4,741 matches
-
Cristian, Popa Felicia-Violeta, Nanu Ion-Octavian, Liță Andreea-Violeta, Croitoriu Viorel-Marcel, Lehăduș Aurel și Gomeajă Marcel-Daniel, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a schimbat destinația sumei de 264.796,8 lei, alocate protecției martorilor, fără respectarea prevederilor legale, pentru înzestrarea sediului O.N.P.M., precum și pentru dotarea funcționarilor din această instituție, în alte scopuri decât cele stabilite prin bugetul de stat. O parte din sumele de bani deturnate, în cuantum de 69.684,2 lei, au fost plătite furnizorilor, activitatea infracțională
DNA, noi rețineri în cel mai recent dosar de corupție by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101670_a_102962]
-
Obuzierul „Krupp” de 120 mm, model 1901 a fost un obuzier cu „tragere accelerată”, de fabricație germană. Obuzierul s-a aflat în înzestrarea regimentelor de artilerie de câmp din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, fiind în evidență un număr de 31 de bucăți. Obuzierul era destinat în principal pentru distrugerea fortificațiilor pasagere și a forței vii adăpostite
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
de șef de Stat Major al Artileriei Corpul 38 Armată din Timișoara (1952-1955). Va îndeplini apoi funcțiile de șef secție în Marele Stat Major, șef de direcție și apoi locțiitorul șefului Marelui Stat Major și șeful Direcției Organizare, Mobilizare, Planificare, înzestrare din Marele Stat Major. În anul 1955 a fost avansat la gradul de maior și apoi în anul 1960 la cel de colonel. În anul 1968, în perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, este înaintat la gradul de general-maior (cu o
Generalul Atanasie Stănculescu a murit by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101066_a_102358]
-
Protecție Internă, în mod repetat, a aprobat mai multe rapoarte prin care a fost schimbată destinația unei alte sume, și anume de 238.173,47 lei, alocată instituției pentru fonduri operative, în scopul efectuării unor cheltuieli de protocol ori pentru înzestrarea instituției, care nu au fost circumscrise activităților, acțiunilor sau misiunilor cu caracter informativ-operative. În aceeași manieră au procedat și inculpații Zărnică Nelu și Iacob Marian-Dănuț, în calitate de ordonatori de credite în cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă, care au întocmit rapoarte
DNA l-a trimis în judecată pe Gabriel Oprea by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101161_a_102453]
-
cât și de către Misiunea Militară Franceză din Rusia. Din cauza situației volatile și confuze, înființarea acestui al doilea corp a întârziat până în luna august 1918. Acesta luat ființă la Celeabinsk, dar a fost de la bun început dependent de Legiunea Cehoslovacă în privința înzestrării, a fondurilor și a furnizării de cadre cu pregătire militară superioară. Destinat inițial unor misiuni de pază și unor misiuni de sprijin ale frontului antibolșevic și anticentralist orientat spre vest, în cursul toamnei și iernii 1918 Corpul de Voluntari - cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în gama de unde metrice. A fost prima stație de radiolocație sovietică de observare circulară a spațiului aerian. În comparație cu celelalte stații sovietice existente (RUS-2, RUS-2s și P-3) noua stație a îmbrățișat o serie de modernizări. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Radarul a fost realizat în anul 1950 la Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică din orașul Gorki (în prezent NNIIRT = Institutul de Cercetări Științifice în Radiotehnică
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
Cercetări Științifice în Radiotehnică din Nijnii Novgorod). Colectivul care a realizat radarul, condus de E. V. Buhvalov, a fost distins cu Premiul de Stat în anul 1952. După trecerea testelor în teren (în anii 1949, 1950) a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice și a fost folosit pe scară largă în Trupele de Apărare Antiaeriană, Forțele Aeriene și în unitățile de coastă de Apărare Antiaeriană ale Marinei Militare. Radarul a fost folosit pentru cercetarea circulară a spațiului aerian, descoperirea și urmărirea
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
Radarul P-12 (în limba rusă ”Енисей”, index GRAU 1RL14, după clasificarea NATO ”Spoon Rest”) a fost o stație de radiolocație sovietică, mobilă care lucra în gama de unde metrice, pusă în exploatare în anul 1956. A fost în înzestrarea unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene, Marina Militară și Apărarea Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Prototipul radarului P-
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
sovietică, mobilă care lucra în gama de unde metrice, pusă în exploatare în anul 1956. A fost în înzestrarea unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene, Marina Militară și Apărarea Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Prototipul radarului P-12 l-a constituit radarul P-10), realizat în anul 1953. Radarul P-12 a fost proiectat și realizat în anii 1954 - 1956
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
constituit radarul P-10), realizat în anul 1953. Radarul P-12 a fost proiectat și realizat în anii 1954 - 1956 de către Biroul Special de Construcții al uzinei 197 (SKB-197) sub conducerea coordonatorului principal E. V. Bukvalov. A fost introdus în înzestrarea forțelor armate ale URSS în anul 1956 și a fost produs în serie de către uzina de televiziune V.I. Lenin din orașul Gorki (în prezent Nijnii Novgorod). Radarul P-12 a fost prima stație de radiolocație care s-a exportat (în afara
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
care lucra în gama de unde metrice. Radarul a lucrat independent sau în compunerea sistemelor automatizate de conducere din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Radarul a fost realizat în trei variante, începând cu anul 1959. În aceste variante a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. A fost scos din fabricație în anul 2003. În prezent nu se exploatează. Proiectarea radarului de avertizare timpurie P-14 a început în anul 1955 prin decret al Comitetului Central al
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
Radarul P-15 (în rusă ”Tpoпa” index GRAU 1RL13, după clasificarea NATO ”Flat Face A”), a fost un radiotelemetru sovietic, produs și exploatat din anul 1955 în fosta URSS. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. În anul 1952, Institutul 244 de Cercetări Științifice al Ministerului pentru Armamente, din Moscova, a început dezvoltarea stației de detectare a mijloacelor aeriene care zboară la
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
bază și dotat cu interogator de la sol (NRZ) în noul sistem de identificare "Kremnîi-2M" (aparatura ”Parola”). Ca urmare a modernizării radarului, acesta a fost numit P-19 ("Dunărea", index GRAU - 1RL134) și după testare, în 1974 a fost introdus în înzestrare. Вестник ПВО Radarul P-15
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
GRAU - 1RL131, după clasificarea NATO ”Spoon Rest D”) este o stație de radiolocație produsă în fosta URSS din anul 1971, mobilă, de observare circulară, pentru determinarea a două coordonate, care lucrează în gama de unde metrice. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent este în exploatare. Prototipul radarului P-18 l-a constituit radarul P-12NA, care a fost varianta modernizată a radarului de descoperire îndepărtată a avioanelor, P-12 ”Enisei”. Radarul P-
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
recunoaștere prin radiolocație a apartenenței de stat a mijloacelor aeriene, apărut la aceea vreme, care lucrează în sistemul ”Kremnîi-2M”, aparatura ”Parola”. După trecerea cu succes a testelor din teren, noul radar P-18, în anul 1971, a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice. În Rusia ultima livrare de radare P-18 a fost realizată în anul 2007. În prezent Rusia produce radare în gama de unde metrice încadrate în familia ”Nebo”. Radarul P-18 este destinat pentru observarea permanentă a spațiului aerian
P-18 (radar) () [Corola-website/Science/336590_a_337919]
-
a lungul Coastei Mării Roșii. Prin acest acord Menelik a fost nevoit să accepte ocuparea de către italieni a districtelor Begos, Hamasien, Akele Guzay, Seraya și părți din provincia Tigray. Acordul prevedea recunoașterea lui Menelik al II-lea ca împărat și înzestrarea lui cu puști. Italienii au indus în eroare partea etiopiană incluzând, între altele, o referire la Etiopia ca la un protectorat italian (paragraful XVII în versiunea italiană, diferit de versiunea amharică). De aceea tratatul de la Wuchale a rămas ca pildă
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Radarul (în rusă ” Наклон-2”, index GRAU - 1RL19, după clasificarea NATO ”Thin Skin A”) este un radioaltimetru terestru sovietic exploatat din anul 1960 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent varianta pe două remorci nu se exploatează. Din cauza faptului că radioaltimetrul PRV-10 nu răspundea în totalitate cerințelor apărării antiaeriene a Trupelor de Uscat, în parte mobilității (număr mare al
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
în anul 1958, la Biroul 588 de Proiectări Speciale al Uzinei Electromecanice din Lianozov (un orășel de lângă Moscova). Principalul constructor a fost Lev Isaevici Șulman. În anul 1960 radioaltimetrul a trecut testele de stat și apoi a fost întrodus în înzestrare. În anul 1960 Biroul 588 de Proiectări Speciale al Uzinei Electromecanice din Lianozov, împreună cu Institutul 208 de Cercetări Stiițifice a început proiectarea variantei pe automobil a radarului PRV-9. Radioaltimetrul realizat (PRV-9A) de același constructor a fost ca parte componentă a
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
realizat (PRV-9A) de același constructor a fost ca parte componentă a radiotelemetrului mobil P-40 ”Bronia”, index GRAU - 1RL128. Radioaltimetrul PRV-9A a trecut, în anul 1962, testele de stat în compunerea radiotelemetrului ”Bronia” în poligonul Donguz și fost introdus în înzestrare. Producția s-a realizat la Uzina Electromecanică din Lianozov. Radioaltimetrul PRV-9 este specializat pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
Radarul P-40 (în rusă ”Брония”, index GRAU 1RL128, după clasificarea NATO ”Long Track”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1965 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul P-40 ”Bronia” a fost prima stație de radiolocație de descoperire (radiotelemetru
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
NATO ”Long Track”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1965 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul P-40 ”Bronia” a fost prima stație de radiolocație de descoperire (radiotelemetru) în gama undelor centimetrice destinat Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Proiectarea radarului a început în anul 1960 la Institutul 208
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
a fost realizat de către institut împreună cu Biroul 588 Principal de Construcții al uzinei electromecanice din Lianozov (lângă Moscova) și a trecut testele de stat în anul 1962 în poligonul Donguz. În anul 1963 radarul P-40 a fost introdus în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat sub denumirea de 1S 12. În anul 1965 în urma unor modificări a fost introdus în înzestrare ca stație de cercetare pentru complexul de rachete antiaeriene ”Krug”, tot sub denumirea de 1S 12
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
în anul 1962 în poligonul Donguz. În anul 1963 radarul P-40 a fost introdus în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat sub denumirea de 1S 12. În anul 1965 în urma unor modificări a fost introdus în înzestrare ca stație de cercetare pentru complexul de rachete antiaeriene ”Krug”, tot sub denumirea de 1S 12. În perioada anilor 1966 - 1968, radiotelemetrul a fost modernizat. Testele prototipului modernizat desfășurate în anii 1969 - 1970 în poligoanele Donguz și Embensk au arătat
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
(în rusă ”Надёжность”, index GRAU - 1RL132, după clasificarea NATO ”Thin Skin”) este un radioaltimetru sovietic exploatat din anul 1970 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia. Este în înzestrare. La sfârșitul anilor '60, în scopul creșterii fiabilității, imunității la bruiaj, protejării împotriva atacurilor cu rachetele antiradiolocație și măririi zonei de descoperire, la radioaltimetrele PRV-9 și PRV-9A s-au efectuat lucrări pentru
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
(în rusă ”Надёжность”, index GRAU - 1RL132, după clasificarea NATO ”Thin Skin”) este un radioaltimetru sovietic exploatat din anul 1970 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia. Este în înzestrare. La sfârșitul anilor '60, în scopul creșterii fiabilității, imunității la bruiaj, protejării împotriva atacurilor cu rachetele antiradiolocație și măririi zonei de descoperire, la radioaltimetrele PRV-9 și PRV-9A s-au efectuat lucrări pentru perfecționarea acestora, care s-au terminat prin crearea
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]