4,946 matches
-
al zeilor hawaiieni ori al voievozilor și vechilor călugări din mănăstirile românești. El trăiește simultan în basm, în mit și în realitate, asemenea lui Făt-Frumos din poemul dramatic, cu o vagă înțelegere a statutului său de „ne-muritor” ori de „înviat”. Străinii din Kipukua se plasează într-un spațiu exotic: insulele hawaiiene, cu mirajul unei culturi arhaice, care încă își trăiește poveștile despre zei (moolelo). Personajele centrale: domnul Martin, matematician ratat, și soția lui, Diana Kovalski, fosta elevă a naratorului, profesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
ori „înviați”, nemaiștiind cine ori ce sunt și descoperindu-se treptat. „Străini” de propria viață și de sine, de orice „casă”, călători prin timp și spații, „înviații”, dar și „nemuritorii” nu au identitate, nume, obârșii, pentru că au murit o dată și, înviind, și-au pierdut identitatea primă. Înstrăinarea de tot îi transformă în veșnici peregrini. Rotonda plopilor aprinși (1983), una dintre cele mai frumoase cărți de memorialistică din literatura română, cuprinde o galerie de opt portrete (începând cu Tudor Arghezi, mentor literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
București; a XII-a ediție a Expoziției Naționale de Artă Naivă "Saloanele Moldovei", galeria Arcu din Iași; premiul II la Salonul de Toamnă al Asociației Artiștilor Plastici Iași, galeriile de artă “Casa Cărții” Iași; Expoziția Națională de icoane “Hristos a Înviat”, Casa Armatei, Alba Iulia. Despre el s-a realizat filmul documentar “De vorbă cu lemnul” de către Muzeul de Artă Populară din Tulcea. Membru al Fundației Culturale Ethnos - București, din 2002, membru al Fotoclubului “Iași 2003”, pe parcursul numeroaselor participări la manifestări
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
a releva a revela; omonimia cuvântului unde; polisemia cuvântului a lumina; * paronimia cras caras; omonimia cuvântului cer; polisemia cuvântului a interpreta; * paronimia solitar solidar; omonimia cuvântului coș; polisemia cuvântului a juca; * paronimia aluzie iluzie; omonimia cuvântului corn; polisemia cuvântului a învia; * paronimia a făgădui a tăgădui; omonimia cuvântului cât; polisemia cuvântului a învinge; * paronimia complement compliment; omonimia cuvântului cine; polisemia cuvântului a lupta; * paronimia bard brad; omonimia cuvântului șah; polisemia cuvântului a (se) descurca; * paronimia reflecție reflexie; omonimia cuvântului e; polisemia
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și, oarecum, cumpănește întreaga existență a lui Abraham, și nu doar a lui, ci și pe aceea a tuturor celorlalți. Și iarăși, Scrisoarea către Evrei ne duce departe... în profunzime: «El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de aceea l-a redobândit ca semn» (Evr 11,19). Acest joc între fecunditate promisă și moarte permisă, care atinge viața tuturora, se adeverește în mod profetic și ministerial prin mărturia celor ce aleg viața consacrată. FECUNDITATE SPIRITUALĂ? A
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
crucii și refuzau să aducă jertfă lui Apollo și Zeus. Ca să scape de această obligație ei s-au retras într-o peșteră dar împăratul a dat poruncă să fie zidită. ,,Ei s-au gîndit că Cel de Sus îi va învia pe ei și au făcut o tăbliță de plumb și au așezat-o lîngă ei, scriind pe ea numele fiilor luminii”. Iar în lumea romană au circulat așa-numitele defixiones, tăblițe de plumb cu scop magic avînd înscrise cuvinte apropiate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
șerpi înfășurați pe un toiag/băț - apare pe monedele de argint ale geților cu acel caduceu pe spinarea calului sau alături de el și pe tăblițele de plumb, fiind preluat de subțirii greci și pus în mînuțile priceputului Hermes/Sarmis care învia cu caduceul său morții și vindeca orice boală a trupului sau minții! Dar avem dovezi chiar mai vechi în această direcție, dintr-un loc unde încă nu a reușit Dracu să-și priponească iapă, din Ki-en-gi/Sumer. În religia emeșilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la Marea Neagră. ,,Poporul trebuie să știe că inima mare- lui conducător get a fost lovită de un chin cunoscut. Anul trecut cînd dormea pe un mal nisipos(plajă) a fost lovit vai! fără pricină după ceafă, dar Zabelo l-a înviat și nu l-a lăsat omorît. Pentru cetatea geților au urmat zile chinuite și fără strălucire. Pe malul mării a fost căutat un bordei cu pământ umed jos unde a fost dus el. Trei din-tre soți l-au luat, l-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Trei debuturi, RL, 1982, 15; Laurențiu Ulici, O despărțire estetică, RL, 1982, 29; Daniel Dimitriu, „Seară adolescentină”, CL, 1982, 8; Coșovei, Pornind, 94-97; Nicolae Oprea, „Secolul sfârșește într-o duminică”, „Calende”, 1991, 10; Ioan Holban, Cum se poate muri și învia într-un poem, CRC, 1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
vede în 1995. Pentru ca cititorul să poată beneficia de o expunere cît de cît cronologică, întrebările adresate fac referire la documentele din arhive. Acest tip de întrevedere prezintă dublul avantaj de a se baza pe repere istorice și de a învia amintiri ce datează de un sfert de secol. Istoria grupului, prezentată de Jacques Robin, e urmată de un comentariu al lui Annie Robin care a asistat la toate întîlnirile. A doua par-te a acestui capitol este dedicată mișcării Objectif
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
clopot ce seara s-aude la turme, Ce stă, reîncepe, abia răsunând, Cu glas care moartea-i aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura Ca geniuri tainici ascunse prin flori. Tot mișcă, încîntă a noastră gândire; Tot are un farmec, tot este mister. Abundența și prozaismul strică operei poetice a lui Alecsandrescu. În Umbra lui Mircea la Cozia a fost atins totuși o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1228, la 16 iulie, papa Grigore l-a înscris în cartea sfinților și l-a canonizat pe Fericitul Francisc. Același papă a canonizat-o pe Fericita Elisabeta, fiica regelui Ungariei și soția landgravului de Turingia, care, printre nenumăratele minuni, a înviat șaisprezece morți și a dat vederea unui orb din naștere. Din trupul său se poate vedea și astăzi cum curge un fel de ulei. Această sfântă, după moartea soțului, a trăit sub ascultarea fraților minori și le-a fost întotdeauna
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
eu, ci Cristos trăiește în mine (Gal 5,24; Gal 2,20). Și, într-adevăr, de-acum nu mai trăia pentru el însuși, ci mai degrabă pentru Cristos (cf. 2Cor 5,15), care a murit pentru păcatele noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră (Rom 4,25), pentru ca să nu mai slujim păcatului (Rom 6,6) în nici un fel. Doborând și viciile (cf. Ef 6,12), s-a angajat cu bărbăție în lupta împotriva lumii, a trupului și puterilor cerești, și renunțând
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
predilecție, poeți ai Înserării. Grigore Alexandrescu este, mai ales, un poet al nocturnului. Căderea Întunericului este la el momentul cel mai prielnic pentru reverie. Atunci: „...negura deasă lumina-ntunecează; Fantome d-altă lume șoptesc, mă Încunjor; În fiecare șoaptă o muncă Înviază În ochii-mi se confundă trecut și viitor...” Începutul nopții este, așadar, Începutul unei fertile confuzii: Între trecut și viitor, Între lumea reală și lumea ce nu se vede. Este momentul unei revelații: semnele „altei lumi” ies la suprafață, un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
confundă trecut și viitor...” Începutul nopții este, așadar, Începutul unei fertile confuzii: Între trecut și viitor, Între lumea reală și lumea ce nu se vede. Este momentul unei revelații: semnele „altei lumi” ies la suprafață, un proces obscur („o muncă”) Înviază În fiecare sunet, granițele dintre planurile existenței dispar, natura Își recapătă, sub protecția misterului nocturn, plenitudinea, unitatea ei. Este momentul În care pătrunde vijelios istoria În spațiul reveriei. Trecutul pune stăpînire pe scena lirică. Prezentul este ocrotit de lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ești din cer zidire Cu fire dumnezeiască Și porți a ta strălucire Supt sîmțîrea Îngerească...” Duhul altei femei, Casandra, legiuiește pravile morale, Marioara - „minune [a] lumii” - are darul de sus de a scoate „de la moarte”, cu alte cuvinte: de a Învia pe cel ucis de iubire. Într-o alegorie (Visul Antonului) apare o fată dumnezăoaie: „Atunci văzui cu ochii coborîndu-să din nori O fată dumnezăoaie, Îmbrăcată tot În flori, Chiar asămenea cu chipul care mi s-au arătat Pe deasupra vioricăi ta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de cruzimea femeii Îndrăgostite. Apelativul „crudo” apare Într-un poem În care se moare și se Înviază de mai multe ori: „Ție, numai, crudo-ți place să omori fără sfîrșit”... Este sugerată, aici și În alte versuri, o anumită insațietate În cruzime a femeii, o nepotolită poftă de masacru: „Vrei, drăguță, vrei Sufletul să-mi iei? Na
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dar cu Înțelepciune (duh) și grație (nuri). Afectînd pasiunea lui Tristan, stihuitorul nu are În realitate gustul morții, perspectiva neantului nu-l seduce. Moartea nu-i adevăratul său scop. El vrea mereu să moară, fiind sigur că la sfîrșitul poemului Înviază. Moartea este o metaforă utilă În mîinile lui, un instrument de șantaj ce Își atinge totdeauna ținta. Poezia din această epocă n-a descoperit Încă secretul legăturii dintre iubire și moarte. Deabia romanticii vor avea revelația acestei complicități. Văcăreștii, Conachi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o veritabilă capacitate de a electriza sau de a Înlemni corpul: „Doi ochi porți Ce fac morți Ca niște gelați Și aruncă Tot În munci Pre amorezați...” Ioan Cantacuzino (CÎntec grădinăresc) vorbește și el de „doi ochișori” care: „... omoară și Învie”, Văcăreștii, Pann, preromanticii, toți sînt adoratori fanatici ai ochilor. Grigore Alexandrescu rezumă acest cult al privirii În poezia română: „O singură privire viața vestejește Cu lanțuri de amor”... După ochi, În scara de valori a lui Conachi vine sînul sub
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Toți copiii azi sunt darnici, Căci ei știu că lui Hristos, Îi sunt dragi numai copiii Cei cu sufletul milos. Și copiii buni la suflet, Azi, cu bucurie, dau Cozonaci și ouă roșii La copiii care n-au. Hristos a înviat de Aurelia Pop Zori de aur, farmec sfânt, Murmur dulce pe pamant; Zvon de sfinte melodii, Cimitire cu făclii, Candele cu tămâieri Cântece de mângâieri. Freamăte și șoapte, Sunete de clopote Viorele pe vâlcele, Muguri pe rămurele, Ghiocei și toporași
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
vâlcele, Muguri pe rămurele, Ghiocei și toporași, Mielușei și iepurași; Puișori în pufișori, Stropi de-argint pe mărțișori, Ciripit de ciocârlii, Ouă roșii la copii; Și miresme-ncântătoare De cireși scăldați în floare Toate spun cu-adevărat Că „Hristos a înviat!” De Paști Primăvară, primăvara, Mieii zburda pe câmpii, Flori în soare râd pe-afară Ne vin Paști după Florii, Ouă roșii vom ciocni. Ne-om plimba-n vacanță-n tihna Haine noi vom îmbracă, Sărbători, joaca, odihnă, Si cand iarăși
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
plin de-un roșu soare Și sălciile-n albă floare Răsuflu cald al primăverii Adus-a zilei miresmi. Și cât e de frumos în sat Creștinii vin, încet, din vale Și de se-ntâlnesc în cale Își spun „Hristos a înviat!” 104 ¾ ZIUA COPILULUI Sfredeluș de Demostene Botez Sfredeluș, e-un băiețel, Mare. Și cu două uși Că și ține, mititel. Vrea s-adune multă lâna, Are nasul mic, turtit, Ca să-și facă toți mănuși. Părul creț și ciufulit Au o
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertarea"45. Simbolismul vinului ar fi (și) unul de natură psihologică. Semnifică iertarea trădătorului, act de maximă dificultate pe care cel înviat din morți îl duce exemplar până la capăt. El dovedește astfel spirit de sacrificiu, putere de a ierta, o profundă înțelegere a condiției umane și a limitelor acesteia. Datele acestea de ordin psihologic și spiritual cântăresc foarte mult în economia cărții
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
încă nu s-a spus în cuvinte sau în cărți ceea ce e cu adevărat admirabil și înfricoșător în om. Iar apropierea morții, în fața căreia toți sînt egali, îi impresionează pe toți, cu o ultimă revelație, pe care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
597 ăart. cit.î. 3 Ibidem, p. 553 ăNicolae Bălcescu - în Moldovaî. fac pentru că li-i rușine de obrazele lor !... În sfârșit, m-am dus la opera nemțească, la vodevilul francez și la bietul Teatru Național !, sărmanul !... când moare, când învie... de-i mai mult răposat..." Dar iată și mai clar cum Alecsandri vorbește prin gura lui Iorgu, ori cum Alecsandri, fără să vrea, face din Iorgu nu o secătură și o caricatură, ci un adevărat bonjurist: "Iorgu : Dac-ar giudeca
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]