5,677 matches
-
încă de departe și aerul pe care îl inspiră are aceeași consistență sărată și aproape vizibilă de mai devreme, împingându-l parcă din ce în ce mai repede spre mare. Plaja e pustie în această dimineață de început de aprilie. Eduard înaintează cu grijă, înfigându-și cârjele cu putere în nisipul umed, să nu care cumva să alunece. în timp ce-și ocărăște cârjele îi și vine să râdă de unul singur de ridicolul situației: e ca un explorator pitic, ca un jalnic cățărător pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aragaz o carte de bucate veche și prăfuită, cu copertele rupte, cu paginile dezlipite și unsuroase, pe care o citise într-o zi de la un capăt la altul, ca pe un roman. De atunci, nu o mai deschisese. îi rămăseseră înfipte în minte amănuntele care îl interesau. De altfel, asta era o calitate pe care și-o recunoștea și el: avea o memorie de elefant. Lui Bobo îi plăcea să improvizeze când gătea. Punea câte un ingredient în plus în mâncare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-i absoarbă toate nuanțele. — Aha! rostise ea, într-un târziu. Bobo înghițise din nou în sec. O cunoștea suficient de bine pe Clara ca să-și dea seama ce se ascunde în spatele acelei scurte exclamații. O gheară nevăzută i se înfipsese în gâtlej și totuși con tinuase, neclintit, să pună sare pe rană: — Vrea să se dddes-tindă. Spune cccă atunci cccând e cu-cu tine e ten-si-o-nat și asta îl o bbbosește... și-l ppplictisește. Ddar eu... Acum, conform scenariului pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi imaginez senzația aia că mori în următoarele clipe. Spune-mi, cum e? îl iscodea, pe când el o îmbrățișa încleștat, mușcându-i pielea de nerăbdare. E mai mișto decât un orgasm? De ce taci? Tăcerea lui o ațâța peste măsură. își înfipse mâinile cu degete lungi în pletele lui negre și îl trase cu furie de păr, pentru a-l obliga să o privească. — De ce taci? Spune-mi! Spune-mi odată! îl somă, gâfâind. Eduard îi astupă gura cu sărutări, pentru a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
al doilea soț al ei, aflat la volan, scăpase cu viață. Clara îl zărise o singură dată, la înmormântare. Un bărbat care nu avea nimic ieșit din comun. Parcă aducea chiar, pe alocuri, cu tatăl ei. Cu toate că scena i se înfipsese nemiloasă și acuzatoare în memorie, Clara o alungase mereu de atunci, cu strășnicie. Dar acum, rememorând-o, simți că i se făcuse foarte dor de mama ei. Trebuia să discute cu tatăl său. Ar fi trebuit s-o facă de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
seama că visează, se forță să adoarmă din nou și se regăsi plutind, cu o bucurie fără margini. 9. Clara porni avântată spre mare, dar se opri brusc la mal. Nu cuteza. Nu cuteza să intre. Tălpile goale i se înfipseseră în nisipul umed și acolo rămăseseră, afundându-se cu din ce în ce mai multă strășnicie, cu fiecare val care se spărgea la mal, bolborosind neputincios. își dorea foarte mult să intre în mare și să înoate în larg, cu aproape aceeași ardoare cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
precum am pățit cu sarmalele și colacii cei mari, ca roata carului, deodată m-am repezit, prinzând pâinea cea mare, cât un sac de făină și încleștându-mă de ea cu amândouă căngile și ca să n-o scap, mi-am înfipt și dinții în ea. Atunci, pâinea dând un țipăt sfâșietor, m-am trezit cu Ali Străilaș în brațele mele, zbătându-se să scape din strânsoare și îmbrâncindu-mă, să cad peste marginea geamblacului sondei și alta nu Ci eu, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și până nu-l lăsară, cu grație și responsabilitate de conștiință, pe seama miliției poporului. Astfel că, după cinstita lor manevră, organele de ordine îl găsiră pe campionul de lupte greco-romane printre năruituri, cu o gratie de fier, roșie de rugină, înfiptă în stomac, tot așa de profund ca un ac cu gămălie băgat în abdomenul unui fluture prins și fixat într-un insectar, abia pâlpâind din aripi și gâlgâind de sângele din rană... Printr-o confuzie a locului plasării pantofului, Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că femeia cu picioare lucii, precum o piele de mătase, avea, de mai sus de genunchi și în continuare, un păr abundent, tot atât de flocos cum se întâlnește, de obicei, pe Muntele lui Venus. Când terminară de miorlăit, de zbătut, de înfipt ghearele, încăierându-se, nu se mai miră că, în înfierbântarea luptei de pisici, Melania se eschivă, apelând la o stratagemă: E timpul să facem ca iepurașii, zise ea, printre aprigi gâfâieli. Nu mai băură decât o carafă de whisky, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili și arțăgoși curenți de aer, iar, sub ochelarii rotunzi, ochii lui Albert sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu-și nemulțumirea: În foc domol, de răscolești, se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rămân cu lumânările În mână, ea se duce pe rând În cele două colțuri din spatele lui Pârvu. Se Întoarce cu două vase mari de ceramică, le așază unul În stânga, celălalt În dreapta scaunului, Îmi ia apoi lumânările din mână și le Înfige În ulcioare. Satanism curat, mă gândesc eu. De ce mi-a fost frică n-am scăpat. Râd. Pârvu râde și el. - Nu râde, n-am lumină, se răstește Andreea la mine, ridicând un deget spre tavan. Ridic și eu privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în tiparul obișnuit a tinerelor cu situație. Pasionată de istorie, urmase drumul campaniilor lui Mihai Viteazu, vizitând locurile celebrelor și glorioaselor bătălii ale celui care devenise o vedenie înfricoșătoare pentru atotputernicul Imperiu Otoman. Plănuia o expediție pe Mont-Blanc, dorind să înfigă victorioasă pioletul în vârful seducătorului rege al Alpilor, "acolo, în acel univers pur, unde nu există decât zăpadă, stâncă și nori". Din păcate lumea își pierduse mintea și mai ales sufletul, climatul politic al Europei intrând în perioada tulbure, tensionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai exprimă căutătura galeșă din trecut. Au ceva din fixitatea concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă mai iubește?". Odată masa terminată, doamna Hagiaturian își aprinde o țigară înfiptă într-un lung țigaret de argint. Cu un aer amuzat povestește despre sumarele cunoștințe ale militarilor germani în privința românilor. Mon Dieu20, un adevărat coșmar! Închipuie-ți, singurul lucru adevărat știut despre noi este că suntem conduși de un rege din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de ce simte brusc că această imagine devine foarte importantă pentru ea. VI Pe faleza înaltă, aflată la malul mării, miroase a nisip ud și alge intrate în putrefacție. În larg, hula amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce își plimbă binoclul de-a lungul șirului de autovehicule. Se așteptase la o coloană de aprovizionare, patrucinci mașini maximum. Spre surprinderea lui vede acum defilând o întreagă armată. "Probabil că situația este nasoală rău de trimit atâtea întăriri." Calm, înfige cele două picioare ale mitralierei MG 42 în zăpadă, verifică linia de ochire și corectează puțin înălțătorul. Așează lângă el trei cocteiluri Molotov. Leagă două grenade în jurul unei sticle cu benzină. Nu prea sofisticat, dar extrem de eficient. Chestia asta poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici în fruntea neamțului. Sunetul osului spart se aude asemenea unei nuci zdrobite. Fără nici un țipăt, cel lovit cade pe spate, prins în spasme violente. Dâre late, roșiatice, inundă chipul alb ca varul. Aflat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl ridică din nou pe scaun. O lungă jupuitură se întinde pe obrazul prizonierului iar din colțul gurii stropi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
venise repede pentru el, sub forma unui glonț în cap. Celălalt, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene, încă nu este mort. Dar nici mult nu mai are. O bucată lungă și groasă de lemn este adânc înfiptă în gât. Sângele bolborosește în rană, în ritmul respirației chinuite, prelingându-se sub umărul sfâșiat, din care ies cioturi de oase sfărâmate. Cu un glas ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese. Ajunge în fața unei uși, păzită de un soldat. Stinge lanterna și intră într-o cameră micuță și rece, slab luminată de flacăra tremurătoare a unei lumânări înfiptă în gâtul unei sticle așezate pe masa simplă din lemn. Pe lângă pereți, trei saltele. De pe una dintre ele se ridică un bărbat îmbrăcat într-un pulover negru pe gât și pantaloni de stofă groși. Pielea feței este foarte albă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primite și subordonații săi. Secondat de Lazăr, organizase o subțire linie defensivă, folosind puținul armament funcționabil găsit. Scoate încărcătorul din automat. Este gol. Rămăsese fără muniție și nici nu speră să găsească alta. Mai are doar pistolul. Și baioneta. O înfige în pământ, lângă el, să fie la îndemână. Se trage mai aproape de perete și așteaptă calm dimineața. Cu coada ochiului, înregistrează automat cum Romulus introduce o bandă nouă de cartușe la mitralieră. Uniforma lui este albă de la praful zidăriei distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dinafară, ia să vedeți ce frumoasă era În tinerețe! Nu mai am nici o rudă care să-mi mai deschidă ușa. Vorbind, Întinse mîna spre mașina de cusut, care era alături, luă un ghem de lînă vopsită albastru, În care erau Înfipte două andrele și Începu să Împletească - avea Încă vederea bună sub ochelarii mari și bombați. În noaptea aceea Însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă, pe aleile unei grădini Înflorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
materie de vinuri și, când voia, ceremonios și un desăvârșit "om de lume". Avea o memorie prodigioasă, o dată recitând 500 de versuri din Verlaine, "fără nici o șovăială, într-o franceză impecabilă"; Rebreanu, "înalt, voinic, iar când stătea în picioare, părea înfipt în pământ ca un pom"; Adrian Maniu "de o brevilocvență esențială"; Al. Rosetti, "de o frapantă frumusețe și distincție. Era ceea ce se întâlnea întotdeauna foarte rar: un domn. Impunea distanța?" mare iubitor de artă și bibliofil, pasionat descoperitor de talente
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]