KorAP: Find »[drukola/base=cumpăra & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1885 1886 1887 ...1905 >

47,622 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

dispariția efectivă a Germaniei din economia europeană. Înainte de război, Germania fusese o piață majoră pentru Europa Centrală și de Est, ca și pentru Olanda, Belgia și regiunea mediteraneană (până În 1939, de exemplu, Germania furniza o treime din importurile Greciei și cumpăra 38% din exporturile acesteia). Cărbunele german constituia o resursă vitală pentru producătorii francezi de oțel. Dar În absența unui viitor politic, economia Germaniei - cu tot potențialul său restabilit - rămânea Înghețată, blocând efectiv refacerea economică a Întregului continent. A doua problemă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din Statele Unite, iar 25% din Germania. În 1947 cifrele erau 65%, respectiv 3%. În alte țări europene, situația era similară. Această creștere bruscă a cererii de produse americane era, paradoxal, un semn de Înviorare În activitatea economică europeană - dar ca să cumperi produse și materiale americane aveai nevoie de dolari americani. Europenii nu aveau ce să vândă restului lumii, iar fără valută forte nu puteau să cumpere alimente pentru a salva de la foamete milioane de oameni și nici să importe materiile prime

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de produse americane era, paradoxal, un semn de Înviorare În activitatea economică europeană - dar ca să cumperi produse și materiale americane aveai nevoie de dolari americani. Europenii nu aveau ce să vândă restului lumii, iar fără valută forte nu puteau să cumpere alimente pentru a salva de la foamete milioane de oameni și nici să importe materiile prime și utilajele necesare pentru a urni producția proprie. Criza dolarului era serioasă. În 1947, jumătate din importurile Marii Britanii, a cărei datorie externă crescuse de patru

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
bani serioși convertind și reconvertind alocația de țigări: În primele patru luni de ocupație aliată, numai soldații din Berlin au trimis acasă cu 11 milioane de dolari mai mult decât suma salariilor primite. În Braunschweig, cu 600 de țigări puteai cumpăra o bicicletă - o strictă necesitate În Germania, ca și În Italia, surprinsă memorabil În filmul lui Vittorio de Sica Hoții de biciclete (1948). Americanii au sesizat gravitatea crizei europene. A fost unul dintre motivele pentru care au căutat cu insistență

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
urma urmei, așa cum observase directorul CIA, Allen Dulles, „Planul pleacă de la presupunerea că dorim să sprijinim revirimentul unei Europe care va putea intra În competiție cu noi pe piața mondială și care, exact din această cauză, va fi capabilă să cumpere produsele noastre În cantități substanțiale”. În câteva cazuri existau Însă și beneficii imediate: În SUA, sprijinul sindicatelor pentru Plan a fost obținut În schimbul promisiunii că toate transporturile de produse din Statele Unite se vor face cu nave americane, Încărcate de docheri

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din urmă) entități politice stabile. Dar tocmai din acest motiv, Europa de Vest trebuia să se conducă singură și nu putea renunța la această poziție. După cum constata diplomatul britanic Oliver Franks, „Planul Marshall a pus dolarii americani În mâinile europenilor, care au cumpărat cu ei uneltele reconstrucției”. Restul - monede convertibile, relații bune de lucru, bugete echilibrate și liberalizarea comerțului - depindea numai de europeni. Comparația inevitabilă nu se face Însă Între viziunea americană și practicile europene, ci Între anii 1945 și 1918. În mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
germană. Fără renașterea germană, planificarea franceză nu ducea nicăieri: Franța voia să folosească fondurile de contrapartidă ale Planului Marshall pentru a construi oțelării gigantice În Lorena, dar, fără cărbunele german, acestea erau inutile. Degeaba aveai fonduri Marshall cu care să cumperi cărbune german, dacă nu exista cărbune. În primăvara anului 1948, producția industrială a Germaniei era Încă la jumătatea celei din 1936. Economia britanică nu avea cum să se remonteze când țara cheltuia sume fără precedent (317 milioane de dolari numai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fără precedent (317 milioane de dolari numai În 1947) doar pentru a asigura subzistența populației neajutorate din zona sa de ocupație În nord-vestul Germaniei. Economiile comerciale ale țărilor de Jos și Danemarcei erau muribunde fiindcă germanii nu puteau să le cumpere produsele. Logica Planului Marshall impunea ridicarea tuturor restricțiilor asupra producției vest-germane, pentru ca țara să-și poată aduce contribuția crucială la economia europeană. Secretarul de stat american a anunțat clar de la Început că Planul punea capăt speranțelor francezilor de a primi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
imensele resurse germane În serviciul refacerii economiei franceze: Planul Monnet se baza explicit pe livrările de cărbune german, fără de care industria franceză a oțelului ar fi fost pierdută. În 1938, Franța era cel mai mare importator de cărbune din lume, cumpărând din străinătate 40% din necesarul de cărbune și cocs. În 1944, producția internă de cărbune scăzuse la mai puțin de jumătate față de cea din 1938. Dependența de cărbunele străin crescuse. În 1946, când producția internă revenise la nivelul din 1938

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de Interne, care le asigura controlul asupra poliției și serviciilor secrete, precum și controlul presei, prin autorizațiile de apariție; Ministerul Justiției, care veghea asupra epurărilor, tribunalelor și judecătorilor; Ministerul Agriculturii, care controla reforma agrară, permițând comuniștilor să facă favoruri și să cumpere loialitatea a milioane de țărani. De asemenea, ei și-au asigurat poziții cruciale În comitetele de „denazificare”, În comisiile regionale și În sindicate. Pe de altă parte, comuniștii din Est nu se grăbeau să-și adjudece funcțiile de președinte, prim-

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
1948, termenul „naționalist” a fost În premieră folosit În sens peiorativ pentru a condamna „devierea” titoistă. Acum, când toți adversarii din interior ai comunismului erau morți, Încarcerați sau exilați, ce mai amenința realmente monopolul sovietic al puterii? Intelectualii puteau fi cumpărați sau intimidați. Armata era la dispoziția forțelor sovietice de ocupație. Singurul pericol semnificativ pentru regimurile comuniste erau protestele populare, care puteau eroda serios legitimitatea statului „muncitoresc și țărănesc”. În primii ani, Însă, democrațiile populare nu erau deloc nepopulare În rândul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nu mai mult. Agricultura din blocul sovietic regresa vizibil, ineficiența-i proverbială fiind ilustrată de acei funcționari sovietici din Frunze (astăzi Bișkek, În KÎrgîzstan) care În 1960 Îi Încurajau pe țărani să-și facă norma de unt (arbitrară și irealizabilă) cumpărând În vrac de la băcănie... Epurările și procesele, cu corul aferent de plăsmuiri, au distrus În Est și ce mai rămăsese din sfera publică. Politica și administrația au devenit sinonime cu corupția și represiunea arbitrară practicate În folosul propriu de o

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
surprinzător de puțin. David Lodge „Mi-am petrecut anii copilăriei În orășele industriale și suburbiile adiacente, printre cărămizi, funingine, coșuri de uzine și străzi pietruite. Mergeam la plimbare cu tramvaiul și În călătorii mai lungi cu trenul. La fiecare masă cumpăram mâncare proaspătă, nu pentru că eram pretențioși, ci fiindcă n-aveam frigider (alimentele mai puțin perisabile se păstrau În beci). În fiecare dimineață, mama se trezea În frig și făcea focul În soba din salon. Apa curentă era de un singur

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
arbitraj decât prin confruntare, Într-un stat bicefal care Încerca să elimine divergențele incluzând părțile adverse În același sistem de beneficii și recompense. Prosperitatea fără precedent din acești ani a permis Marii Coaliții să netezească dezacordurile și conflictele de interese, cumpărând practic consensul pe care se baza echilibrul țării. Anumite grupuri din societatea austriacă au fost inevitabil excluse - micii comercianți, meșteșugarii, fermierii izolați, oricine se plasa, prin profesie sau opinie politică, În afara rețelei de poziții și beneficii alocate. Iar În zonele

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
molcomă În platitudinea ei - și aceasta e dovada cea mai clară că Austria depășise cu succes un trecut tulbure. Dincolo de fascinația discretă a „republicii alpine” de o prosperitate crescândă, Austria era și ea coruptă În felul ei. Aidoma Italiei, Își cumpărase siguranța cu o doză masivă de uitare națională. Însă, În vreme ce majoritatea țărilor europene - mai ales Italia - puteau invoca un mit al rezistenței naționale Împotriva ocupației germane, experiența de război a austriecilor nu se preta la astfel de interpretări. și, spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
petrolul ieftin importat prin Canalul Suez și plătit În lire sterline. Dacă această sursă ar fi fost Întreruptă sau dacă arabii ar fi decis să refuze plata În lire, Marea Britanie ar fi fost nevoită să-și folosească rezervele financiare ca să cumpere dolari și să importe petrol din altă parte. Mai mult, așa cum avertiza ministrul de Externe Anthony Eden cabinetul britanic În februarie 1953, „ocupația ar putea fi menținută prin forță, Însă, În cazul Egiptului, baza militară necesară ocupației nu folosește la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o piață europeană comună era accesul preferențial pe care aceasta l-ar fi permis pe piețele străine - Îndeosebi cea germană (ori britanică) - pentru carne, lactate și cereale. Acesta, Împreună cu promisiunea menținerii subvențiilor și un angajament din partea partenerilor europeni că vor cumpăra producția agricolă excedentară, a convins Adunarea Națională să voteze pentru Tratatul de la Roma. În schimbul deschiderii pieței interne pentru exporturile industriale ale Germaniei, francezii au obținut practic mutarea sistemului lor intern de garanții rurale pe umerii partenerilor CEE, ușurând astfel Parisul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
comerciale externe ale Comunității Economice Europene urmau apoi să ridice costul produselor agricole importate până la aceste niveluri, bazate de obicei pe cei mai scumpi și mai ineficienți producători din toată Comunitatea. În fiecare an de-acum Înainte, CEE avea să cumpere excedentul de produse agricole al membrilor săi la valori cu 5-7% sub prețurile-țintă. Apoi urma să lichideze surplusul, subvenționând revinderea lui În afara Pieței Comune la prețuri sub nivelul celor europene. Acest mecanism evident ineficient a fost rezultatul unor tocmeli aprige

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Tarifele vamale practicate În Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea Împotriva importurilor de cereale ieftine din America de Nord erau relativ similare. De asemenea, În timpul Marii Crize de la Începutul anilor ’30 au existat diverse tentative de a ridica prețurile produselor agricole, cumpărând surplusurile și plătindu-i pe fermieri pentru a produce mai puțin. Iar Într-un acord din 1938 dintre Germania și Franța care n-avea să fie niciodată pus În practică, Germania promitea să preia exporturile agricole franceze În schimbul deschiderii de către

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
era atât tehnic (la mijlocul anilor ’50, aproape toată Europa Occidentală avea servicii complete de electricitate, cu excepția unor părți din Norvegia rurală și din regiunile sudice și de mare altitudine din Italia), cât logistic: câtă vreme gospodinele nu-și permiteau să cumpere multă hrană perisabilă la o singură ieșire și nu puteau să o transporte acasă, nu exista un motiv pentru care să se cheltuie o sumă mare de bani pe un frigider 13. Astfel, este simptomatic pentru multe alte schimbări conexe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
anilor ’50, apoi s-a dublat iar În următorii zece ani. Semn al vremurilor, la sfârșitul anilor ’50 au fost introduse În Marea Britanie parcometrele; pe parcursul anilor ’60, ele s-au răspândit În Franța și În alte părți 16. Dacă europenii cumpărau inimaginabil de multe mașini pentru uzul personal, asta nu Însemna doar că aveau mai mulți bani de cheltuit. Existau mai multe mașini disponibile pentru a satisface cererea Înăbușită pe toată durata Marii Crize și a războiului. Cu mult Înainte de 1939

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
marcă și un model de autoturism local dominant, dar, În esență, toate erau uimitor de asemănătoare. Volkswagen Beetle, Renault 4CV, Fiat 500 și 600, Austin A30 și Morris Minor erau automobile micuțe, cu două uși, pentru transportul familiei: ușor de cumpărat, de condus și de reparat. Aveau caroserii subțiri de tablă, motoare reduse, de putere mică (proiectate să consume cât mai puțin combustibil), și erau echipate cu minimum de accesorii și armături. Volkswagen, Renault și Fiat aveau motorul și tracțiunea pe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
plăcere devenea turism de masă. Companiile de transport au Înflorit, transformând tradiția excursiei anuale cu autocarul pe litoral (dragă muncitorilor din fabrici și ferme) În servicii comerciale intrași internaționale. Tineri antreprenori În domeniul aviatic - precum britanicul Freddie Laker, care a cumpărat un surplus de avioane cu reacție Bristol Britannia - au dezvoltat servicii charter către stațiunile estivale recent apărute În Italia, Franța și Spania. Campingul - care Înainte de război avea deja succes la turiștii cu mijloace modeste și la entuziaștii aerului liber - a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mai extinsă ca oricând de produse educaționale (inclusiv profesori). Dar cumpărătorii tuturor acestor produse și servicii erau adulți: părinți, rude, administratori de școli și instituții centrale. În jurul anului 1957, pentru prima oară În istoria Europei, tinerii au Început să-și cumpere singuri obiecte. Până la această dată, tinerii nici nu existaseră ca grup distinct de consumatori. Într-un fel, nu existaseră deloc. În familiile și comunitățile tradiționale, copiii rămâneau copii până părăseau școala și mergeau la lucru, moment În care deveneau tineri

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
automată la Începutul anilor ’60, avea o bază atât comercială, cât și culturală. În Europa, ca și În America, dacă familia se putea lipsi de contribuția materială a copilului, primul lucru pe care-l făcea adolescentul eliberat era să-și cumpere un gramofon. Discul a fost inventat În 1948. Primul disc la 45 de turații pe minut, cu câte un cântec pe fiecare parte, a fost comercializat de RCA În următorul an. Vânzările În Europa nu au explodat atât de prompt

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]