48,727 matches
-
Henry Morgenthau despre , care a declarat că „nu va face nimic pentru armeni”. În mod similar, a ieșit la lumină participarea din unor funcționari și soldați germani staționați în Imperiul Otoman la pregătirea și punerea în aplicare a masacrelor. Din arhivele germane și austriece, l-a dat ca exemplu pe generalul , vice-șef de stat major otoman, care a semnat ordinele de deportare în care cerea să se ia „măsuri severe” împotriva batalioanelor de muncă armene. Mulți ofițeri germani prezenți în Turcia
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
nu este rolul nici al Parlamentului, nici al autorității judiciare să definească adevărul istoric.” Această analiză istorică a genocidului armean este construită pe baza mărturiilor supraviețuitorilor, precum și pe cele ale observatorilor străini, și a fost îmbogățit grație deschiderii treptate a arhivelor oficiale ale Imperiului Otoman. Examinarea acestor arhive a permis istoricilor să-și completeze cunoștințele privind cei responsabili. Astfel, responsabilitatea genocidului (planificarea, intenția, organizarea și executarea) este atribuită, în principal, oficialilor din cadrul partidului Junilor Turci Ittihadiști, rolul acestui partid al Junilor
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
al autorității judiciare să definească adevărul istoric.” Această analiză istorică a genocidului armean este construită pe baza mărturiilor supraviețuitorilor, precum și pe cele ale observatorilor străini, și a fost îmbogățit grație deschiderii treptate a arhivelor oficiale ale Imperiului Otoman. Examinarea acestor arhive a permis istoricilor să-și completeze cunoștințele privind cei responsabili. Astfel, responsabilitatea genocidului (planificarea, intenția, organizarea și executarea) este atribuită, în principal, oficialilor din cadrul partidului Junilor Turci Ittihadiști, rolul acestui partid al Junilor Turci fiind similar cu cel al naziștilor
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
planificarea, intenția, organizarea și executarea) este atribuită, în principal, oficialilor din cadrul partidului Junilor Turci Ittihadiști, rolul acestui partid al Junilor Turci fiind similar cu cel al naziștilor din Germania din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, arhivele comitetului central, al triumviratului de la putere din cadrul Comitetului pentru Uniune și Progres au dispărut, ca și întregul schimb de telegrame referitor la genocid, iar documentele referitoare la Organizația Specială au fost arse. Mai recent, Nabil Na'eem, fondator al partidului
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de telegrame referitor la genocid, iar documentele referitoare la Organizația Specială au fost arse. Mai recent, Nabil Na'eem, fondator al partidului egiptean Jihadul Democratic, acuză Turcia că a fost la originea incendierii în noiembrie 2011 de către Frăția Musulmană, a arhivelor naționale egiptene, cu scopul de a elimina orice document referitor la genocidul armean. Statul turc, și „o mână de istorici la ordinele lui„ au dezvoltat . Acești istorici turci sau interesați de istoria otomană și/sau turcă refuză să califice aceste
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
astfel de comisii ca pe o dorință a Turciei de a „își rescrie istoria în mod nerușinat și de a încerca să și-o răspândească în alte țări”. Chiar dacă guvernul turc afirmă în același timp că s-au deschis toate arhivele sale, această afirmație nu a fost acreditată de istorici independenți. Pentru prima dată, pe , premierul Recep Tayyip Erdogan, adresa, într-un comunicat de presă, condoleanțe din partea Ankarei „nepoților armenilor uciși în 1915”. Acest lucru este considerat de unii ca un
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de genocid se numără printre fondatorii Republicii Turcia născută șapte ani mai târziu și că guvernul turc nu acceptă că „printre marii eroi care au salvat patria” unii au fost și criminali. El a fost primul turc care a deschis arhivele otomane și a recunoscut genocidul. La , patru intelectuali, și Ali Bayramoglu, Ahmet Insel, și Baskın Oran, a lansat petiția "özür diliyorum" („Ne cerem iertare”). Autorii, apărători de multă vreme ai cauzei, lucrează de doi ani la această petiție, care vizează
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
denunțau atitudinea asumată de armeni în timpul Primului Război Mondial. Potrivit unui sondaj din luna ianuarie a anului 2015, mai puțin de din turci sunt în favoarea recunoașterii Genocidului Armean de către Turcia. Republica Armenia nu exista ca stat în timpul Genocidului, și are foarte puține arhive proprii pe tema acestuia. Ele sunt fie în Moscova, fie la Ierusalim în grija , ale cărei arhive au fost descoperite abia în 1967. Acestea conțin multe documente despre curțile marțiale otomane din 1919. Republica Armenia susține în mod oficial recunoașterea
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
puțin de din turci sunt în favoarea recunoașterii Genocidului Armean de către Turcia. Republica Armenia nu exista ca stat în timpul Genocidului, și are foarte puține arhive proprii pe tema acestuia. Ele sunt fie în Moscova, fie la Ierusalim în grija , ale cărei arhive au fost descoperite abia în 1967. Acestea conțin multe documente despre curțile marțiale otomane din 1919. Republica Armenia susține în mod oficial recunoașterea internațională a genocidului armean, pe baza activității comunității istoricilor, și deleagă activitate de lobby diasporei împrăștiate în
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Educațiunii, Cultelor și Artelor) a fost director al învățământului secundar, dar a contat mult mai mult inflexibilitatea sa față de orânduirea bolșevică și sloganurile sale. A publicat în "Ideea europeană, Gândirea, Gând românesc, Revista de filosofie, Revista Generală a Învățământului," revista "Arhiva, Rânduiala, Fântâna Darurilor, Universul literar, Satul și școala, Cultura Românească" . A avut un fiu, Ioan Băncilă și o fiică, Ileana Băncilă, aceasta ocupându-se imediat după 1989 de reintrarea numeleui tatălui său în circuitul public. A plecat în eternitate la
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
istoria. Atunci a fost înlăturat și bustul lui Vasile Roaită, pe care sculptorul Artur Vetro îl realizase în 1958 pentru orașul București. După 1965, s-a spus că Ceaușescu, gelos pe faima lui Dej, a pus cercetătorii să caute prin arhive și să descopere până la urmă că "Grivița Roșie" era un fals istoric, o falsă legendă, iar celebrul trăgător al sirenei, Vasile Roaită, un "idol fals". Dispariția subită a lui Roaită din discursul propagandistic al PCR nu s-a datorat, așa cum
Vasile Roaită () [Corola-website/Science/311671_a_313000]
-
fals". Dispariția subită a lui Roaită din discursul propagandistic al PCR nu s-a datorat, așa cum s-a speculat în epocă, nevoii lui Ceaușescu de a fi singurul erou din ilegalitate, ci unei descoperiri neașteptate făcută de istoricii comuniști în arhivele Siguranței: Vasile Roaită nu numai că nu fusese nici măcar grevist, dar era unul dintre informatorii pe care Siguranța îi infiltrase printre muncitorii de la Atelierele Grivița. Cu alte cuvinte, din motive propagandistice, PCR-ul îi furase meritele lui Constantin Negrea, grevist
Vasile Roaită () [Corola-website/Science/311671_a_313000]
-
a obținut încuviințarea să se continue, după moartea lui, hirotoniile de preoți, diaconi și mai ales arhierei, dintre persoanele pe care le considera vrednice, care iubesc Biserica și nu produc dezbinări, după cum stă scris într-un testament (aflat astăzi în arhiva mănăstirii), pe care Mitropolitul Glicherie îl scrisese cu zece ani în urmă și l-a încredințat episcopului Demosten, spre păstrare . Datorită conjuncturii materiale nefavorabile a episcopiei pentru care a fost hirotonit, PS Demosten și-a stabilit reședința episcopală la Mănăstirea
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
ale acestuia, menite să așeze "operele luate în discuție într-un spațiu cultural universal"]. - Însemnări caragialiene, București, Fundația Culturală Libra, 2006. (Această carte, de 546 p., cuprinde studii consacrate vieții și operei lui I.L.Caragiale, multe întemeiate pe documente de arhivă reproduse în "Addenda", pe corespondența primită de clasicul literaturii române, texte critice privind dramaturgia, "Momentele", nuvelele și povestirile scriitorului ori traducerile din litereatura americană realizate de el. Acestui volum i- s-au consacrat cronici literare în revistele „România literară”, „Convorbiri
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
clandestin în timpul luptelor rezistenței, aduce dovezi clare ale luptelor grele de stradă, contrazicând afirmațiile generalului von Choltitz și ale fiului său. Pe de altă parte, protocoalele conversațiilor telefonice dintre von Choltitz și supeeioeii săi, descoperite la un moment dat în arhivele din Fribourg și analizate de istoricii germani, vin în sprijinul afirmațiilor lui Kriegel-Valrimont. De asemenea, Pierre Taittinger și Raoul Nordling și-au arogat amândoi meritul de a-l fi convins pe von Choltitz să nu distrugă Parisul, după cum ordonase Hitler
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
avut succes la public și a devenit unul dintre filmele de referință ale cinematografiei americane. În anul 2003, Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii a clasificat acest film ca "semnificativ din punct de vedere cultural" și l-a ales pentru păstrarea sa în Arhiva Națională de Film. Filmul prezintă activitatea generalului american George S. Patton (George C. Scott) în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu preluarea comandei forțelor americane demoralizate aflate în nordul Africii, după dezastroasa bătălie din pasul Kasserine (Tunisia). El
Patton (film) () [Corola-website/Science/310997_a_312326]
-
citadelele-palat sau zidurile ciclopice indicau prezența unor regi care dominau asupra aristocrațiilor (ale căror morminte indică un statut de subordonare față de cele ale regilor cu tholos) si asupra populației din teritoriile care depindeau de centrele fortificate. Căpeteniile miceniene dispuneau de arhive și de o ierarhie funcționarească și militară, asigurându-le controlul economic și politic asupra teritoriului aferent. Cetățile din timpul epocii miceniene au fost construite folosind stilul de piatra ciclopică, cu intrări și porți largi. Aceste cetăți au fost sedii administrative
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
I fuck for God” a titrat prima pagină a multor publicații de senzație. În consecință, judecătorul John Lewis Smith Jr., a ordonat în 1977, ca toate înregistrările magnetice ale convorbirilor lui King, ca și transcrierile acestora, să fie sigilate în Arhivele Naționale și interzise accesului public timp de 50 de ani. Alături de Lorraine Motel din Memphis, Tennessee, locul unde Martin Luther King a fost asasinat, se găsea un post de pompieri, în care se găseau câțiva polițiști sub acoperire care îl
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
pușcă era în bună stare, explozia i-ar fi ucis pe toți cei din clădire. Puterea exploziei a fost atât de mare încât ziduri interioare de beton cu grosimea de 2,1 m (care replicau felul în care rezultă din arhive că erau construiți pereții vechii Camere a Lorzilor) au fost reduse la ruine. Dispozitivele de măsurare introduse în cameră pentru a calcula forța exploziei au fost și ele distruse de explozie; craniul manechinului reprezentându-l pe regele Iacob, care a
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
arătat că Fawkes, care era priceput la mânuirea prafului de pușcă, a adus dublul cantității necesare. Este posibil ca o parte din praful de pușcă păzit de Fawkes să se fi păstrat până astăzi. În martie 2002, persoanele care catalogau arhivele memorialistului , la British Library, au găsit o cutie care conține mai multe eșantioane de praf de pușcă, inclusiv un baton comprimat cu o notă scrisă de mână de Evelyn, care atestă că aceasta a aparținut lui Guy Fawkes. O altă
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
subliniat originalitatea lucrării: „...cartea prof. Schifirneț nu are antecedente în cultura noastră filosofică recentă, iar unicitatea ei nu provine doar din faptul că avem de-a face cu prima biografie a lui C. Rădulescu-Motru.” Lucrarea se bazează pe cercetarea de arhivă și include informații despre toți marii profesori din domeniile științelor socioumane de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Cele mai multe informații despre filosoful Rădulescu-Motru sunt inedite. Sunt prezentate faptele întemeietoare de cultură filosofică și sociologică ale lui Rădulescu-Motru precum și inițiativele sale
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
dovedită în îndeplinirea pazei granițelor, plăieșii și-au dobândit încrederea stăpânirii astfel încât în anul 1667, principele Mihai Apafi I le-a încredințat acestora și paza trecătorilor și a cetăților de graniță, asigurată până la acea dată de către detașamente ale armatei regulate. Arhivele sibiene au păstrat documente în care sunt consemnate nume ale plăieșilor racoviceni dintre anii 1749 - 1760: "Pușcașii" formau o altă categorie de locuitori ridicați din starea iobăgească. Cunoscuți în documente ca „"sclopetari"”, „"venatores"”, „armaliști” sau „pixidari”, aceștia erau înarmați cu
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea. 1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și o fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care "Ștefan", regele Ungariei, aproba contractul dintre "„Chyel comes, filius Erwin de Calnuk”" și "„Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”". Într-un alt document emis de
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
1918. Începe cariera de avocat cu înscrierea în baroul avocaților din Chișinău. Jurisconsult la Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului. Secretar al societății "Femeile Române". În anul 1944 s-a evacuat spre România, stabilindu-se la Buzău și salvând arhiva instituției la care activa. La începutul anilor 50 se mută la Timișoara. A practicat avocatura până la pensionare. La 11 martie 1976 se stinge din viață, fiind înmormântată la cimitirul timișorean. Publicația "Cuvântul dreptății" (nr. din 1919) descrie astfel ziua numirii
Eugenia Crușevan () [Corola-website/Science/311113_a_312442]
-
constituite următoarele secții: 1 (informații interne), 2 (contraspionaj), 3 (contraspionaj militar), 4 (informații în domeniul transporturilor), 5 (activitate ideologică), 6 (garantarea securității statului în întreprinderile din industria de apărare), 7 (informații externe), 8 (control), 9 (protecția oficialităților de stat), 10 (arhivă), 12 (ascultarea telefoanelor), 15 (formarea de unități pentru misiuni speciale), 16 (spionaj tehnico-științific) (unitățile 11, 13 și 14 nu au existat). Considerat de același autor ca fiind „aspru până la brutalism, autoritarist și dogmatic, nu se bucura de respectul angajaților securității
Piotr Civertko () [Corola-website/Science/311149_a_312478]