was Greece and the grandeur that was Rome”. Cercetătorul Jeffrey Meyers s-a referit la aceste două versuri ca fiind „două dintre cele mai frumoase și mai faimoase versuri ale lui Poe”. Referindu-se la Helen, Poe ar putea face aluzie la Elena din Troia, care este considerată a fi cea mai frumoasă femeie ce a trăit vreodată - potrivit zeiței Venus în mitul cunoscut ca Judecata lui Paris. El
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
nu se va mai întâlni „niciodată” cu iubirea sa, în „Annabel Lee” se spune că cei doi vor fi din nou împreună, deoarece nici măcar demonii „nu le pot despărți” sufletele. „Annabel Lee” este format din șase strofe, trei cu șase versuri, una cu șapte și două cu opt, cu o rimă ușor diferită în fiecare dintre ele. Deși nu este punct de vedere tehnic o baladă, Poe a menționat-o astfel. Ca o baladă, poemul folosește repetarea unor cuvinte și expresii
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
unor cuvinte și expresii în mod intenționat pentru a crea efectul trist. Numele Annabel Lee scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Ulalume”. Există dezbateri cu privire la ultimul vers al poemului. The Edgar Allan Poe Society din Baltimore, Maryland a identificat 11 versiuni ale poemului „Annabel Lee” care au fost publicate între 1849 și 1850. Cu toate acestea, cea mai mare variație este în versul final: Nu este clar
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Există dezbateri cu privire la ultimul vers al poemului. The Edgar Allan Poe Society din Baltimore, Maryland a identificat 11 versiuni ale poemului „Annabel Lee” care au fost publicate între 1849 și 1850. Cu toate acestea, cea mai mare variație este în versul final: Nu este clar la cine se referă personajul omonim Annabel Lee. Biografii și criticii sugerează adesea că utilizarea frecventă de către Poe a temei „morții unei femei frumoase” provine din pierderea repetată a femeilor de-a lungul întregii sale vieți
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
fondator și vicepreședinte al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. • membru în Liga Scriitorilor. • membru al Asociației Ziariștilor din România (AZER). • membru al Uniunii Mondiale a Medicilor Scriitori (UMEM). Activitate literară A publicat ca medic scriitor, trei volume de versuri (“Clipele din zori”, “La cumpăna anilor” și o ediție bilingvă) și un roman autobiografic (“Pribegi în propria țară”). A publicat romanul “Înghețul vine de la Nord-Est” în două volume - volumul al II-lea “Blestemul Brâncovenilor”, opera omnia. De asemenea a publicat
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total 60 de versuri). Forma sa este foarte clară și consistentă în ceea ce privește rima și metrica, iar pe de altă parte vagă, în mișcare și evazivă în ceea ce privește atmosfera și perspectiva. În prima strofă este descrisă o scenă care are loc
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total 60 de versuri). Forma sa este foarte clară și consistentă în ceea ce privește rima și metrica, iar pe de altă parte vagă, în mișcare și evazivă în ceea ce privește atmosfera și perspectiva. În prima strofă este descrisă o scenă care are loc pe un munte pustiu la
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
celor doi parametri este în contrast complet cu mișcările emoționale și atmosferice din text, ceea ce constituie un efect de distanțare. Întreaga baladă este formată din rime perechi pure predominant masculine, găsindu-se uneori grupuri aleatoare de rime formate din trei versuri. Prima strofă are o rimă împerecheată (1:17). Cea de-a treia strofă are în schimb doar o rimă cu structură simetrică. (aaa bb ccc) În afară de rimele vocale, poezia conține multe aliterații. Întreaga baladă este format din tetrametri iambici cu
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
este succesiunea anotimpurilor, din primăvară în iarnă. Succesiunea anotimpurilor este adesea folosită ca o metaforă pentru viața însăși. Poemul sugerează, de asemenea, tema doliului lui Poe pentru soția pierdută. Dangătul clopotelor de fier reflectă nebunia finală a soțului îndurerat. Sunetele versurilor, în special repetitivele „"clopote, clopote, clopote, clopote, clopote, clopote, clopote"”, se află pe o linie îngustă între sens și nonsens, provocând un sentiment de instabilitate. Poe folosește cuvântul „tintinnabulation”, aparent o monedă proprie, bazată pe cuvântul latin pentru „clopot”, "tintinnabulum
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
nu avea nicio inspirație. În timp ce se gândea, au început să sune clopotele unei biserici aflate în apropiere. Shew ar fi auzit din întâmplare clopote sunând de departe și a sugerat jucăușă să înceapă de acolo, scriind posibil chiar și primul vers al fiecărei strofe. Poe a copiat poemul și a scris sub titlu „By Mrs. M. L. Shew”. Prima formă a poemului cuprindea numai două strofe cu opt și respectiv nouă versuri. Varianta finală a fost dezvoltată după ce prima variantă fusese
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
să înceapă de acolo, scriind posibil chiar și primul vers al fiecărei strofe. Poe a copiat poemul și a scris sub titlu „By Mrs. M. L. Shew”. Prima formă a poemului cuprindea numai două strofe cu opt și respectiv nouă versuri. Varianta finală a fost dezvoltată după ce prima variantă fusese respinsă de editori, iar clopotele au devenit de argint (simbolizând copilăria), de aur (simbolizând nunta), de aramă (simbolizând neliniștea matură) și de fier (simbolizând moartea), probabil în urma unei sugestii din poezia
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
baza poemului lui Poe, iar Phil Ochs a compus o melodie pentru poem înregistrată pe albumul său "All the News That's Fit to Sing". Eric Woolfson, partenerul muzical al lui Alan Parsons în the Alan Parsons Project, a scris versurile pentru două albume inspirate din scrierile lui Poe. Al doilea album, "Poe: More Tales of Mystery and Imagination", conține un cântec intitulat „The Bells”, punând versurile lui Poe pe muzică. Acest album a fost, de asemenea, baza pentru o producție
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
Woolfson, partenerul muzical al lui Alan Parsons în the Alan Parsons Project, a scris versurile pentru două albume inspirate din scrierile lui Poe. Al doilea album, "Poe: More Tales of Mystery and Imagination", conține un cântec intitulat „The Bells”, punând versurile lui Poe pe muzică. Acest album a fost, de asemenea, baza pentru o producție muzicală pentru scenă, care a avut loc în Anglia, Austria și în alte țări europene. Pink Floyd s-a referit la poem în ultimul vers al
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
punând versurile lui Poe pe muzică. Acest album a fost, de asemenea, baza pentru o producție muzicală pentru scenă, care a avut loc în Anglia, Austria și în alte țări europene. Pink Floyd s-a referit la poem în ultimul vers al cântecului „Time” de pe albumul "The Dark Side of the Moon" (1973). În 1993 compozitorul danez Poul Ruders scris piesa „Clopotele” pentru soprană și zece instrumente, folosind textul lui Poe în întregime, dar în limba neerlandeză. Piesa a avut premiera
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
(n. 23 august 1868 la Garnett, Kansas - d. 5 martie 1950 la Melrose Park, Pennsylvania) a fost un poet american. După versuri elegiac-sentimentale, tributare unor modele lirice, a revoluționat clișeele poetice ale epocii, introducându-l, prin intermediul clasic al epitafelor, un suflu viu, fundamental antiromantic și antiliric, tensionat de pasiuni, aspirații, virtuți și derute umane, de o tulburătoare autenticitate, imagine și act de
Edgar Lee Masters () [Corola-website/Science/334282_a_335611]
-
prima dată în ediția din aprilie 1835 a revistei "Southern Literary Messenger", iar o versiune revizuită a fost retipărită în ediția din noiembrie 1839 a revistei "Burton's Gentleman's Magazine". Prima publicare a inclus și o poezie de 16 versuri a lui Poe intitulată „Hymn” presupusă a fi cântată de Morella și publicată ulterior ca un poem de sine stătător cu titlul „A Catholic Hymn”. Prima traducere în limba română a fost publicată sub pseudonimul Tolla în ziarul "Curierul de
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
a mind to eat a grape, would open his lips when he put it into his mouth, meaning thereby that grapes were made to eat and lips to open”. Versiunea finală a povestirii lui Poe a avut un epigraf în versuri mai lung din volumul "Les Premiers Traits de l'erudition universelle" ("Cele mai importante caracteristici ale înțelepciunii universale") al baronului Jakob Friedrich von Bielfeld (1717-1770). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
un asemenea record, iar în fix două luni înregistrează peste 20.000.000. Jurnalistul Mircea Badea a acuzat în timpil emisiunii moderate de el la Antena 3 că este plagiată după melodia lui Eminem , „Sing for the moment”.De asemenea versurile piesei au fost criticate pentru că încurajează consumul de alcool. Cu siguranță cea mai controversată melodie a verii anului 2015, hitul „Da, mamă” a ajuns și în atenția Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) după mai multe reclamații primite la adresa mesajului transmis
Da, mamă () [Corola-website/Science/334456_a_335785]
-
a ajuns și în atenția Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) după mai multe reclamații primite la adresa mesajului transmis, existând riscul difuzării la TV după ora 22:00 sau chiar interzicerea acestuia. În urma unor dezbateri pe tema melodiei, în special a versului „Da, mamă, sunt beată...”, membrii CNA au constatat că nu este încălcată legislația audiovizuală. „Da, mamă” debutează la două săptămâni de la lansare în topul pieselor românești al Media Forest România pe poziția 7 cu un număr de 127 de difuzări
Da, mamă () [Corola-website/Science/334456_a_335785]