7,767 matches
-
citit. Era într-adevăr subversiv, versuri "tari" despre războiul pe care îl duceau armatele noastre, prin care poetul exprima presentimentul dezastrului final: ne înhămasem la un car străin, care avea să se sfărâme, al lui Hitler, și muream zadarnic pe întinse pustiuri de zăpadă și sârmă ghimpată, în '42, când zeul războiului părea să fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care se refereau la întâmplări pe care nu le trăise niciodată. Totuși evenimentele în sine erau destul de prozaice: bărbați discutând planuri cu seriozitate. El mergând pe stradă împreună cu alți oameni. Câmp deschis. Orașe și metropole văzute din aer. O pajiște întinsă, cu o femeie surâzătoare care se îndrepta spre el. Nu văzuse niciodată această femeie. Nu erau amintirile lui. Și totuși îi dădeau impresia unor fapte petrecute cândva. Gândea cu greutate și se simțea confuz, aproape drogat. Cu toate acestea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI OBIECTIVE. PENTRU A PUTEA EXPLICA POSIBILITATEA ACESTUI TRANSFER EXTRAORDINAR, TRASK ELABORASE O NOUĂ TEORIE ASUPRA VIEȚII. MARIN TOCMAI SE PREGĂTEA SĂ MEDITEZE ASUPRA TEORIEI CARE ÎNCEPEA SĂ SE CONTUREZE VAG, CÂND DEODATĂ ÎNȚELESE CE I SE ÎNTÂMPLASE. AȘA CUM STĂTEA ÎNTINS, ȘTIU BRUSC ADEVĂRUL. NU ERA NUMAI UN GÂND PE JUMĂTATE FORMAT SAU O BĂNUIALĂ, CI REVELAȚIA BRUSCĂ ASUPRA IMPORTANȚEI DESCOPERIRII LUI TRASK. Îndoielile, temerile și întrebările între care se zbătea se uniră într-un tot coerent. Ce spusese Trask?... Transferarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de-al doilea război atomic, dar în general este acceptată ideea că... VOCEA I SE STINSE TREPTAT, ÎNTRUCÂT ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ VORBEA CU O FEMEIE CARE DORMEA BUȘTEAN. MARIN SE DEZBRĂCĂ ȘI SE STRECURĂ ÎN AL DOILEA PAT. STĂTEA ÎNTINS, DAR COMPLET TREAZ, GÂNDINDU-SE CU ÎNCORDARE: "CREIERUL TREBUIE SĂ FIE ÎNCĂ... VIU". NIMIC ALTCEVA NU PUTEA EXPLICA EFORTUL IMENS FĂCUT DE OAMENII JUDECĂTORULUI PENTRU A-I ELIMINA PE TOȚI CEI CARE AVUSESERĂ VREODATĂ DE-A FACE CU EL. ÎȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
adevărată. Numeroasele parcuri, permanent verzi, îngrijite și cu vegetație bogată, aduceau ansamblului o notă finală de grație și eleganță. Orașul Marelui Judecător arăta solid și prosper. În față, panorama se schimbă, întunecându-se, devenind străină. Avionul survola acum o suburbie întinsă, cenușie, sordidă, alcătuită din clădiri joase, dărâmate, fumegânde, ascunzându-se ici și colo sub cețuri murdare. Cartierul Pripp. De fapt, termenul însemna: Perimetru Izolat pentru Segregație Permanentă. Nu era decât o siglă, dar devenea un coșmar atunci când ți se luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o cămașă de mătase roz, pantaloni de mătase albă și o eșarfă de mătase asortată în jurul gâtului. Avea un cap leonin, un aer autoritar și o înfățișare înșelătoare. După ce îi salută pe ceilalți, se apropie rapid de Marin, cu mâna întinsă. \ David, spuse el cu căldură. Îl luă de braț și îl conduse la o masă. \ Să începem să mâncăm, nu ai prea mult timp. PRACTIC, ACEASTA FU TOATĂ CONVERSAȚIA DINTRE EL ȘI MARELE JUDECĂTOR. ÎN REST, PARTICIPASERĂ LA ATMOSFERA GENERALĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE DECOLARE A RACHETELOR. Îl sărută, apoi alunecă ușor din pat O auzi cum se ridica în picioare, apoi sunetul pașilor ei pe covor. În cele din urmă, ușa se deschise, apoi se închise la loc. Un timp Marin rămase întins, rememorând clipele trăite; atingerea mâinilor ei pe corpul lui, vocea șoptită, lacrimile \ toate dispăruseră acum, dar el nu le uitase. Fiind fiica fostului ambasador al Jorgiei, era prima pe lista suspecților. Dorința ei de a merge la graniță nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
scria ministrului de Externe de la Paris, generalului Sébastiani, la 30 iunie/12 iulie, că epidemia de cholera morbus, care de vreo două săptămâni amenința Bucureștii din trei părți diferite, s-a aruncat asupra acestui nefericit oraș. Murdăria numeroșilor săi locuitori, întinsele mlaștini ce-l înconjoară, apele stătute care băltesc în fața fiecărei case, lipsa oricăror denivelări la mai mult de 20 de leghe împrejur, neputința de a le imprima deodată românilor obișnuința ordinelor și de a-i forța pe boieri să respecte
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
teritoriul național, nu merita, în ansamblu, aprecierea cea mai pozitivă: "Înainte de toate - declara el în fața plenului Academiei Române - trebuie să constatăm că epidemia aceasta, cu vreo 16 000 de bolnavi și aproape 5 000 de morți, a fost foarte gravă și întinsă și că a durat mult timp, astfel încît, în teză generală, cu toate sacrificiile mari aduse de guvern, nu ne putem făli cu rezultatele obținute la combaterea ei". După ce face această afirmație destul de surprinzătoare, savantul nu se arată dispus să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
D'Arrast se trezise acum de-a binelea. Prin ferestrele cu gratii din fața lui zărea o curte mică. Argila roșie fusese desfundată de ploaia care se vedea șiroind fără zgomot peste un pâlc înalt de aloes. O femeie trecea ținând întinsă cu amândouă mâinile deasupra capului o basma. D'Arrast se culcă iar, dar în clipa următoare se ridică și coborî din pat, care se îndoi și gemu sub greutatea lui. Socrate intră chiar atunci. - Primar așteaptă afară, domnu' d'Arrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apele line din căușele palmelor, să ne citim liniile vieții în cercurile concentrice, ca inelele din trunchiurile copacilor... Într-o bună zi, ne vom scrie destinul în cartea vieții pe unul dintre cei șapte munți. Ajunge decât o singură mână întinsă... Poem optimist Îmi înfloresc coapsele cu maci și dau în pârg cireșele de iunie. Vântul de la răsărit îmi suflă în urechi cuvinte de iubire și de alintări. Văd grâul zi de zi cum naște spice, mierla îi cântă la amiezi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
multe catedrale și-un singur altar te cheamă să te boteze, poduri de flori îți ilumină noaptea cărarea. Gura ta nevăzută mă ispitește și-n legea nescrisă, ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze. Nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer și pământ, între ochiul soarelui și cel al umbrei, voi săpa adânc în mine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nu doar sufletul sau gândurile femeii care le-a făcut, ci casa, care nu mai apare în desenele ulterioare și nici nu poate fi confruntată cu realitatea. Nu mai există clădirea, nici măcar strada. Peste un zid vechi și ruinat, trebuie întinsă o pânză de mătase albă... prin care, tot privind, dimineața și seara, să se diferențieze, în cele din urmă, accidentele, crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alte rătăciri, fără să găsești mântuire. Lanțurile somnului peste ochii noștri, vise urâte și de rele închipuiri... „Lăudat fie cel care nu lasă vreo lipsă în lumea sa și a creat într-însa făpturi frumoase și pomi plăcuți, marea cea întinsă, lemne mirositoare și ierburi mirositoare și mirosul plăcut al fructelor și omul și lumina focului.“ Mă ridic, mișcarea este lentă, exagerat de lentă, trenul gâfâie, încetinește, proiectându- mă înainte, mă clatin, întind brațul, să-i pun mâna pe umăr, odată cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și copii și femei maiestuoase, provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse mâna, vru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mâna din buzunar. Ținea între degete un bon tipărit, gata parcă să-l întindă fetei... Manole observă buimăceala colegului și chicoti, își trase sora, alergau spre apă. Pe dreptunghiul de pânză albă, pata unui trup, picioare lungi, pelicula arămie, perfect întinsă a pielii, bust trufaș, zbătându-se, greu să-ți ferești privirea. — N-ai venit aseară. Nu cu noi îți vindeci astenia, bineînțeles. Vera se rezemase într-un cot. Mișcare neprevăzută, bruscând imaginea. Capul, străin trupului. Nas frânt, obraz ascuțit, isoscel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o încerce dacă-i destul de solidă. Întâlnind însă privirea speriată a căpitanului, dădu drumul ștreangului, rușinat și umilit. Mai stătu acolo câteva clipe, nehotărât, apoi deodată merse drept în fața străinului, prezentîndu-se: ― Locotenent Apostol Bologa... ― Klapka, îl întrerupse căpitanul, cu mâna întinsă. Otto Klapka... Adineaori am sosit, și tocmai de pe frontul italian... În gară am aflat că aveți o execuție și, nici nu-mi dau bine seama cum, iată că am nimerit aici... În glasul căpitanului tremura o sfială atât de neascunsă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
brusc în tindă. Nu găsi ușa odăii și se înfurie: "El cântă în loc să..." în odaie, pe o masă, ardea lampa cu flacăra gâtuită, cu sticla funinginită. Bologa își așeză casca pe laviță, pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă la masă am să mă odihnesc puțin, să-mi alung gîndurile", își zise dânsul, căscând și închizînd ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu încredere. ― Da... da... trebuie... acasă... îngînă Bologa, întorcîndu-se cu spatele, încet, obosit. Varga reveni mai târziu, neîmpăcat. Apostol tresări din mrejele gândurilor și zise blînd: ― Varga... nu știu ce am... Iartă-mă! Locotenentul se însenină imediat și se apropie cu mâna întinsă: ― Îmi pare rău, prietene dragă... Dar te-ai schimbat îngrozitor... Odinioară mă iubeai, ne înțelegeam... ― Odinioară! oftă Bologa cu ochii scăldați în lacrimi. Și mai stătură zece zile până să plece... 2 Trenul gâfâia și asuda suind printre munții cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un ciocănit energic în ușă. Fata se ridică și șopti: ― A venit tata... Fără să mai aștepte îngăduință, un țăran trecu pragul. Bologa, înfuriat, se sculă în picioare, gata-gata să-l alunge. Paul Vidor însă se apropie jovial, cu mâna întinsă și-i ură bun sosit în casa lui. Avea fața osoasă, cu zbârcituri multe sub ochii căprui, în care juca deșteptăciune și șiretenie, și niște mustăți puțin cărunte, dar groase și cu vârfurile ascuțite, cum le poartă țăranii unguri. Înfățișarea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lacrimi n-o scoți nici cu șase boi... De altminteri, ce să mai lungim vorba, că fata trebuie să facă precum îi poruncesc eu! Se mai uită o clipă în ochii lui Apostol, apoi se duse la el cu mâna întinsă, rostind apăsat: ― Mare cinste ne faci, domnule locotenent... De-acu numai să fie într-un ceas bun și cu noroc și să trăiți. Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care își acoperise obrajii cu șorțul, plângând mereu înăbușit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu inima ostenită de bucurie. Peste câțiva pași se împiedică într-un trunchi putred, răsturnat parcă dinadins de-a curmeziș. Îl ocoli. La zece metri însă alt copac prăvălit închidea drumul. Apoi puțin încolo se izbi de niște sârmă ghimpată, întinsă și împletită între tulpinele brazilor. Încercă să se strecoare prin gardul de sârmă. Nu izbuti. Vrând să ocolească, o luă în stânga. Făcu vreo treizeci de pași și găsi loc de trecere. Dincolo de sârmă porni la dreapta și înainte, să se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și cobora blând. Peste câteva minute cotiră după o coastă. Printre tulpinile rărite licăreau puncte sfioase de lumină gălbejită. Ici-colo, ca niște bivoli culcați, înnegreau colibe pe jumătate în pământ și mascate cu găteje și crengi. O santinelă cu arma întinsă ceru parola și Varga îi zvârli din mers un cuvânt. Dintr-un adăpost, așezat chiar la marginea drumului, se auzea un adevărat concert de sforăituri. Pe urmă se abătură la dreapta și, în fața unei colibe, Varga mormăi: "Halt". Bologa se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lucruri destul de ciudate pentru vremea aceea, dar înțelepciunea și educația militară și-au spus întotdeauna cuvậntul. Le-am iscălit a doua zi hậrtiile, demonstrậnd fratelui meu mai mare că eu sunt “mai mare” acolo, de vreme ce toți trei stăteau cu mậna întinsă, așteptậndu-și pomana de la mine. L-am lipsit însă de plăcerea de a-și atribui partea leului, cedậnd în favoarea surorii mele, cu condiția să nu văd vreodată vreun pocăit pe acolo. Am rămas cu un gust amar, cu o tristețe nedefinită
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a trăi, Fără ea omul ca stins se duce. De-aceea nu voiu ca eu să fiu: Pală idee-a Dumnezeirei, Șotă copilă a nesimțirei, Foc mort ce pare a arde viu. {EminescuOpIV 13} Ci voiu să-mi caut pe-ntinsa lume O frunte albă să o desmierd Și-n ea gândirea mea să o pierd, Cum pierde-un eco pribeagul nume. Să-ncunun capul unui iubit Cu vise d-aur în raiu țesute, Până ce ginii necunoscute Mi-ar rumpe lanțul d-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]