5,366 matches
-
și de un interviu dat de Dinu din Odessa. Ne întrebam ce căuta acolo? Să fi fost cu familia? Ce l-a făcut să părăsească Iașul? Grija le-o dusesem tot timpul de boală, de lipsă, de mizeria ce desigur îndurau și ei în Moldova. Nu știam că era președintele comisiei de aprovizionare în Rusia. boala. dr. fessler Nici nouă nu ne mergea bine, căldura era de 38 grade, apa infectă. Ne îmbolnăvisem Vintilică, servitoarele și cu mine de o erupție
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dădeau Ausweiss ca să trimitem prin preot acasă, la mama, carne cumpărată de la ei, cer tificatul purta [mențiunea] că este pentru hrana popii și a familiei lui cât stă teau în oraș. Altă dată, eu îi spusei că orice suferință se îndură lesne când mă gândesc că vom fi biruitori, că țara ni se va mări și alte popoare vor fi eliberate, printre primele Polonia. „Și eu doresc ca Germania să fie învinsă, îmi răspunse. Polonezii sunt prea nenorociți în Germania. Ar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
face, să le trimit fotografia ca să vadă la ce treabă m-au pus și de ce nu pot merge la ei. Să râdă și ei de starea noastră. Numai pe morți îi pizmuiesc, căci nu mai au de suferit, nici de îndurat după trei ani de chin.“ În fine, un alsacian, întrebat de ce nu e pus pe frontul francez ca să-și apere țara, ne arătă simțimintele lui pe față: „Pe frontul francez nu ne trimit pe noi. N-au încredere, nu ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
activul lui. Pentru necrologul lui Maiorescu au fost siliți să recunoască tratatul de la București, deși nu puteau insista din pricina aliaților bulgari. Puțin timp după Maiorescu, se sfârșește și Ion Procopiu, a cărui viață s-a scurtat prin tratamentul neomenos ce îndură. L-au luat din pat bolnav și l-au închis în pușcăria de drept comun, fără pat, pe o laviță cu ceilalți răufăcători. Când, muribund, l-au înapoiat acasă, ușile au fost închise și orice comunicație, chiar cu familia, interzisă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Vintilică. „Nu cer decât să nu fim mai rău ca acum“, ne zicea dânsa. Simțea clocotind vulcanul sub noi. De atunci câte nu s-au prăvălit. Din fericire, eram convinși de bunul sfârșit și că, deși mai aveam multe de îndurat, puteam avea răbdare până la sfârșitul fericit. De aci înainte, știrile se răriră, chiar jurnalele nu mai soseau decât la două zile și apoi deloc. Trenurile nu mai circulau decât pentru trupele ce se duceau pe frontul moldovenesc, Bucureștii erau tăiați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și s-au întors pe jos în București. Erau într-o stare așa de jalnică, încât i-am ajutat cât am putut și le-am dat provizii când aveam. Într-o bună zi mi-a spus că nu mai poate îndura o viață atât de grea; de acasă nici o știre, de bărbatul ei nu mai afla nimic, tatăl ei murise în spital după drumul de la Buzău la București. Se hotărâse să plece cu copiii, să treacă granița pe poteci de munte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
moșiei Florica. Nu o luară, dar se mirară de cărțile serioase ce se aflau la dânsa și la mine.]( Ibidem. ) În pod, unde erau toate scrisorile din Moldova și caietele mele cu note zilnice, eu mă prefăcui că nu pot îndura căldura mare de acolo și îi rugai să intre singuri; când însă deschisei ușa și îi lovi în obraz valul fierbinte, se deteră înapoi și încheiară cercetările. Începuseră cu mare zel, răsfoind cărțile din bibliotecă, scuturând rufele din dulapuri, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
voi reveni la simțiminte mai bune, când noi, foarte fericiți, îi vom vedea foarte nenorociți, atât de nenorociți încât să ni se facă milă de ei. germanofilii usque ad... Dar nu sosise încă acel timp mult dorit; mai aveam de îndurat și de la ei, și de la ai noștri, ceea ce ne era și mai penibil. Iată un exemplu: în casa lui Ionel, unde era tot faimoasa poliție secretă cu frumoasele moravuri și care părea inexpugnabilă, sosi de la mij locul lui iulie prințul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
multe parlamentări ca să o readucem. Abia la 23 octombrie /5 noiembrie se înduplecă să pornească, cu Mariuța și cei doi copii. Fu încântată de atmosfera ce găsi în București. Germanii simțeau că nu mai pot rămâne aici, dar nu se îndurau de belșugul relativ și mai ales de puțurile de petrol pe care le refăcuseră și care erau păzite cu baterii antiaeriene. Expediau însă femeile, temându-se de reacțiunea populației contra celor care singure trăiseră bine, pe când româncele mureau de foame
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
părăsi posturile. Pe de altă parte, prezența mamei și a unei părți din familie era o încurajare pentru populația Bucureștilor care nu putea pleca. Suferințele noastre nu au fost pierdute și ne au făcut mai înțelegătoare de tot ce au îndurat ei în cursul veacurilor. S-a făcut a doua zi o procesiune la statuia Brătianu, s-au rostit discursuri și s-a jucat Hora Unirii împrejurul statuii și în curtea palatului. În acele momente de însuflețire, aceste gesturi erau mișcătoare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
uscați din neîngrijire, iarba crescută peste pietre și poteca prin frumoasa pădure nu numai invadată de lăstari, dar tăiată de vie prin baricade de crăci uscate... Mai bine că nu le poate vedea... Iubea prea pasionat Florica pentru a putea îndura un astfel de spectacol. Nu mai vorbesc de zăvoi. Acolo făcuse un bazin cimentat, cu apă curgătoare, care cu aninii dimprejur formau un frumos parc. Azi bazinul nu mai există, iar copacii - toți tăiați și arși la curte. Aci și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii ani pe Mihail Crama, aceasta nefiind totuși singura sursă a suferințelor lui morale și fizice. Le îndura stoic, niciodată plângându se, niciodată numindu-le, aceste suferințe, nici măcar prin aluzii. Dimpotrivă, glumea, avea puterea să glumească pe seama lor, acest om brav, a cărui fragilitate fizică era într-un izbitor contrast cu robustețea morală. Îl căutam și mă căuta
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aș spune, socialismul, și în virtutea sensibilității lor sociale, pe care inegalitățile și nedreptățile n-aveau cum să n o fi ascuțit.“ Nu toți intelectualii evrei au făcut însă această mișcare iar unii, pentru că nu au făcut-o, au avut de îndurat, în anii terorii dejiste, calvarul întemnițării. Însuși dr. Wilhelm Filderman, pre ședintele comunităților evreiești din România, fost deputat liberal în parlamentul interbelic, s-a numărat printre întemnițați, iar dintre scriitori, un I. Peltz și alții. Acuzația de formă care li
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
plecarea în exil a ultimilor prieteni, cei mai buni, de contrarierile pe care i le provoca manifestarea postrevoluționară a unor oameni mai mult sau mai puțin apropiați. Țineau și de infirmitate, de boală, de insomnii, de singurătatea din ce în ce mai greu de îndurat. Cu atât mai greu de îndurat, cu cât poetul se dovedește a fi fost, o dată mai mult, din aceste scrisori, un om sociabil și un afectiv, un ahtiat de afecțiune. Nu de afecțiunea oricui, după cum se poate bănui, pentru că avea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cei mai buni, de contrarierile pe care i le provoca manifestarea postrevoluționară a unor oameni mai mult sau mai puțin apropiați. Țineau și de infirmitate, de boală, de insomnii, de singurătatea din ce în ce mai greu de îndurat. Cu atât mai greu de îndurat, cu cât poetul se dovedește a fi fost, o dată mai mult, din aceste scrisori, un om sociabil și un afectiv, un ahtiat de afecțiune. Nu de afecțiunea oricui, după cum se poate bănui, pentru că avea spirit critic, dar de a celor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Finalul studiului este un cutremurător tablou dantesc și un vehement act de acuzare. În linii sumbre, amintind de unele poezii ale lui Arghezi din volumul „Flori de mucegai” sau tablete din volumul de proză intitulat „Poarta neagră”, INO prezintă suferințele îndurate de Vasile Voiculescu în anii de temniță la care a fost condamnat pe nedrept de dictatura comunistă. Ultimele secvențe biografice urmăresc eliberarea scriitorului și plecarea lui la cele veșnice, în anul 1963. În ceea ce privește analiza operei voiculescuiene (secvența a patra), evidențiem
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pentru lucrurile lumești... Acest mod de existență pare să fi făcut lumea slabă, să fi transformat-o într-o pradă pentru cei răi, care pot să manipuleze în siguranță, de vreme ce omenirea, pentru a ajunge în rai, se gândește cum să îndure loviturile decât să caute răzbunarea"2. Frumoase și înțelepte cuvinte spuse în acest caz despre autorul Principelui sunt surprinse cu multă precizie și înțelepciune de William J. Connell. Asemenea cuvinte acoperă în mod complet figură "intelectualului florentin" care a fost
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pentru lucrurile lumești... Acest mod de viață pare să fi făcut lumea slabă, să o fi transformat în pradă pentru cei răi, care pot să o manipuleze în siguranță, de vreme ce omenirea, pentru a ajunge în rai, se gândește cum să îndure loviturile decât să caute răzbunare 21. Principele, de asemenea, este consecvent în indiferență față de religia creștină. În capitolul 19, Machiavelli compară papalitatea cu sultanatul mamelucilor din Egiptul musulman. În capitolul 6, în remarci ironice despre Moise, Machiavelli sugerează că autorul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
îi imprimă tocmai timbrul grav și solemn, apoteotic, din final: "Doina eminesciană se încheie cu această viziune grandioasă a "mântuirii", văzută ca rod posibil al unei conlucrări între vrednicia făpturii omenești și harul dumnezeiesc care proniază lumea ("Doar s-a-ndura Dumnezeu/ Ca să-ți mântui neamul tău!"). Această salvare infraistorică implică, pe de altă parte, o desăvârșită unitate de credință și acțiune (împotriva tuturor "dușmăniilor", fizice și metafizice), angajând atât omul ("Ai s-aduni Moldova toată"), cât și elementele Firii ("Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Viena la Putna. În Viena mi-am fixat visurile mele. Am iubit, am încercat să mă adăp la spiritul romanic, să descopăr filosofia, comorile antichității, fascinația științei, să înțeleg destinul celor ce luptă pentru putere, dar și al celor ce îndură lipsa oricărui fel de putere". La care, O Voce i se adresează, de-acum, direct lui Ștefan cel Mare:"Va veni o vreme în care poetul îți va cere prezența, Ștefane Voevod, la una din răscrucile Patriei. Și după el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de un deget grosime, cu mult mai viguroși decât confrații lor de la Iași. Unii, ca să mă exprim mai plastic, Înfloreau, adică Își formaseră sporogonul, capsula cu spori; din nou, la Iași n’am prea văzut așa ceva. Cu greu m’am Îndurat să-i deranjez puțin, pentru a vedea ce e sub ei, dar n’am fost dezamăgit; cele spuse de mine Într’un capitol anterior se confirmau din plin, anume câțiva milimetri dintr’un primordiu de sol, care umplea locul excavat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a găsit nimic compatibil cu biocâmpul meu pisicesc, respectiv, o oră mai târziu, vagabondul fără norocul unui tomberon, abia ținânduse pe picioare, la câțiva pași de o brutărie... Acela n’a avut nimic Împotriva aceluiași biocâmp, dar câte o fi Îndurat din partea copiilor, nu prea educați, ai zonei... Desigur, astăzi, când ascultați gândurile mele, acel câine e doar o amintire. A cui? Ce să facem cu ei? Căci, ascultând de o lege a naturii, ei se reproduc, ridicând problema unui surplus
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trecut revoluționar cunoscut. Dar Doamne, ce stafii îi bântuiau sufletul, ce fapte groaznice, grele și nedrepte îi sufocau conștiința? Mă cutremur și astăzi când îm amintesc de această poveste adevărată. Cu prietenul meu împreună am muncit, am făcut muzică, am îndurat frig și foame, am visat la o lume mai bună și mai dreaptă, în fața lui mi-am deschis inima iar el a știut întotdeauna să mă asculte cu răbdare și cu înțelegere, să participle la necazurile și la bucuriile mele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Nădejdea-și pune azi Ellada. Latinul furt și turca oaste, Vai, scutu-i sparg, i-aduc năpaste ! . . . Pe marmuri, sus, la Sunium Mă duceți, ca să plîng cu valul, Ca lebăda să cînt acum, Murind și părăsindu-și malul, Căci nu mă-ndur în țară sclavă ! Vărsați-mi cupa, că-i otravă ! 14 Pe lîngă apelurile la adresa categoriilor educate ale cetățenilor lui, guvernul britanic avea motive practice de a intra în conflict. Comerțul ei din Mediterana fusese prejudiciat de evenimentele din Grecia. În afară de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
n-a auzit nimeni de „război“. Sau „zăpadă“. Așa că nici noi nu știam ce e acela zgomot. Sunetele - o realitate străină. Stăteam acolo, pe paturile noastre tari, cu cearceafurile făcute sul de la zvârcoleala, de la învârtitul pe ambele părți, și ne înduram spovedaniile, jucam șeptic, mâncam când ne chema Sue Ellen la masă. Ca la cantina săracilor. Și atunci Sue Ellen urla la vreun aparținător mai nesimțit care voia să se hrănească din alocația de hrană a bolnavului, îi explica măgarului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]