47,172 matches
-
din cantitatea mondială este transformată în acid adipic, plecându-se de la ciclohexanonă și ciclohexanol, cel din urmă fiind oxidat cu acid azotic. Restul de ciclohexanonă, mai mult de un miliard de kilograme anual, este transformată în oxima corespunzătoare. În prezența acidului sulfuric ca și catalizator, oxima suferă o rearanjare moleculară, dând amidă ciclică numită caprolactamă:
Ciclohexanonă () [Corola-website/Science/336805_a_338134]
-
compusul se mai poate obține și în urma reacției dintre sodiul metalic și hidroxid de sodiu: Hidrura de sodiu este o bază folosită pe larg și de mare utilitate în sinteza organică. Este un compus capabil să deprotoneze o varietate de acizi slabi Brønsted, pentru a forma derivații corespunzători de sodiu. Substraturile tipice pentru acest tip de reacții conțin legături de tipul O-H, N-H, S-H, fiind astfel alcooli, fenoli, pirazoli și tioli. Hidrura de sodiu poate reduce unii compuși
Hidrură de sodiu () [Corola-website/Science/336820_a_338149]
-
Wolframatul de sodiu este un compus anorganic, sarea de sodiu a acidului wolframic. Este un solid alb, solubil în apă, folositor pentru faptul că este o sursă de wolfram în sinteza chimică. Este un compus intermediar în procesul de conversie al minereului de wolfram în metal pur. Metoda cea mai folosită de
Wolframat de sodiu () [Corola-website/Science/336814_a_338143]
-
arhipelagul indonezian. Erupțiile au aruncat în stratosferă o mare cantitate de dioxid de sulf sub formă gazoasă, această substanță fiind transportată ulterior de curenții atmosferici pe toată suprafața planetei. Fenomenul a dus la o creștere fără precedent a concentrației de acid sulfuric din norii de tip cirus de la mare altitudine. Praful vulcanic trimis în atmosferă a filtrat radiațiile solare, scăzând temperatura globală cu 1,2°C în anul care a urmat erupției. În Europa, radiația solară a scăzut cu 10%. La
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
coronariană și inflamarea mucoasei stomacale sau a vezicii biliare. Dieta nu joacă un rol important nici în cauzarea, nici în prevenirea ulcerelor. Tratamentul include oprirea fumatului, oprirea administrării AINS-urilor, oprirea consumului de alcool și a medicamentelor pentru a scădea acidul stomacal. Medicația comun utilizată pentru scăderea acidități este, de obicei, fie un inhibator al pompei protonice (IPP), fie un blocant H2, tratamentul inițial recomandat fiind de patru săptămâni. Ulcerele cauzate de bacteria " H. pylori" sunt tratate cu o combinație de
Ulcer gastroduodenal () [Corola-website/Science/337217_a_338546]
-
automobilului. Însă în ultima perioadă tehnologia AGM , pe bază de gel, iși face simțită prezența pe piața acumulatorilor auto. Celulele bateriei conțin: Reacțiile chimice ce au loc în baterie în timpul descărcării: Când bateria produce curent electric cei doi electrozi și acidul sulfuric se transformă în sulfat de plumb (PbSO4 - denumirea compusului chimic alcătuită din elemente chimice notate în tabelul lui Mendeleev) și respectiv apa (H2O - denumirea compusului chimic alcătuită din elemente chimice notate în tabelul lui Mendeleev). Densitatea electrolitului arată clar
Baterie auto () [Corola-website/Science/337261_a_338590]
-
alcătuită din elemente chimice notate în tabelul lui Mendeleev) și respectiv apa (H2O - denumirea compusului chimic alcătuită din elemente chimice notate în tabelul lui Mendeleev). Densitatea electrolitului arată clar starea de încărcare a bateriei. Când bateria este încărcată în totalitate, acidul sulfuric din electrolit este în proporție 38%, restul fiind apă. Se cunoaște că acidul sulfuric are densitatea mai mare decât apa, cu cât avem mai mult acid sulfuric, cu atât este mai mare densitatea electrolitului.
Baterie auto () [Corola-website/Science/337261_a_338590]
-
compusului chimic alcătuită din elemente chimice notate în tabelul lui Mendeleev). Densitatea electrolitului arată clar starea de încărcare a bateriei. Când bateria este încărcată în totalitate, acidul sulfuric din electrolit este în proporție 38%, restul fiind apă. Se cunoaște că acidul sulfuric are densitatea mai mare decât apa, cu cât avem mai mult acid sulfuric, cu atât este mai mare densitatea electrolitului.
Baterie auto () [Corola-website/Science/337261_a_338590]
-
arată clar starea de încărcare a bateriei. Când bateria este încărcată în totalitate, acidul sulfuric din electrolit este în proporție 38%, restul fiind apă. Se cunoaște că acidul sulfuric are densitatea mai mare decât apa, cu cât avem mai mult acid sulfuric, cu atât este mai mare densitatea electrolitului.
Baterie auto () [Corola-website/Science/337261_a_338590]
-
acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează, ca "Pleurotus ostreatus", cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu: "Pleurotus cornucopiae var. citrinopileatus" (comestibil), "Pleurotus dryinus" (necomestibil, gust neplăcut), "Pleurotus eryngii
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
11 ° C. Corpurile fructifere pot supraviețui înghețuri și dezvoltă spori chiar și la temperaturi mai mici de zero grade (după Bresinsky până la -2.8 ° C). În consecință, soiul este de titulat în Europa ciupercă de iarnă. Buretele se decolorează, cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu variațiile lui, cu toate comestibile, ca "Pleurotus ostreatus forma florida", respectiv "Pleurotus
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grâu, fiind alcătuite din aceeași aminoacizi esențiali. Valoarea ei nutritivă este dată astfel prin conținutul ridicat în proteine, de asemenea de conținutul lor ridicat în aminoacizi indispensabili pentru organismele vii (aici: acidul aspartic). Mai departe, buretele este bogat în vitamine din complexul B, ca de exemplu (tiamină (B1), riboflavină (B2), niacină (B3), acid pantotenic (B5) , biotină (B7), iar conținutul în vitaminele A, D, K și parțial C este apreciabil. Păstrăvul de fag
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
astfel prin conținutul ridicat în proteine, de asemenea de conținutul lor ridicat în aminoacizi indispensabili pentru organismele vii (aici: acidul aspartic). Mai departe, buretele este bogat în vitamine din complexul B, ca de exemplu (tiamină (B1), riboflavină (B2), niacină (B3), acid pantotenic (B5) , biotină (B7), iar conținutul în vitaminele A, D, K și parțial C este apreciabil. Păstrăvul de fag este o specie de ciuperci ce se pot cultiva mult mai ușor față de șampinioni, fiind puțin pretențioasă la condițiile de microclimat
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
fier. Ferocenul dă foarte multe reacții caracteristice compușilor aromatici, ceea ce oferă posibilitatea de a obține un număr mare de derivați substituiți. O reacție comună pentru ferocen este reacția Friedel-Crafts cu anhidrida acetică (sau cu clorura de acetil) în prezență de acid fosforic ca și catalizator. Ferocenului și numeroșii săi derivați nu au aplicații la scară largă, însă există unele utilizări reduse care pun în valoarea proprietățile lor neobișnuite: ca aditivi în combustibili, în domeniul liganzilor și farmaceutic. Ferocenului și derivații său
Ferocen () [Corola-website/Science/337363_a_338692]
-
și mușcător al varului, Jacquin a decis această controversă în 1769 prin lucrarea sa "Examen chimicum doctrinae Meyerianae de acido pingui et Blackianae de aene fixo nes pectu calcis", în care a dovedit, că „aerul” dezvoltat de var este un acid absorbit de apă și dovedind ipoteza prin inventarea ingenioasă de instrumente pentru măsurarea de gaz și aplicarea lor. Baronul Jacquin, prim-descriitor multor plante, ciuperci si animale care a întreținut o corespondență foarte copioasă cu [[Carl Linné|Carl Linné]] între 1759
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Acidul adipic (nume IUPAC: acid hexandioic) este un compus organic din clasa acizilor dicarboxilici cu formula HOOC-(CH)-COOH. Din punct de vedere industrial, este cel mai important acid dicarboxilic: aproximativ 2,5 miliarde de kilograme de pudră albă cristalină sunt
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
Acidul adipic (nume IUPAC: acid hexandioic) este un compus organic din clasa acizilor dicarboxilici cu formula HOOC-(CH)-COOH. Din punct de vedere industrial, este cel mai important acid dicarboxilic: aproximativ 2,5 miliarde de kilograme de pudră albă cristalină sunt produse anual, în mare
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
Acidul adipic (nume IUPAC: acid hexandioic) este un compus organic din clasa acizilor dicarboxilici cu formula HOOC-(CH)-COOH. Din punct de vedere industrial, este cel mai important acid dicarboxilic: aproximativ 2,5 miliarde de kilograme de pudră albă cristalină sunt produse anual, în mare parte pentru utilizarea ca precursor în procesul de
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
Acidul adipic (nume IUPAC: acid hexandioic) este un compus organic din clasa acizilor dicarboxilici cu formula HOOC-(CH)-COOH. Din punct de vedere industrial, este cel mai important acid dicarboxilic: aproximativ 2,5 miliarde de kilograme de pudră albă cristalină sunt produse anual, în mare parte pentru utilizarea ca precursor în procesul de producere al nailonului. Totuși, acidul adipic este rareori întâlnit în natură. Sărurile sale se numesc "adipați
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
CH)-COOH. Din punct de vedere industrial, este cel mai important acid dicarboxilic: aproximativ 2,5 miliarde de kilograme de pudră albă cristalină sunt produse anual, în mare parte pentru utilizarea ca precursor în procesul de producere al nailonului. Totuși, acidul adipic este rareori întâlnit în natură. Sărurile sale se numesc "adipați". Acidul adipic este obținut plecându-se de la un amestec de ciclohexanol și ciclohexanonă. Acest amestec este oxidat cu acid azotic pentru a se obține acidul adipic, trecându-se prin
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
dicarboxilic: aproximativ 2,5 miliarde de kilograme de pudră albă cristalină sunt produse anual, în mare parte pentru utilizarea ca precursor în procesul de producere al nailonului. Totuși, acidul adipic este rareori întâlnit în natură. Sărurile sale se numesc "adipați". Acidul adipic este obținut plecându-se de la un amestec de ciclohexanol și ciclohexanonă. Acest amestec este oxidat cu acid azotic pentru a se obține acidul adipic, trecându-se prin mai multe reacții. În cadrul reacțiilor, ciclohexanolul este transformat în cetonă, cu formare
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
utilizarea ca precursor în procesul de producere al nailonului. Totuși, acidul adipic este rareori întâlnit în natură. Sărurile sale se numesc "adipați". Acidul adipic este obținut plecându-se de la un amestec de ciclohexanol și ciclohexanonă. Acest amestec este oxidat cu acid azotic pentru a se obține acidul adipic, trecându-se prin mai multe reacții. În cadrul reacțiilor, ciclohexanolul este transformat în cetonă, cu formare de acid azotos: Ciclohexanona este transformată în compus nitrozo, pentru ca legătura C-C din ciclu să poată fi
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
producere al nailonului. Totuși, acidul adipic este rareori întâlnit în natură. Sărurile sale se numesc "adipați". Acidul adipic este obținut plecându-se de la un amestec de ciclohexanol și ciclohexanonă. Acest amestec este oxidat cu acid azotic pentru a se obține acidul adipic, trecându-se prin mai multe reacții. În cadrul reacțiilor, ciclohexanolul este transformat în cetonă, cu formare de acid azotos: Ciclohexanona este transformată în compus nitrozo, pentru ca legătura C-C din ciclu să poată fi scindată: Printre produșii secundari obținuți în cadrul
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
este obținut plecându-se de la un amestec de ciclohexanol și ciclohexanonă. Acest amestec este oxidat cu acid azotic pentru a se obține acidul adipic, trecându-se prin mai multe reacții. În cadrul reacțiilor, ciclohexanolul este transformat în cetonă, cu formare de acid azotos: Ciclohexanona este transformată în compus nitrozo, pentru ca legătura C-C din ciclu să poată fi scindată: Printre produșii secundari obținuți în cadrul aceste metode se numără acidul glutaric și succinic. Procedee asemănătoare pornesc de la ciclohexanol, care este obținut la rândul
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]
-
mai multe reacții. În cadrul reacțiilor, ciclohexanolul este transformat în cetonă, cu formare de acid azotos: Ciclohexanona este transformată în compus nitrozo, pentru ca legătura C-C din ciclu să poată fi scindată: Printre produșii secundari obținuți în cadrul aceste metode se numără acidul glutaric și succinic. Procedee asemănătoare pornesc de la ciclohexanol, care este obținut la rândul său prin hidrogenarea fenolului. Acidul adipic este un acid diprotic, întrucât are două grupe funcționale de tip carboxil. Constantele de aciditate (pK) pentru deprotonările sale succesive au
Acid adipic () [Corola-website/Science/335877_a_337206]