48,727 matches
-
corespondețe. Era un pasionat colecționar de autografe. La începutul Primului Război Mondial, Zweig nu a fost concentrat, întrucât a fost declarat inapt fizic. Dorind să se angajeze într-un fel, fără a incita la ură, a fost angajat grație unui prieten în Arhiva militară (Kriegsarchiv). Pe parcursul războiului i se întăresc convingerile pacifiste, sub influența unor prietenii precum aceea cu Romain Rollande, mutându-se la Zürich în Elveția neutră, unde a fost corespondent pentru Neue Freie Presse și a scris articole neafiliate vreunui partid
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
fost semnalate autorităților începând cu anul 1995. Au fost scoase cercevelele ferestrelor, splendid lucrate în fier forjat, precum și alte elemente decorative din zinc și plumb de la acoperitoare și turnuri. Plăcile de identificare a monumentului au fost smulse de persoane neidentificate. Arhiva și mobilierul de valoare, rămas de la foștii proprietari ai fabricii au fost valorificate ilegal de persoane lipsite de scrupule. Utilajele fabricate la Viena înainte de anii 1900 au fost dezmembrate și vândute la fier vechi cu toate că erau piese de o deosebită
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
ca profesioniste ale sexului. Alte femei au fost vândute bordeluirilor de familiile lor din cauza greutăților economice. Aceste resurse au fost epuizate însă rapid, în special în Japonia. Pe 17 aprilie 2007, Yoshiaki Yoshimi și Hirofumi Hayashi au anunțat descoperirea în arhivele Tribunalului din Tokyo a mai multor documente care sugerau că forțele militare imperiale, așa cum a fost "Tokeitai" (poliția secretă maritimă), au constrâns direct femei să lucreze în bordelurile din China, Indochina și Indonezia. Aceste documente au fost făcute publice în timpul
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
membrii "Tokeitai" au arestat femei pe stradă, iar după ce le-au forțat să se supună unor examinări medicale, le-au plasat în bordeluri. Pe 12 ami 2007, ziaristul Taichiro Kaijimura a anunțat descoperirea a 30 de documente guvernamentale olandeze din arhiva Tribunalului din Tokyo, care dovedeau un incident din 1944 din Magelang, în timpul căruia foarte multe femei au fost transformate în scalve sexuale. În alte cazuri, alte victime din Timorul de Est au depus mărturii conform cărora au fost forțate să întrețină acte
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
instanță, cerând compensații militare. Unele dintre supraviețuitoarele bordelurilor militare au deschis un proces la Tribunalul districtual din Tokyo. Acțiunea lor a respins acțiunile femeilor pe diferite temeiuri. În 1991 însă, istoricul Yoshiaki Yoshimi a descoperit un număr de documente în arhiva Ministerului Apărării de la Tokyo, care ar fi indicat faptul că militarii au fost direct implicați în conducerea bordelurilor, de exemplu prin desemnarea agenților de recrutare a femeilor. Ziarul Asahi Shimbun a publicat aceste descoperiri pe prima pagină în articolul " „Armata
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
pe teritoriul bizantin începe la 1303. Între noii administratori catalani și principii valahi tesalieni -respectiv prințesele acestora- au exisat relații extrem de complexe: de vasalitate, senioriale, patronaj și de intermariaj care au fost examinate mai recent după o asiduuă cercetare în arhive de istoricul grec de origine aromana Asterios Koukoudhis Acest condominium valaho-catalan în Tesalia și dincolo de hotarele acesteia, se reflectă și în cvasi-identitatea heraldica a celor două etnii. Există dubii privind datarea cu exactitate a anilor trecuți în dreptul emblemelor regale din
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
nu a iubit-o niciodată și că s-a căsătorit cu ea din interes. În zorii zilei, muncitorii intră în clădire, îi anunță pe cei doi foști soți că fabrica a fost naționalizată și le cer să predea cheile și arhiva. Păuna își dă seama că fabrica nu mai este a ei, conștientizând că și-a pierdut copiii din cauza patimei pentru avere. Ea suferă o cădere nervoasă și se duce pe podul de fier de pe râul Timiș cu intenția de a
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
presa dîmbovițeană post-revoluționară este de altă părere și va continua să dezbată cele două mari enigme pe care le-a născocit: enigma începutului revoluției și enigma găinii care a născut pui vii" "După 30 de ani, când se vor deschide arhivele, vom putea afla adevărul despre revoluție (deviza istoricului puturos)" “Prejudecata dv. este că trebuie să se afle adevărul despre revoluție ... adevărul se știe, problema este tragerea la răspundere a vinovaților” - Scârba față de regimul Ceaușescu, care era insuportabil și observația că
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică și artă, ei sunt reprezentați în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Menționăm între acestea: "Omiliarul" din secolele XI-XII, "Molitvelnicul popei Bratu", "Cronica protopopului Radu Tempea II", "Parimiarul protopopului Vasile", alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului "Andrei Șaguna", realizate de Mișu Pop, precum și opereta "Crai nou
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
fi fost 1731. Dar pentru această nu există nici până azi o dovadă clară. Nici în registrele de istorie din Aradul-Nou (începând din 1725) nu se găsește o însemnare despre comună Segenthau (Sagu). Cu atat mai mult se găsesc în arhivele din Viena certificate, care dovedesc clar că Segenthau (Sagu) s-a înființat în perioada Theresiana. Carl Samuel Neumann, Edler von Bucholt, a adus în anii 1770/71 primi coloniști germani în Sagu și a lăsat să se construiască primele 77
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
mai multe lagăre pentru prizonierii de război: Spassk nr. 99, Balhaș nr. 37 și Jeskazgan nr. 39. Ultimele două au fost înființate în 1945 și au funcționat până în 1948, când au fost desființate ca urmare a repatrierii militarilor prizonieri. În arhivele kazahe nu s-au păstrat documente care să ateste prezența militarilor români în aceste două lagăre, majoritatea prizonierilor fiind germani și japonezi. Cel mai mare lagăr pentru prizonierii străini din Kazahstan a fost Spassk nr. 99, care a funcționat din
Prizonierii de război români în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/310146_a_311475]
-
Sacadat (în maghiară: "Mezőszakadát") este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Borșa, Săbolciu și Sacadat (reședința). În arhivele episcopiei româno - catolice din Oradea se amintește de satul Sacadat în anul 1532. Satul Borșa (în maghiară Borostelek) apare atestat documentar sub denumirea de Terra Borok (1249), iar Săbolciu (Mezoszabolcs,Szabolcs) sub denumirea de Terra Seu Poss (1256). În monografia
Comuna Săcădat, Bihor () [Corola-website/Science/310207_a_311536]
-
Owen Morshead însoțit de Blunt (care atunci lucra atât pentru biblioteca regală cât și pentru serviciile secrete britanice) la Friedrichshof în martie 1945 pentru a asigura documentele referitoare la împărăteasa germană Victoria, fiica cea mare a reginei Victoria. Parte din arhiva castelului, inclusiv scrisorile dintre fiică și mamă, precum și alte obiecte de valoare au fost furate de jefuitori, dintre care unele au fost recuperate mai târziu la Chicago, după război. Lucrările salvate de Morshead și Blunt și cele returnate de către autoritățile
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
precum și alte obiecte de valoare au fost furate de jefuitori, dintre care unele au fost recuperate mai târziu la Chicago, după război. Lucrările salvate de Morshead și Blunt și cele returnate de către autoritățile americane din Chicago au fost depuse în arhiva regală. După război, Ducele a admis în memoriile sale că a admirat gemanii dar a negat că a fost pro-nazist. Cuplul s-a întors în Franța iar Ducele n-a mai ocupat niciodată un rol oficial. În 1951 Ducele și-
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
Aldea fiind împotriva genului, însă multe dintre liniile de bas cântate de Ionescu sugerează "ostinati" specifici psihedelicului, având ca efect o tensionalitate asemănătoare). Analiza de stil va lua în calcul doar înregistrările păstrate (fie publicate pe disc, fie păstrate în arhivele diverselor studiouri de înregistrare), de vreme ce notații oficiale ale muzicii Sfinx nu au fost încă publicate. Din puținele înregistrări rămase din perioada conducerii formației de către chitaristul Octav Zemlicka, aportul lui „Bibi” Ionescu poate fi descris ca fiind nu foarte specific, multe
Corneliu „Bibi” Ionescu () [Corola-website/Science/310264_a_311593]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,62%). Pentru 2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul Florica a luat ființă în anul 1879, în privința acestei date nu există nici o îndoială deoarece actul ce atestă întemeierea satului se păstrează încă în Arhiva comunei Mihăilești. Această afirmație este confirmată în lucrarea părintelui Mircea Trif unde scrie următoarele: „satul Florica este atestat ca datând din anul 1879, odată cu Legea rurală din 1878, denumită Legea însurățeilor, conform cu art. 5 și 6 din Legea rurală din
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
le-au făcut pe teren. Materialele publicate sunt astăzi mărturii documentare unice privitoare la bisericile de lemn dispărute din Fildu de Jos, Fildu de Mijloc și Mesteacănu. Intelectualul sălăjan Leontin Ghergariu este cel care pornește cercetarea în perioada interbelică, în arhiva sa personală adunând fotografii, schițe și însemnări din numeroase biserici de lemn ce aveau să dispară sub ochii săi în deceniile de dinainte și de după al doilea război mondial. El a lăsat în manuscris primul studiu monografic al bisericilor de
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
de regretat amânarea apariției volumului monografic a lui Leontin Ghergariu, astăzi unic în documentarea atâtor monumente dispărute. Bisericilor de lemn din Sălaj le lipsește încă un studiu aprofundat, bazat pe documentare amplă de teren și cercetare extensivă a surselor de arhivă, dens în informații, analize istorice și artistice actualizate. Un studiu dendrocronologic, asemănător celui efectuat în Maramureș, care să stabilească vechimea lăcașurilor fără inscripții de datare este un deziderat de viitor. Pe lista monumentelor istorice din judeșul Sălaj există 68 de
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
major, condus de o echipă de specialiști, care să cuprindă bisericile de lemn din Transilvania în ansamblul lor. Cercetările trebuie să fie concentrate pe documentarea pe teren a arhitecturii, picturii murale și inventarului, completate cu datări dendrocronologice și studii de arhivă. Probabil prima inițiativă de a înregistra bisericile de lemn vechi ale românilor ardeleni a fost luată de Comisia Centrală a Monumentelor Istorice de la Viena care a cerut ierarhilor și preoților români în anul 1857 să trimită date despre valoarea istorică
Biserici de lemn din Transilvania () [Corola-website/Science/309031_a_310360]
-
promovat valorile lor artistice în plan național și internațional prin studii și conferințe. Leontin Ghergariu a cules date valoroase despre bisericile de lemn din Sălaj începând cu anul 1924. Imaginile și documentația de pe teren împreună cu scrierile sale se păstrează în arhive, doar o mică parte fiind publicate. Atanasie Popa a început în perioada interbelică publicarea unor studii monografice și a propus o primă sinteză. Reținem și prezența lui Victor Brătulescu cu un studiu despre câteva biserici din nordul Transilvaniei în 1935
Biserici de lemn din Transilvania () [Corola-website/Science/309031_a_310360]
-
mulți, dacă nu chiar majoritatea au pierit de malnutiție și molime. (Doar cca jumătate din evreii din Cernăuți au scăpat de această soartă.) Odată cu ocupația sovietică, cea mai mare parte a materialelor de rezervă ale postului Radio Basarabia, personalul și arhiva au fost retrase la Huși, dar nu și emițătorul de 20 kw. Pe cei rămași acolo sovieticii nu i-au cruțat, cadavrele lor fiind găsite într-un puț părăsit din curtea postului, iar clădirea, cu tot ce se afla în
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
an de ocupație sovietică au avut de suferit - prin arestare sau deportare - nu mai puțin de 86 604 persoane din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herței. Această cifră se apropie de cea calculată de istoricii ruși după documentele de arhivă de la Moscova, adică în jur de 90 000 de persoane reprimate, arestate sau deportate în primul an de ocupație sovietică. Arestările au continuat chiar după 22 iunie 1941. În toiul operațiilor militare, a fost arestat și condamnat la 15 ani
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
A. I. Cuza Miodrag Milin „Revista de istorie”, 1, 1984, 63 - 76 14 10. Interferente româno -sârbe (1790 -1848) Miodrag Milin „Revista de istorie”, 12, 1982, 1298 - 1312 15 11. Din consemnările Agenției Șerbiei la București (1842 - 1848) Miodrag Milin „Revista Arhivelor”, 3, 1983, 299 - 303 4 12. Entre leș spheres d`interet et leș aspirations nationales (1878 - 1885) Miodrag Milin „Balcanică” XVIII, 1987, 235 - 265 31 13. Surces diplomatiques serbes sur la Paix de Bucarest (1886) Miodrag Milin „Revue Roumaine d
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
româno - americane (1859 -1901) Keith Hitchins, Miodrag Milin Redacția publicațiilor pentru străinătate „România”, București, 2001, ISBN 973-99751-8-6 401 3. Rezistență anticomunista din munții Banatului în documente Miodrag Milin Editură „Fundația Academia Civică”, București, 2000, ISBN 973-98550-9-1 274 4. Timișoara în Arhivele ”Europei libere”, 17 -20 decembrie 1989 Miodrag Milin Editură „Fundația Academia Civică”, București, 1999, 310, ISBN 973-9437-7-8 310 5. Procesul de la Timișoara (1990) Miodrag Milin, Editura „Fundația Academia Civică”, București, 2004, 879, 879 6. Rezistență anticomunista din munții Banatului (zona
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
188 18. Timișoara 16 -22 decembrie 1989 Miodrag Milin (colaborare) Editură „Facla”, Timișoara, 1990, 45 - 78, ISBN 973 - 36 - 0091 34 19. Făurirea statului național unitar român - contribuții bănățene 1914 - 1919 Miodrag Milin, Constantin Brătescu, Tiberiu Moț, Ioan Munteanu, Editura Arhivelor Statului, București, 1983, 240 240 Lucrare distinsa cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române. Nr. crt Titlul lucrării Autorii Editură, anul, nr. pagini Nr. Pagini contribuție personală 1. De la Autonomism la Memorand (1860 -1895) Miodrag Milin, Tipografia Universității din Timișoara, 1986
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]