48,657 matches
-
8 m și pentru conexiuni speciale, 2.4 m sau chiar mai mult. Acest sistem VSAT mobil are toate beneficiile sistemului VSAT fix oferind în plus mobilitate, oriunde în lume. Conexiunea la satelit se face automat, în 3-5 minute de la comandă. Serviciul profesional de internet de bandă largă prin satelit oferă rate maxime de transfer la prețuri minime în toate zonele de acoperire. Conexiunea QoS poate fi customizata, depinzând de necesitățile fiecărui client (content rațio diferit). Odată implementat, echipamentul pentru internet
Lamit Company () [Corola-website/Science/326698_a_328027]
-
american din 2011, produs de Robert Rodat. Acțiunea serialului are loc la șase luni după ce o invazie extraterestră a devastat Pământul. Noah Wyle este Tom Mason, un fost profesor de istorie la Universitatea din Boston, care ajunge al doilea la comandă în al doilea Regiment al Miliției din Massachusetts, grup format din civili și soldați care străbat un Boston post-apocaliptic. Serialul, o producție a DreamWorks Television, este difuzat în Statele Unite pe canalul de cablu TNT și, în Canada, pe Space. A
Falling Skies () [Corola-website/Science/326729_a_328058]
-
supoziții este un singur document găsit în arhiva Vaticanului, mărturia unei farmaciste din Sân Giovanni Rotondo, Maria De Vito, de la care a comandat 4 grame de astfel de acid. Conform mărturiei acesteia, Padre Pio i-a cerut să păstreze secretă comandă, spunând că îl folosește pentru sterilizarea acelor de seringă(a comandat de asemenea și alte produse farmaceutice cum ar fi ). Documentul a fost examinat dar respins de către Biserică Catolică în timpul procesului de beatificare. Un comentator al acestei dispute argumentează că
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
Regatul Italiei a lansat o invazie a Tripolitaniei Otomane (Libia zilelor noastre), ceea ce a fost actul de început al Războiului italo-turc. Enver a decis să se alăture apărătorilor provinciei și a plecat de la Berlin în Libia. Aici, el a preluat comanda generală, dar, în cele din urmă, Italia a preluat controlul asupra Libiei, iar Enver Bey a fost obligat să se întoarcă la Istanbul. În 1912, mulțumită rolului său activ în luptele din Libia, a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
cu Imperiul German, care ar fi trebuit să îi aducă Imperiului Otoman o victorie rapidă și importante câștiguri. Fără să îi informeze pe ceilalți membri ai cabinetului, el a permis vaselor germane de război SMS Goeben și SMS Breslau, sub comanda amiralului Wilhelm Souchon, să intre în Dardanele ca să scape de urmărirea unei escadre britanice. „Donarea” acestor două vase de război Imperiului Otoman, care avea statutul de țară neutră în acel moment, a cântărit mult în schimbarea opiniei publice și a
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
să reocupe orașele Kars și Batumi. Enver se considera un mare conducător militar. În același timp, consilierul militar german al ministrului, Liman von Sanders, îl considera doar un bufon. Enver a organizat o ofensivă complexă împotriva rușilor, a preluat personal comanda Armatei a 3-a, dar a suferit o înfrângere grea în bătălia de la Sarikamish din decembrie 1914 - ianuarie 1915. Strategia ofensivei arăta bine pe hârtie, dar nu a luat în considerație condițiile externe - terenul accidentat și starea vremii. Armata lui
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
din crucișătoare vechi, care nu puteau fi folosite împotriva flotei de suprafață germane, a fost alcătuită în 1915 pentru un atac împotriva strâmtorii Dardanele. Atacul (precursorul campaniei eșuate de la Gallipoli) l-a demoralizat pe Enver. Ca urmare, el a predat comanda lui Liman von Sanders, cel care avea să conducă apărarea încununată de succes de la Gallipoli. După ce campania aliată a dus la distrugerea a numeroase localități și pierderi de vieți omanești în zona de acțiune, Enver a propus crearea unor lagăre
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a fost încheiată cu succes - turcii au obligat forțele armene să se retragă și au cucerit Trabzonul, unde rușii lăsaseră cantități uriașe de provizii. După acest succes, Armata a III-a și-a îndreptat atacul împotriva Georgiei. Armata Islamului de sub comanda lui Nuri Pașa a atacat orașul Baku, apărat de forțele australiene, neozeelandeze, britanice și canadiene comandate de Lionel Charles Dunsterville. Generalul Dunsterville a ordonat evacuarea trupelor din Baku pe 14 septembrie și retragerea în Iran. Cea mai mare parte a
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
autorităților bolșevice promoscovite. Enver nu numai că nu a ajutat la înfrângerea revoltei, dar a luat legătura cu liderii rebelilor și, împreună cu câțiva acoliți, a dezertat în tabăra basmacilor. Obiectivul său a fost unirea numeroaselor grupuri de basmaci sub propria comandă și organizarea unei ofensive coordonate împotriva bolșevicilor, pentru realizarea visului său panturcic. După înfăptuirea cu succes a unei serii de operațiuni militare, el a reușit să fie recunoscut drept comandant suprem al unei forțe mici, dar bine organizate și instruite
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
unei ofensive coordonate împotriva bolșevicilor, pentru realizarea visului său panturcic. După înfăptuirea cu succes a unei serii de operațiuni militare, el a reușit să fie recunoscut drept comandant suprem al unei forțe mici, dar bine organizate și instruite. Structura de comandă pe care a stabilit-o Enver era în conformitate cu tradiția miliară germană, iar corpul ofițeresc cuprindea o serie de militari de carieră experimentați turci. În cartea sa „A Peace to End All Peace, The Fall of the Ottoman Empire and the
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
al Profetului”. Nu a trecut mult și Enver s-a autodenumit emir al Turkestanului. Asemenea atitudini au dus la ruperea relațiilor cu emirul din Buhara, care i-a refuzat sprijinul financiar. Pe 4 august 1922 Enver a permis trupelor de sub comanda sa participe la sărbătoarea de Kurban Bayramı. El și-a păstrat alături doar un grup de 30 de oameni din garda personală și s-a pregătit de sărbătoare la cartierul general din satul Ab-i-Derya de lângă Dușanbe. Aici avea să fie
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
alături doar un grup de 30 de oameni din garda personală și s-a pregătit de sărbătoare la cartierul general din satul Ab-i-Derya de lângă Dușanbe. Aici avea să fie surprins de atacul brigăzii de cavalerie bașchire a Armatei Roșii de sub comanda lui Iakov Melkumov (Agop Melkumian). În conformitate cu unele surse, Enver și cei mai mulți dintre oamenii săi au încălecat și au atacat brigada Armatei Roșii. În timpul acestei șarje de cavalerie, Enver ar fi fost răpus de o rafală de mitralieră. Yaver Suphi Bey
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
merite deosebite pe câmpul de luptă, iar generalul o detașează la Comandamentul Diviziei. Ea îi spune comandantului diviziei că refuză să-și părăsească compania, iar generalul îi acceptă rugămintea de a rămâne pe front. Mănoiu este invidios, dar îi încredințează comanda unui pluton de infanterie. Aflată pe front, Ecaterina află că medicul Mureșan s-a îmbolnăvit de tifos exantematic și a murit. Comanda Armatei I este preluată de generalul Eremia Grigorescu. În luptele de la Mărăști și Mărășești, acțiunea ofensivă a armatei
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
părăsească compania, iar generalul îi acceptă rugămintea de a rămâne pe front. Mănoiu este invidios, dar îi încredințează comanda unui pluton de infanterie. Aflată pe front, Ecaterina află că medicul Mureșan s-a îmbolnăvit de tifos exantematic și a murit. Comanda Armatei I este preluată de generalul Eremia Grigorescu. În luptele de la Mărăști și Mărășești, acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul luptelor, Ecaterina Teodoroiu este împușcată în piept și moare eroic, în
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
mijlocie, de 16,50 metri nu este pusă la îndoială deoarece este tăiat din granit roșu de Syena (Assuan), dar inscripțiile cu hieroglife de pe cele patru fețe ale sale amintesc de numele lui Domitianus (81-96). Este vorba, deci, de o comandă a acelui împărat, comandă legată de ascensiunea lui la tron. Pe timpul lui Domitian, se pare că a fost ridicat între templele zeiței Isis (Iseum) și cel al lui Serapis (Serapeum), unde probabil s-au aflat și cele două mari statui
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
metri nu este pusă la îndoială deoarece este tăiat din granit roșu de Syena (Assuan), dar inscripțiile cu hieroglife de pe cele patru fețe ale sale amintesc de numele lui Domitianus (81-96). Este vorba, deci, de o comandă a acelui împărat, comandă legată de ascensiunea lui la tron. Pe timpul lui Domitian, se pare că a fost ridicat între templele zeiței Isis (Iseum) și cel al lui Serapis (Serapeum), unde probabil s-au aflat și cele două mari statui ale fluviilor Nil și
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
prof. Dimitrie Gusti, inițiate pentru profesori de școli țărănești și directori de cămine culturale. În martie este concentrat cu gradul de sublocotenent de rezervă, la Regimentul 30 Dorobanți din Câmpulung, repartizat comandant de pluton la compania a III-a, sub comanda locotenentului Angelescu. Comandant de batalion era maiorul Ocrain de origine basarabean. Regimentul este deplasat pe linia strategică Tecuci- Nămoloasa- Galați. Răspunde apelului generalului Ion Antonescu și da examen la Școală pentru pregătirea de ofițeri observatori și bombardieri - Pipera, București. Este
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
n. 1 martie 1834, Roznov - d. 2 octombrie 1904, Roznov) a fost un ofițer și politician român, membru al familiei nobiliare Rosetti. Gheorghe Ruset-Roznovanu a fost ispravnic al județului Neamț între anii 1871-1876, a participat la Războiul de Independență având comanda Brigăzii 4 Călărași și ulterior, după retragerea din armată, a fost ales deputat și senator din partea Partidului Conservator. Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a născut la 1 martie 1834 la Roznov, părinții săi fiind Alecu Ruset-Roznovanu și Ruxandra Callimachi. Alecu Ruset-Roznovanu făcea
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
cavalerie din Sankt-Petersburg. După terminarea studiilor militare și-a început cariera militară activând în Regimentul de Gardă Călare din garda imperială rusă. Reîntors în Moldova înainte de Unirea Principatelor Române a intrat în miliție fiind avansat la gradul de colonel, primind comanda unui regiment de jandarmi și fiind pentru un timp ispravnic (prefect) al județului Neamț. Deși filorus și antiunionist, relațiile sale cu Alexandru Ioan Cuza au fost bune (soția acestuia, Elena Cuza, făcând și ea parte din familia Rosetti) ceea ce a
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
un timp ispravnic (prefect) al județului Neamț. Deși filorus și antiunionist, relațiile sale cu Alexandru Ioan Cuza au fost bune (soția acestuia, Elena Cuza, făcând și ea parte din familia Rosetti) ceea ce a permis numirea sa, în anul 1860, la comanda Regimentului 4 Infanterie de Linie și ulterior, între 1862-1863, la Regimentului 1 Lăncieri. Avansat la gradul de colonel, a luptat în Războiul de Independență având comanda Brigăzii 4 Călărași ce a acționat în sectorul de front cuprins între Grivița și
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
ea parte din familia Rosetti) ceea ce a permis numirea sa, în anul 1860, la comanda Regimentului 4 Infanterie de Linie și ulterior, între 1862-1863, la Regimentului 1 Lăncieri. Avansat la gradul de colonel, a luptat în Războiul de Independență având comanda Brigăzii 4 Călărași ce a acționat în sectorul de front cuprins între Grivița și Vidin. Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a retras din armată la terminarea războiului și a desfășurat o importantă activitate politică de partea Partidului Conservator. A reprezentat partidul în
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
puterea filoturcă a lui Moise Székely și a nobililor maghiari care îl sprijineau. „Radu Șerban nu putea admite prinderea Țării Românești într-un clește de către Imperiul Otoman de la sud de Dunăre și un Ardeal supus acestora”. Avangarda oștilor române, sub comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă Habsburgilor), mai întâi la Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
Tarent, de nepotul acestuia Tancred, de Raimond de Toulouse și de Robert al II-lea de Flandra, alături de care se afla Pierre l'Ermite și câțiva dintre supraviețuitorii din expediția anterioară (Cruciada săracilor), ca și o mică forță bizantină sub comanda lui Manuel Boutoumites. Ei au ajuns sub zidurile cetății la 6 mai, extenuați de pe urma lipsei de hrană, însă această problemă a fost rezolvată atunci când Bohemund de Tarent a asigurat aducerea acesteia pe uscat și pe mare. Cruciații au început asediul
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
lui Comdor Ioan, ficurator Groză Ioan, Roca Ioan, Colde Ștefan, Zirbo Gavrilă, împreună cu toti sătenii. An 1776”. Odată cu stabilirea sa în zona Munților Apuseni, la Abrud, pictorul va activa mai mult în această zonă, unde va primi o serie de comenzi de pictură murală și icoane. În primele decenii ale secolului al XIX-lea va picta la biserici de pe Valea Arieșului și de pe cea a Mureșului, colaborând cu Gavril Silaghi (probabil fiul său), cu Dimitrie Dimitriu din București și cu Anton
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
fiind nevoită să se retragă. Curând însă orașul a căzut în urma asediului realizat de armatele celor doi comandanți, Boemond și Robert. Nevoit să se retragă în Italia, ca urmare a tulburărilor de acolo, Robert l-a lăsat pe Boemund la comanda întregii armate de invazie din Balcani. Se pare că Guiscard îl lăsase pe Boemund la comandă cu ordinul precis de a continua înaintarea în Balcani, eventual până la Constantinopol însuși. Ca urmare, în primăvara anului 1082, Boemund a părăsit Kastoria pentru
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]