47,628 matches
-
execută într-un fel de dialog-competiție, în care fiecare lăutar se străduiește să intervină pentru a produce vorbe mai neștiute, picante și atrăgătoare decât colegii lui. În grai local, lăutarii „se iau în gură”, adică interpretează versuri sau jumătăți de versuri într-un dialog strâns. Cel mai popular cântec de dragoste din zonă este "Cuculețul". Aria sa de circulație este mai întinsă decât a tuturor cântecelor similare, dar nu depășește granițele Vlașcăi și Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
al Uniunii Scriitorilor Maghiari și al Uniunii Scriitorilor din România. În 1968 poetul a primit Ordinul Meritul Cultural clasa I, iar ulterior Ordinul Meritul Muncii clasa a II-a. Debutul său editorial a avut loc în 1956 cu volumul de versuri "Leánykérő". În 1969 a publicat volumul "Ezüst ember tánca". Cartea "Fecskelánc" ce conținea și poeme pentru copii a fost publicată în 1981, fiind ilustrată cu desene de István Árkossy. Au urmat volumele "Fiúban, földben" (1982), "Szerencsefű" (1987), "Napkosár" (1990) și
Béla Jánky () [Corola-website/Science/335381_a_336710]
-
cuprinde - în total și după cât se știe - 3329 de versuri. François Villon născut ca François de Montcorbier, Des Logos sau Des Loges (n. 1 aprilie 1431 pe stil vechi/19 aprilie 1432 pe stil nou, Paris - dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței evului mediu
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
beneficiu ecleziastic, „privilegium fori”) și deasemenea, dreptul de admitere automată la o altă facultate. Student fiind, François s-a angrenat într-o serie de tulburări studențești din care a scăpat fără pedeapsă prin protecția părintelui Guillaume de Villon (, din „Testament”, versul 853). Villon și-a reamintit ulerior, cu melancolie, în „Testament”, de această perioadă agitată de studenție<poem> "Bien sçay, se j'eusse estudié" "Ou temps de ma jeunesse folle" "Et a bonnes meurs dedié," "J'eusse maison et couche molle
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
de proaste moravuri (ca în "La Ballade de la Grosse Margot"), Villon s-a îndrăgostit - dragoste pură și adevărată, naivă și timidă - de o domnișoară, sau doamnă, care a cochetat o vreme cu tấnărul chierico pentru ca apoi să-l ignore. În versurile sale de îndrăgostit dezamăgit (de "dulcea sa privire și frumosul aspect/cu o savoare atât de amăgitoare") ea va căpăta diferite nume: Denise, Roze, Katherine de Vauzelles. <poem> "Et se j’ay prins en ma faveur" "Ces doulx regars et
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
ianuarie 1458 Villon se nimerește la Blois, unde participă la „Concursul de la Blois” de poezie () de la curtea ducelui-poet Charles d’Orléans, care i-a acordat adăpost, clemența și protecția sa și i-a publicat trei balade într-o colecție de versuri într-unul dintre manuscrisele sale <poem> "En mon pays suis en terre loingtaine (...)" "Je riz en pleurs et attens sans espoir (...)" "Bien recueully, debouté de chascun." </poem> Ulterior, prin octombrie-noiembrie 1458, Villon a încercat, după spusele lui Pinkernell, să reintre
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que l’amoureux") sugerează preocupări amoroase ale poetului la vremea respectivă. François Villon a scris - în total și după căt se știe - 3329 de versuri. Ocultată de istoria literaturii franceze de după 1542, opera sa a fost reabilitată cu fervoare pe la jumătatea secolului al XIX-lea. În 1923 Louis Thuasne a blamat „despoticul gust al Pléiadei de prelungita eclipsare a interesului în (opera lui) Villon, după
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
a cấrciumilor se poate presupune că unele dintre baladele sale de chiolhan (sau ghiftuire, în original: "repeue", sau "repue") aveau un scop efemer, de petrecere, și nu erau destinate posterității, nu erau menite să fie cuprinse în volumele sale de versuri, unde au fost incluse postum și independent de voința autorului. Voluntar, sau nu, ele au contribuit la crearea mitului și aureolei de derbedeu-vagabond-romantic, de așa zisa Legendă villoniană). Publicația care a inițiat această legendă a fost "Le Recueil des Repues
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
în ) apărută - probabil - postum, în 1480 sau, conform cercetărilor publicate de Pierre Champion în 1913, prima ediție ar fi apărut în 1495 și care-l prezintă pe Villon ca pe un ulițar chefliu. „Semincerul” („Le Lais”) este o colecție de versuri - mai ales, balade și rondeluri - scrisă în anul 1456 cu titlul inițial „Micul testament al maestrului François Villon făcut în 1456” (în ), sub semnătura "François de Montcorbier", deși poetul se recomandă din capul locului: „În o mie patru sute cinci zeci
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
a lăsa în urma sa, un gaj, un memento, înainte de a fugi din Paris, în urma jafului Colegiului Navarra, pentru a nu fi dat uitării de prieteni. În această operă de debut se întrezărește viitorul "„Stil villonian”" din marile sale creații ulterioare . Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane, într-un limbaj diferit de franceza modernă deci, ele sunt
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
obligați să mănânce fecale, să se comporte ca porcii la masă (să mănânce fără tacâmuri și să grohăie de plăcere), să meargă în patru labe, în cerc, fiecare lingând anusul celui din față sau în timpul slujbelor religioase înscenate să recite versuri obscene și să facă gesturi perverse. În momentul „șocului”, după bătaie și umilire, venite de multe ori din partea celor pe care îi considerau prieteni, deținuții mai erau supuși unei presiuni: administrația le întorcea și ea spatele. Gardienii participau de multe
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Dinescu în loc de Liviu Pop. Se produc câteva compoziții, unele dintre ele înregistrate și difuzate la radio, cu textele scrise de Dan Bittman, precum: „"Zorile"”, „"De vei veni"”, „"Albina"”, cea din urmă fiind inițial compusă în Iris, însă înregistrată cu alte versuri și difuzată sub numele „"Daruri omului bun"”. Și alte melodii s-au compus, însă care nu s-au înregistrat, precum: „"Lumina"”, „"Mimi (Parodie în Re major retro)"” (înregistrate cu Voltaj, înainte ca trupa să se reformeze) și s-a reluat
Incognito (formație românească) () [Corola-website/Science/331703_a_333032]
-
întregului nostru spațiu cultural și devine o reușită a spațiului cultural gorjean.” Nicolae Diaconu Târgu Jiu, 7 iulie 1999 “... pictează ca Dali.” Gabriela Hurezean “Tineretul Liber”, 14 aprilie 1994 “Nu există nici o îndoială că desenul acestui talentat tânăr este un vers, o poezie, un cântec - nu vreau să spun între viață și moarte, întru eternitate sau numai bucurie și fericire - dar este vorba de un vers tradus în limbaj plastic. Ne găsim, cred, în fața unui viitor mare artist. Plastica și poezia
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Liber”, 14 aprilie 1994 “Nu există nici o îndoială că desenul acestui talentat tânăr este un vers, o poezie, un cântec - nu vreau să spun între viață și moarte, întru eternitate sau numai bucurie și fericire - dar este vorba de un vers tradus în limbaj plastic. Ne găsim, cred, în fața unui viitor mare artist. Plastica și poezia sunt două forme de exprimare a culturii, care se completează, pentru că amândouă comunică, în exterior, sentimentele proprii, felul în care artistul își imaginează viața și
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
din Botoșani, Shaul a venit la București, unde a studiat la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. Debutul literar Carmel l-a făcut în paginile literare ale ziarului „Clopotul” din Botoșani, al lui Scarlat Callimachi. Prima culegere de versuri, „Raze de soare”, el a publicat-o în 1956 în „Iașul literar”. În 1965, fost silit să părăsească România, și s-a stabilit în Israel. A publicat în toate ziarele și revistele de limbă română din Israel. Shaul Carmel a
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
1996, consacrat memoriei fostului premier israelian Ițhak Rabin. Este unul din cei patru scriitori evrei de origine română din Israel, recunoscuți ca scriitori moderni, reprezentativi ai limbii române. Shaul Carmel a tradus în ebraică din poezia românească, de pildă, din versurile lui Eminescu și Ana Blandiana. Prin Decretul Nr. 369 din 17 martie 2008, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viață, în semn de înaltă apreciere pentru contribuția personală la îmbogățirea patrimoniului cultural românesc și universal, președintele României i-
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
Banks a cărui acțiune se petrece în universul Culturii și titlul său provine de la un citat din poemul "Tărâmul pustiu, IV" de T. S. Eliot. Un alt roman al aceleiași serii, "Look to Windward" (2000), al cărui titlu provine de la versul anterior al aceluiași poem, poate fi considerat oarecum o continuare. La fel ca majoritatea creațiilor SF de început ale lui Banks, "Spectrul lui Phlebas" reprezintă o rescriere a unei cărți mai vechi, după cum a expilcat într-un interviu din 1994
Spectrul lui Phlebas () [Corola-website/Science/331748_a_333077]
-
în importante cărți de referință. Printre ele: "Five Thousand Personalities of the World "(5000 de personalități ale lumii), "International Who's Who of Intelectuals, The International Directors of Distinguished Leaderships, Man of Achievement "și altele. LESPEZI PE UN VEAC APUS, versuri - (Reșița), 1947; ÎNTOARCEREA ÎN PATRIE, poem - (Editura Tineretului), 1955; CĂLĂTORIE PRIN VREME, proză - (Editura Tineretului), 1956; RITMURI CONTEMPORANE, poeme - (E.S.P.L.A.), 1960; UNDE SE ÎNTORC COSMONAUȚII, proză - (Editura pentru literatură), 1962; OCHII DANIELEI, poeme - (Editura Tineretului), 1963; PAȘI PESTE APE, poeme
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
tribului propriu în fața celorlalte triburi, răzbunarea în caz de nevoie, revolta împotriva asupririi etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru a defăima sau ironiza dușmanii
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
poet în parte, care trebuia să poată reda aceleași teme și idei într-o formă mai elaborată, mai bogată și mai elocventă decât predecesorii săi. O qașīdă este caracterizată de un număr de constrângeri formale și tematice destul de rigide. Fiecare vers ("bayt") este împărțit în două emistihuri, separate printr-o cezură, o pauză ritmică ce ușurează recitarea și susține cadența. Monorima este obligatorie, începând cu finalul primul emistih, apoi repetându-se la finalul fiecărui vers. Poeziile pot fi categorisite în funcție de consoana
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
formale și tematice destul de rigide. Fiecare vers ("bayt") este împărțit în două emistihuri, separate printr-o cezură, o pauză ritmică ce ușurează recitarea și susține cadența. Monorima este obligatorie, începând cu finalul primul emistih, apoi repetându-se la finalul fiecărui vers. Poeziile pot fi categorisite în funcție de consoana în care se face rima; astfel, o qașīdă cu rima în lam se va numi "lămiyya", una cu rima în ra, "ramiyya" șamd. În ceea ce privește metrica, primul element este silaba, care poate fi lungă sau
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
qașīdă cu rima în lam se va numi "lămiyya", una cu rima în ra, "ramiyya" șamd. În ceea ce privește metrica, primul element este silaba, care poate fi lungă sau scurtă. O succesiune de silabe de lungime fixă formează un picior, iar un vers este considerat o succesiune de picioare metrice. Cel mai important metru este cel numit "țawīl" (lung). Astfel, ritmul interior al poeziei este fixat de metri și monorimă. Din punct de vedere al conținutului, este de preferat ca fiecare vers să
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
un vers este considerat o succesiune de picioare metrice. Cel mai important metru este cel numit "țawīl" (lung). Astfel, ritmul interior al poeziei este fixat de metri și monorimă. Din punct de vedere al conținutului, este de preferat ca fiecare vers să aibă un înțeles de sine stătător; lipsa acestui atribut era considerată un defect de stil în acele vremuri. Desigur, faptul că fiecare vers avea un grad ridicat de autonomie putea duce la o anumită lipsă de coeziune în întreaga
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
fixat de metri și monorimă. Din punct de vedere al conținutului, este de preferat ca fiecare vers să aibă un înțeles de sine stătător; lipsa acestui atribut era considerată un defect de stil în acele vremuri. Desigur, faptul că fiecare vers avea un grad ridicat de autonomie putea duce la o anumită lipsă de coeziune în întreaga poezie dar putea, de asmenea, ajuta poetul la reținerea versurilor și putea duce la o mai mare libertate organizării acestor versuri în momentul recitării
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
atribut era considerată un defect de stil în acele vremuri. Desigur, faptul că fiecare vers avea un grad ridicat de autonomie putea duce la o anumită lipsă de coeziune în întreaga poezie dar putea, de asmenea, ajuta poetul la reținerea versurilor și putea duce la o mai mare libertate organizării acestor versuri în momentul recitării. Era mult mai ușor pentru poet să schimbe ordinea versurilor, să introducă unele versuri sau chiar să omită altele din recitare. Tematic, există o fixitate și
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]