48,727 matches
-
vizitată înainte de a se mistui de Leontin Ghergariu, cel care ne-a lăsat câteva schițe valoroase, ale planului, portalului și turnului bisericii, precum și câteva note de teren. Datele culese de Leontin Ghergariu, memoria bătrânilor din Mal și câteva documente de arhivă pot fi astăzi puse cap la cap pentru a schița imaginea vechii biserici de lemn. Leontin Ghergariu remarca în timpul cercetării sale că bisericuța de lemn din Mal "„seamănă cu cea din Ban”" iar "„ușa de intrare e exact la fel
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
începe să emită pretenții de hegemonie confesională și politică asupra a noi teritorii, încercînd să se impună și în Tările Române, îndeosebi în Ardeal]. Odată cu trecerea anilor, mânăstirea se va evidenția în peisajul vieții duhovnicești al acestei zone geografice. În arhiva Curții Imperiale de la Viena s-au descoperit documente care atestă că monahii viețuitori ai mânăstirilor din aceste ținuturi, precum și de pe tot cuprinsul Ardealului sfătuiau și îndemnau cu insistență populația să nu-și părăsească legea strămoșească ortodoxă. Acest fapt a iritat
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
care au administrat Mănăstirea Călugăra un timp îndelungat și, prin personalitatea sa controversată, a lăsat urme puternice în memoria scrisă și nescrisă a mănăstirii, a fost Pavel Bufanu, aflat la conducerea mănăstirii între 1891 - 1905. Din documentele vremii păstrate în Arhiva Episcopiei din Caransebes, și consultate de noi, reiese că Pr. Pavel Bufanu a întreținut o vie corespondență cu Consistoriul Diecezan al vremii, în care își justifică acțiunile contestate de alții prin reclamații și acuze grave la probitatea sa morală. Din
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
consultate de noi, reiese că Pr. Pavel Bufanu a întreținut o vie corespondență cu Consistoriul Diecezan al vremii, în care își justifică acțiunile contestate de alții prin reclamații și acuze grave la probitatea sa morală. Din documentele aflate în posesia Arhivei Episcopiei Caransebeșului, reiese că Atât Pavel Bufanu, cât și Pr. Valeriu Dabiciu succesorul lui (1905-1910), au avut ca reclamnați principali, pe Alexie Nafir, fiul lui Mihai Nafir, unul din ctitorii mănăstirii, precum și pe Ioan Băulescu, epitropul Mănăstirii Călugăra. Întreaga perioadă
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
1395. Cetatea, sub forma „Ceciun”, este menționată în "Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate", în categoria „orașelor volohe”. Primele cercetări ale ruinelor cetății au fost realizate în anul 1908 de Wladimir Milkowicz, profesor la Universitatea din Cernăuți și șef al Arhivei Țării Bucovinei. În anii '30, investigațiile au fost continuate de către specialiștii Institutului de Istorie Militară din București. a fost o construcție impunătoare, compusă dintr-un turn din piatră brută, cu diametrul de 20 de metri, înconjurată de valuri din lemn
Cetatea Țețina () [Corola-website/Science/312408_a_313737]
-
Primii condamnați au fost conducătorii organizației sioniste "Betar": Edgar Kanner (condamnat la 18 ani închisoare), Slomo Sitnovitzer (15 ani închisoare), Pascu Schechter-Gani (12 ani), Meir Horowitz (10 ani), Marcel Tăbăcaru (10 ani), Jean Littman (15 ani), Suzi Benvenisti (10 ani) - (arhiva anchetei împotriva sioniștilor, dosarul SRI 16385). După proces, deținuții au fost încarcerați în odioasele penitenciare și închisori ale Securitățiii, printre care, cele de la Aiud, Ghencea, Pitești și altele, pentru bărbați, și Mislea pentru femei. În temnița de la Pitești, dincolo de regimul
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
s-au călugărit și au pus bazele așezământului monahal, construind biserica cu hramul "Izvorul tămăduirii". Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele "Dălhăuți", după numele celor doi frați Dălhăuș (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naționale din București menționează existența acestui sat în anul 1615). Legenda mai spune că ei au fost ajutați, la ridicarea bisericii, și de un ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul bisericii l-au facut chiar acolo unde se
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
Borgia. În timp ce despre papa Alexandru al VI-lea apăreau biografii cu tendință spre hagiografie, în 1866 Giuseppe Carponi publică un studiu despre Lucreția intitulat: "O victimă a istoriei". În această biografie apăreau documente neconsultate până în acel moment, care proveneau de la arhivele din Modena, a familiei d'Este. În 1874 este publicată o altă biografie a Lucreției, un fel de abordare științifică, scrisă de Ferdinand Gregorovius, care cu ajutorul unor noi documente lansează ipoteza: "dacă Lucreția n-ar fi fost fiica lui Alexandru
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Lucreția n-ar fi fost fiica lui Alexandru al VI-lea și sora lui Cesare, cu dificultate ar fi fost notată în istoria timpului său, sau s-ar fi pierdut în mulțime ca femeie seducătoare și foarte curtată". Odată cu deschiderea arhivelor Vaticanului în 1888, la ordinul lui Leon al XIII-lea, Ludwig von Pastor începe să scrie istoria Papilor, începând cu Evul Mediu. La începutul secolului XX, familia Borgia devine subiectul unor romane și studii cu caracter psihiatric, ca în cazul
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
intră în circuitul radiofonic și, alături de alte piese (originale sau versiuni cover ale unor compoziții străine), face parte din repertoriul cu care formația participă în 1966 la concursul televizat "Muzicorama TV". Piesa beneficiază de un videoclip spectaculos, descoperit recent în arhivele Televiziunii Române. Piesa a fost înregistrată în anii optzeci, cu Mircea Romcescu ca invitat. Piesa eponimă a formației, participă în 1966 alături de „Îmi place muzica” la concursul televizat "Muzicorama TV". Piesa a fost înregistrată la Radiodifuziune. Ea conține un moment instrumental
Indicele cântecelor needitate ale formației Sfinx () [Corola-website/Science/312879_a_314208]
-
în cartierul de gazetă istorică a Berlinului, adică fosta redacție de știri pentru Hamburg, Frankfurt și Berlin. Sediul corporativ rămâne la Hamburg în vila Gründerzeit, împreună cu departamentul de management, afaceri și vânzări. Scopul agenției este colectarea, prelucrarea și circulația știrilor, arhivelor și a fotografiilor din diferite domenii de activitate. Principala regulă a agenției este: „imparțialitate fată de influență și interferența partidelor politice, a organizațiilor mondiale, a diferitelor grupări de afaceri și a guvernelor.” „DPA Basic Service” este cel mai important serviciu
Deutsche Presse-Agentur () [Corola-website/Science/312964_a_314293]
-
serie postrevoluționară, cu apariție bilunară, este editată sub egida Consiliului Județean Cluj, cu sprijinul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Cultural Național. Revista are 24 de pagini, cu rubrici definite: editorial, eseu, interviu, carte, arte plastice, muzică, film, teatru, meridian, media, arhivă. În această revistă a debutat în anii 1970 poeta Ana Blandiana.
Tribuna (revistă) () [Corola-website/Science/312990_a_314319]
-
concerte și recitaluri au purtat-o în toată țara și peste hotare, unde a avut turnee în Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Filipine, Franța, Germania, Italia, Olanda, Spania și fosta Uniune Sovietică. Unele din piesele sale de rezistență se păstrează în arhivele Radiodifuziunii Române. Neîncetând nici un moment să își lărgească sfera activităților muzicale, Eleonora Enăchescu a îmbrățișat și cariera didactică, fiind Conferențiar la Universitatea Națională de Muzică din București, unde este Șefă a Catedrei de Canto din 2006. Aici a obținut recent
Eleonora Enăchescu () [Corola-website/Science/312981_a_314310]
-
a ruină Liberty sunt subliniat , iar scenele îngrozitoare a despotismului dezvăluite " . Acesta ia adus statutul de membru onorific al societăților patriotice ale Berwick , Carlisle și Newcastle . Newcastle Bibliotecă Societății literare și filozofice [ 5 ] are o copie , si Tyne and Wear Arhivele Serviciul deține trei prezentate la diferite bresle Newcastle . Un eseu publicat pe vindeca un prieten de-al gleets ( gonoree ) , probabil, l-au ajutat pentru a asigura arbitri sale pentru un MD de la Universitatea din St Andrews , în iunie 1775. La
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
Licențiat în litere și filozofie, Aurel Florianu a fost un preot greco-catolic de aleasă cultură, pe care și-a cultivat-o prin desele călătorii pe care le-a făcut în apusul Europei precum și în cele africane de pe coasta Mediteranei. În arhiva familiei sale s-a păstrat o bogată bibliotecă ce i-a aparținut, cuprinzând numeroase cărți cu conținut teologic, de artă și muzică, scrise în limbile de largă circulație europeană. Posesor a numeroase decorații și medalii, printre care și ""Crucea de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a fost identificat mai târziu cu Alexander Seton, cunoscut mai bine sub numele de Alexander Montgomerie, al 10-lea conte de Eglinton, un Francmason proeminent a mișcării iacobite. <nowiki>*</nowiki>Renașterea modernă a templierilor în Scoția începe cu Alexander Deuchar. Arhivele uneia dintre cele mai prestigioase Loje ale Francmasoneriei scoțiene, Lojă Capelei Sf. Mary din Edinburgh, descriu o vizită a unei ""delegații a Marei Adunări a Înalților Cavaleri Templieri din Edinburgh... prezidată de cel mai venerat Mare Maestru, Alexander Deuchar... pentru
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
sudul mănăstirii. Tot la sud de mănăstire, la aproximativ 2 km, se află între dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim" sau „Fântâna cu leacu" de unde credincioșii iau apă tămăduitoare de boli. Schitul originar nu a fost încă atestat arheologic. Un document de arhivă din 13 ianuarie 1519, păstrat de la Neagoe Basarab Voievod, surprinde prima ctitorire din material durabil a locașului "„Preacuvioasei Maicii noastre Paraschivei și a mănăstirii care o au început Jupan Harvat marele logofăt a o face și după putință a o
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
pe care unii cercetători au descifrat-o ca fiind 1391 - 1392. B. Documente păstrate în limba română 1. Scrisoarea lui Neacșu din Cîmpulung, adresată judelui Hanăș Bengner al Brașovului, în 1521. Scrisoarea a fost descoperită de către Friedrich Wilhelm Stenner în Arhivele Brașovului în anul 1894. Neacșu era cunoscut din timpul domniei lui Vlad cel Tînăr, pentru că avea un proces de datorii cu negustorii brașoveni. Împăratul despre care informează scrisoarea este Soliman al II-lea Magnificul. Valoarea stilistică à documentului este susținută
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
în teologie în anul 1928. Simeon Reli a fost profesor de istorie bisericească la Facultatea de Teologie din Cernăuți, îndeplinind în perioada 1934-1935 și funcția de decan al acestei instituții. A urmat studii de specializare în istorie și cercetări de arhivă la Viena (1928-1929). Recunoscut specialist în istoria Bucovinei, mai ales în istoria bisericească a acestei provincii, profesorul Reli a fost desemnat pentru a îndeplini mai multe demnități legate de protejarea patrimoniului istoric: membru în Comisia Monumentelor Istorice - secția pentru Bucovina
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]
-
în istoria Bucovinei, mai ales în istoria bisericească a acestei provincii, profesorul Reli a fost desemnat pentru a îndeplini mai multe demnități legate de protejarea patrimoniului istoric: membru în Comisia Monumentelor Istorice - secția pentru Bucovina, secretar apoi director delegat al Arhivelor Statului din Cernăuți, organizatorul Muzeului istoric bisericesc și etnografic al Mitropoliei din Cernăuți. A murit în refugiu la Suceava în anul 1945, fiind înmormântat în Cimitirul Pacea din fosta capitala a Moldovei. Prin Hotărârea nr. 97/2000 a Consiliului Local
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]
-
o stradă din Siret îi poartă numele. Profesorul Simeon Reli a publicat valoroase studii de istorie bisericească (îndeosebi privind Bucovina), de pedagogie, lucrări literare. Lucrările sale tratează în mod special istoria bisericească a Bucovinei, el studiind documente inedite aflate în arhivele din Viena și Cernăuți. De asemenea, a scris și articole de culturalizare și recenzii în revistele "Candela", "Junimea Literară", "Revista de Pedagogie", "Glasul Bucovinei" și "Bucovina", toate din Cernăuți.
Simeon Reli () [Corola-website/Science/309547_a_310876]
-
numită "Altes und Neues, oder dessen literarische Reise durch Siebenbürgen, den Temesvarer Banat, Ungarn, Oesterreich, Bayern, Schwaben, Schweiz und Elsass u.s.w. in drei Sendschreiben an Herrn Prediger Theodor Lange in Kronstadt in Siebenbürgen". Un exemplar se păstrează la Biblioteca Arhivelor Statului din Brașov. În august 1791 moare de lingoare (febră tifoidă) la Pitești în timpul retragerii regimentului său din Țara Românească .
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
primară fiind subordonată Comandamentului gărzilor naționale din Sibiu. În mod firesc, întreaga „suflare a satului” a subscris pentru unirea Transilvaniei și Banatului cu România, documentele „"Adeziunea la Unire"” și „"Mărturisirea de credință"” semnate de racoviceni au rămas încă nedescoperite în arhivele de documente ale Unirii, situație care de altfel nu este singulară. Se cunoaște însă componența delegației Racoviței care s-a deplasat la Alba Iulia pentru a susține Unirea în frunte cu parohul Leonte Opriș: Ioan Aleman, Dionisie Crișan, Alexandru Gligor
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută. P.B. Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice. Monografii: Lucrări speciale și generale: Memorii: Arhive:
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
scrierii necunoscute. Activitățile lor aveau să rămână însă fără nici un rezultat, iar dupa ce manuscrisul ajunge la Kircher, trece în grija Ordinului Iezuiților, prin persoana lui Pierre Jean Beckx, mai marele ordinului, pentru ca, într-un final să fie uitat, în arhivele colegiului din Frascati. Nimeni nu a reușit să dezlege, în cei peste 500 de ani care se presupune că ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, măcar unul dintre misterele care înconjoară neobișnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]