47,622 matches
-
Adolescenții europeni de la sfârșitul anilor ’50 și Începutul anilor ’60 nu visau să schimbe lumea. Ei crescuseră În siguranță și Într-o relativă bunăstare. Majoritatea voiau doar să arate diferit, să călătorească mai mult, să asculte muzică pop și să cumpere lucruri. În această privință, ei reflectau comportamentul și gusturile cântăreților preferați și ale DJ-lor de la radio pe care Îi ascultau la tranzistoarele personale. Dar, ca evoluție, era liniștea dinaintea furtunii. Mai mult chiar decât părinții lor, ei au fost vizați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Îi ascultau la tranzistoarele personale. Dar, ca evoluție, era liniștea dinaintea furtunii. Mai mult chiar decât părinții lor, ei au fost vizați de industria publicității care a urmat, a Însoțit și a prevestit boomul consumatorului. Se fabricau și se cumpărau tot mai multe bunuri, de o diversitate fără precedent. Mașini, haine, cărucioare pentru copii, hrană ambalată și detergent - toate intrau acum pe piață Într-o varietate tulburătoare de forme, mărimi și culori. Publicitatea are o istorie lungă În Europa. Ziarele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au vândut pe baza calității, nu a prețului. În orice caz, În primele decenii postbelice concurența era slabă: dacă firmele suedeze, franceze sau olandeze voiau un anumit tip de produs sau unealtă pentru construcții, aveau doar opțiunea de a o cumpăra din Germania și la prețul cerut. Prețurile afacerilor germane s-au menținut la un nivel scăzut datorită investițiilor susținute În tehnici de producție noi și eficiente - și de forța de muncă docilă. Republica Federală a beneficiat de un stoc aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmă industria autonomă de mașini din Regatul Unit. În 1975, British Leyland, singurul producător independent de mașini de masă din Marea Britanie, s-a prăbușit și a trebuit să fie resuscitat prin naționalizare. Câțiva ani mai târziu, părțile profitabile vor fi cumpărate pe nimic... de BMW. Declinul și, În cele din urmă, dispariția unui sector automobilistic britanic autonom poate fi un exemplu pentru experiența economică a țării În ansamblu. Economia britanică nu a dus-o inițial atât de rău: În 1951 era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
angajați la fiecare 70 de orfani și cheltuia 80% din banii primiți de la buget pe salarii și costuri operative. În mod asemănător, În Belgia, controlul companiilor din sectorul public a permis guvernului de la Bruxelles să calmeze resentimentele locale și să cumpere armonia intereselor regionale și lingvistice divergente distribuind cu grijă servicii, slujbe și costisitoare investiții În infrastructură. În Franța, naționalizările de după război au creat rețele durabile de influență și patronaj. Électricité de France (EDF) era furnizorul principal de energie al țării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 de tone pământ arabil prin Însămânțarea de cereale În zone total inadecvate, unde puțina recoltă obținută era plină de buruieni. Într-un amestec tragicomic de planificare centralizată și corupție locală, comuniștii din KÎrghîzstan Îi Îndemnau pe țăranii colectivizați să cumpere produse de la băcănie pentru a Îndeplini norma. Penuria alimentară a provocat revolte În orașe de provincie (printre care Novocerkassk, În iunie 1962). După recolta dezastruoasă din 1963, În ianuarie 1964 URSS importa cereale din Vest. În același timp, microfermele private
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aveau acum ocazia să cântărească În liniște prețul euforiei. Nu atât idealismul anilor ’60 părea brusc demodat, cât naivitatea acelor vremuri: senzația că tot ce poate fi imaginat se poate pune În faptă, că tot ce se fabrică poate fi cumpărat și că transgresiunea - morală, politică, legală, estetică - este importantă În sine. Dacă anii ’60 stau sub semnul credinței naive, suficiente, că tot ce se Întâmplă e nou (și că tot ce e nou este important), anii ’70 au fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încurajeze nu doar stagnarea și ineficiența, ci și un ciclu permanent al corupției. Unul dintre paradoxurile proiectului socialist e faptul că absența proprietății tinde să genereze nu mai puțină corupție, ci mai multă. Puterea, funcția și privilegiul nu pot fi cumpărate direct, dar depind de relații de patronaj și clientelism care se potențează reciproc. Drepturile legale sunt Înlocuite de turnătorie, răsplătită după merit cu un post sigur sau o promovare. Pentru a-și atinge chiar și obiectivele cele mai modeste și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cineva trebuia să plătească pentru dezastrul provocat de ele. În landurile din estul Germaniei factura pentru remedierea pagubelor produse de comunism a fost achitată de guvernul federal. În patru ani, Treuhand (vezi capitolul XVII) a cheltuit miliarde de mărci cumpărând și vânzând În pierdere fabrici și uzine depășite, plătindu-le salarii compensatoare angajaților de prisos ai acestora și plătind despăgubiri - atât cât era posibil - pentru consecințele activității lor. Deși rezultatele au fost anemice și au adus trezoreria federală În pragul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antreprenori locali sprijiniți de capital străin. La trei ani de la revoluție, doar 16% din unitățile de stat poloneze le fuseseră vândute unor investitori privați. În Republica Cehă, o ingenioasă schemă de privatizare pe cupoane le oferea cetățenilor șansa de a cumpăra acțiuni În Întreprinderile de stat, Într-o tentativă de a crea o națiune de capitaliști. Dar În anii imediat următori procedeul nu a făcut decât să provoace scandaluri și o reacție politică Împotriva „speculei” galopante. Anomaliile privatizării În Europa postcomunistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ipoteticii noi membri nu aveau nimic de oferit În schimb - doar o promisiune de bună purtare. și astfel s-a stabilit că noilor europeni li se vor face câteva concesii limitate (o vreme, străinilor nu li se va permite să cumpere terenuri, o chestiune politică delicată), iar ei vor accepta ca UE, În ciuda angajamentului său privind o piață unică, să le restricționeze considerabil exportul de bunuri și, mai ales, de oameni. Ca reacție la estimările exagerate despre un posibil flux migratoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simplu, apelul mai insistent decât În trecut la sponsorii convenționali. În Belgia, lucrurile au mers și mai departe - cum se poate vedea din scandalul Dassault-Agusta. La sfârșitul anilor ’80, guvernul belgian a semnat două contracte prin care se angaja să cumpăre 46 de elicoptere militare de la firma italiană Agusta, respectiv să Încredințeze companiei franceze Dassault recondiționarea flotei sale de avioane F-16. În ambele cazuri, ofertele concurente au fost respinse din start. Procedeul nu era În sine nemaivăzut, iar faptul că erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pub modern ca oricare altul, cu burgeri și cartofi prăjiți. Îngrozitoarele cartiere sărace din nord despre care scria Orwell fuseseră rase - nu numai de pe fața pământului, ci și din memoria locală: Amintiri din Wigan: 1930-1970, un ghid ce putea fi cumpărat de la muzeu, conținea fotografii În sepia fermecătoare, cu tinere vânzătoare modeste și prăvălii de modă veche uitate, dar nu pomenea nimic despre puțurile de exploatare și muncitorii a căror condiție l-a atras pe Orwell, aducând orașului Wigan o faimă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau acum ei Înșiși europeni: companiile naționale din marile orașe aveau un public din ce În ce mai internațional. Noua castă de clercs transnaționali care sfida frontierele fizice și barierele lingvistice avea timpul și mijloacele necesare să călătorească oriunde, nu numai pentru a-și cumpăra haine sau În interes de serviciu, ci și pentru divertisment și informare. O expoziție, o piesă de teatru sau un spectacol de operă generau cronici În presa din mai multe țări. Un spectacol reușit la Londra sau Amsterdam putea atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Man s-a vândut În numai câteva sute de exemplare (ediția americană, cu titlul Survival in Auschwitz, a Început să se vândă mai bine abia după 20 de ani). Gallimard, cea mai prestigioasă editură franceză, a refuzat multă vreme să cumpere orice operă semnată Levi; abia după ce a murit, În 1987, opera și importanța lui au Început să se bucure de recunoaștere În Franța. Ca și subiectul lui, Levi a rămas așadar mulți ani fără ecou: nimeni nu voia să asculte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de vară" după expulzarea violentă a călugărilor în timpul celei de-a III-a Republici, mânăstirea Grande Chartreuse continuă, din fericire, să producă licoarea sa sacră. În secolul al V-lea, cel de-al 17-lea episcop de Reims, Sfântul Rémy, cumpără domeniul de la Sparnacus, cunoscut azi sub numele de Epernay, pentru a construi un lăcaș de rugăciune. Succesorul său, episcopul Nivard, nepotul "bunului rege Dagobert", pune bazele abației din Haut-villers în anul 660, pe malul celălalt al Marnei. Mânăstirea va deveni
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
că acesta și-a trăit viața cum summa laude, adică într-un mod demn de cele mai înalte elogii. Abația din Hautvillers este ocupată în 1814 de către cazacii generalul Olsufiev. Pierre-Gabriel Chandon de Briailles, ginere al lui Jean Rémy Moët, cumpără domeniul în anul 1823. Astăzi, ceea ce a mai rămas din abația benedictină aparține casei Moët & Chandon, care a transformat o aripă a mănăstirii și o fostă pivniță restaurată în muzeu, în memoria glorioasă a lui Dom Pérignon, ce însuflețește încă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a ajutat considerabil, în felul său, la victorie". Este adevărat că, încă de la începutul conflictului, viticultorii din Sud au oferit trupelor franceze stocurile lor de vin (200 000 hl), realizând astfel o campanie publicitară impresionantă. În semn de recunoștință, armata cumpără 6 milioane de hectolitri de vin în 1916 și 12 milioane în 1917. Astfel, rația unui soldat crește în 1916 de la un sfert la jumătate de litru de vin pe zi (pe când înainte de 1914 rația nu implica și vin). Mai
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
nici în biserică. Poruncile divine se mistuie în tăcere. Totul e fard, dosire și mașinal. Goană după ban și, ca pe timpul „indulgențelor”, care dă mai mult primește mai multă slavă, mai multă râvnă din ceea ce ți-ai dorit. Mântuirea se cumpără și parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Pământul e Metropola cu zidiri mărețe prin care se afirmă un neam dincolo de granițele sale. Azi, ca și ieri, pământul românesc e pândit de multe hoarde nesătule. Cei care ne conduc acum au fabricat legi prin care tot străinul poate cumpăra nelimitat pământ românesc și slujesc pe străin, în loc să slujească pe cei care i-au ales, mințindu-ne cu slogane perfide, împingându ne în mlaștina pieirii. Moartea unui neam începe cu deposedarea de pământ, care înseamnă Patrie. Mintea celor care ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și prin prezența elementului floral. Interesantă pentru fenomenul decadent este reproducerea unei picturi a lui N. Vermont (Sf. Ioan Botezătorul), ce o aduce în prim plan pe Salomeea, ținând pe o tavă capul sfântului. Se specifică faptul că pictura fusese cumpărată de Principesa Maria. De asemenea, la pagina șaizeci și șase, avem reproducerea proiectului de fronton al lui Ștefan Popescu, în care se poate sesiza (dincolo de stilizarea proprie picturii bizantine) și o componentă estetizantă. Pentru viitor, Ioan Duican (Alexandru Bogdan-Pitești) anunță
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Maniu, E. Popea. Refugiat la Paris, în șapte ani de zile, cifră nu lipsită de semnificație, acesta pare deja consacrat și îndreptățit să "oficieze". Succesul în Orașul-Lumină, Parisul, pare să fie suprema consacrare pentru un artist român. Ministerul Cultelor îi cumpără câteva lucrări, printre care și un tablou reprodus în revistă, O elegantă descinzând din trăsură, pictat la Paris în 1911. Desigur, eleganta este tot o pariziană. Emilian Lăzărescu este interesat de evenimentele mondene, de o anumită strălucire a luxului din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nouveau marchează o filiație pe care tablourile sale o îndreptățesc doar colateral. Arghezi sesiza mimetismul și consumerismul acestui pictor care reflecta moda și un compromis al unei părți a aristocrației insuficient de informate cultural cu kitschul superior. Tablourile sale sunt cumpărate, sunt căutate de incultura și de analfabetismul artistic aristocratic [...]"604. XIII.2. Sigmund Maur, Theodorescu Sion și spectacolul de cabaret S. Maur este un caz interesant de grafician orientat mai degrabă spre grafica umoristă. Artistul făcea parte din "Societatea umoriștilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cumpărătorului ce-l orientează să cheltuiască. În comportamentul consumatorului el include „deprinderile de cumpărare, obișnuințele de consum, motivele de cumpărare, atitudinile, opiniile și așteptările consumatorului În legătură cu evoluția pieței”. Comportamentul de cumpărare al consumatorului se referă la comportamentul consumatorilor finali, care cumpără bunuri și servicii pentru consum personal persoane individuale și gospodării prin care Își satisfac cerințele curente și Își definesc și conturează rolul În societate. Marketingul propune o abordare a acestui tip de comportament prin prisma "conduitei oamenilor În cazul cumpărării
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
client și consumator, după cum precizează D. A. Statt (1997). Cumpărătorul este persoana sau firma care achiziționează marfă, În cursul uriei tranzacții curente, chiar dacă este vorba despre un act de cumpărare care are loc o singură dată. Clientul este persoana care nu cumpără pentru prima dată și are șansa să revină la magazin sau la vânzător, sau la un anumit produs sau marcă. In limba engleză corespondentul acestui termen este customer, iar rădăcina cuvântului custom Înseamnă obicei. Clientul ar fi așadar, acea persoană
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]