6,670 matches
-
podelele ceruite ale odăii unde erau cei doi regi. Soră-mea-mi spune la ureche: spune -ți numele și meseria. Eu mă închin înaintea lui Don Alfons: Eminescu [... ] - [... ] - întreabă D [on] Carlos, care era femeie. - [... ] - [... ] Don Carlos mă invitează să șed pe un divan-sofa, care ocupa amândouă laturele ale unui unghi al odaiei și pe care dormeau v-o trei femei îmbrăcate. Am șezut și am vorbit mai multe lucruri. Femeia Don Carlos era brunetă, avea nasul cam în sus, era
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înaintea lui Don Alfons: Eminescu [... ] - [... ] - întreabă D [on] Carlos, care era femeie. - [... ] - [... ] Don Carlos mă invitează să șed pe un divan-sofa, care ocupa amândouă laturele ale unui unghi al odaiei și pe care dormeau v-o trei femei îmbrăcate. Am șezut și am vorbit mai multe lucruri. Femeia Don Carlos era brunetă, avea nasul cam în sus, era palidă și din vocea [ei] se vedea o siguranță și o energie rară. Sicherer Blick, sichere Hand. Alfons era un Trottel. El era
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
căci tata se numește Gheorghe și nu Vasile, ceea ce a recunoscut și el. În urmă Don Carlos a trecut la locul însămnat cu cruce și mi-a făcut semn să vorbesc cu dânsul. Eu am spus c-aș dori să șed alături, căci de departe n-aud bine. - Cum așa, sora d-tale mi-au spus că oamenii trebuie să vorbească încet cu d-ta, atât ești de nervos. - Da! dar acuma-i tocmai contrariul. Aud rău și trebuie să se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
departe n-aud bine. - Cum așa, sora d-tale mi-au spus că oamenii trebuie să vorbească încet cu d-ta, atât ești de nervos. - Da! dar acuma-i tocmai contrariul. Aud rău și trebuie să se vorbească tare. - Să șezi alături nu prea-i cu putință, căci vezi... Într-adevăr, ea s-așezase aproape de curul* unei duene bătrâne, care dormea*. Cunoscând galanteria spaniolă am tăcut. M-am ferit să dau titlu lui Don Carlos - să-i fi zis Koenigl. Hoheit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
visat peste noapte. La {EminescuOpXV 230} 8 mai 1883 am observat acea bărbie admirabilă, la 9 [mai] am constatat adresa. Acum ies cu C. Abia o văz, abia-mi închipuiesc în focul unei ne-nțelese patimi cum să-ntreb unde șade, vine dobitocul în acel moment chiar în care-mi bag adresa în buzunar. Plec la adr[esă]. întîlnesc pe P. Bilet * la Tg. E.... Cum o să iasă nu știu. Marți a plecat. Luni sara, martie în 9/21 1881. 7
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-ntre ei nu îndrăznesc, Inimile își săgeată Dar iubirea nu-si arată 5 Uimiți îmblă, nu s-așază, Tot doresc ca să se vază, Ah, se culcă, ah, se scoală Ca doi prăpădiți de boala. Așa și eu de iubire 10 Șez și umblu în uimire, Căci amorul e foc mare Neavând încredințare. * Acum orice ceas și orice minut Împrotiva mea dușman s-au făcut; Cum voi mai putea a mă bucura Când mă simt cuprins de durere grea? 5 Soarele frumos
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lor. (p. 54) Vai! În mine trăiesc Titanii și nu Olimpul. (p. 57) 13 Atât de palid, de adânc, de mândru Și de frumos cum în viața mea N-am mai văzut vun chip. - Un singur viciu În lume-avea - ș-acela-i ședea bine: Mândria. 1044 {EminescuOpXV 1045} PACEA PĂMÎNTULUI VINE S-O CEARĂ (p. 68) 13 Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-azi - Au fost așa de mulți. Vorbesc de unul Oare de mult nu e - și poate că Nici nu a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vom cerceta istoria răsturnării lui Cuza vom afla că aproape toți conspiratorii, 2255, afară de câțiva amăgiți, erau străini. Străinii au adus un străin. COMENTARII ["ISTORIA RĂSTURNĂRII LUI CUZA"] (p. 596) 2282, gen[eralul] Bauer trimis spaniol, ambas[ador] estraordinar Tornielli șade [în]tr-o al[t]ă odaie. Hoyos de asemenea * - D-le conte, ce calitate are d. Bauer? - Trimis extraordinar, ambasador spaniol să meargă. - Daca este trimis în adevăr *, să meargă în suita * regelui. - Mizerabil *. - Tornielli merge la București. - D-le
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe la 3.30 apărea maică-sa. Și ce să faci în timpul ăsta, că pe vremea aia de-abia dacă apucam să-i dau sarafanul jos. Ne-am chinuit așa până la vacanța de vară, dar fără nici un rezultat. Nu vroia să șadă nici în ruptul capului. Ca să faci rost de bani de mare când ai terminat a Xl-a, n-ai altă soluție decât să te angajezi pe vară undeva, de preferință noaptea, ca să nu pierzi ziua de ștrand de pe malul Dunării, așa că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
situația acestui împreună, când primul linge-pizdă te curteaza ultrapoliticos, cu maniere de îndrăgostit de profesie, care te place, e drept, și pentru că ești bună, dar, de ce să nu fim serioși, și pentru că ești iubita cuiva anume și tare bine îi șade lui să se laude în gașca lui de futadori: "Bă, știi pe cine am prins aseară? Pe aia a lui acela." Nu mi-e rușine să recunosc că am făcut-o și eu, așa că plătesc cu fruntea sus umilința, pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ziua aceea. 27. Și toți oamenii din casa lui, robi născuți în casa lui, sau cumpărați cu bani de la străini, au fost tăiați împrejur împreună cu el. $18 1. Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei. 2. Avraam a ridicat ochii și s-a uitat: și iată că trei bărbați stăteau în picioare lîngă el. Cînd i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni." 33. După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s-a întors la locuința lui. $19 1. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, și Lot ședea la poarta Sodomei. Cînd i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieșit înainte, și s-a plecat pînă la pămînt. 2. Apoi a zis: "Domnii mei, intrați, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneți peste noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
i-a dat și copilul, și i-a dat drumul. Ea a plecat, și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba. 15. Cînd și-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș, 16. și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: "Să nu văd moartea copilului!" A șezut dar în fața lui la o parte, a ridicat glasul și a început să plîngă. 17. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș, 16. și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: "Să nu văd moartea copilului!" A șezut dar în fața lui la o parte, a ridicat glasul și a început să plîngă. 17. Dumnezeu a auzit glasul copilului; și Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, și i-a zis: "Ce ai tu, Agar? Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
la tatăl său, și a zis: "Tată!" "Iată-mă", a zis Isaac. Cine ești tu, fiule?" 19. Iacov a răspuns tatălui său: "Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănîncă din vînatul meu, pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!" 20. Isaac a zis fiului său: "Cum, l-ai și găsit, fiule?" Și Iacov a răspuns: "Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte." 21. Isaac a zis lui Iacov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Leii, și a intrat în cortul Rahelii. 34. Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei, și șezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. 35. Ea a zis tatălui său: "Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta, căci mi-a venit rînduiala femeilor." A căutat peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el. 24. L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. 25. Apoi au șezut să mănînce. Ridicîndu-și ochii, au văzut o ceată de Ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător și smirnă, pe care le duceau în Egipt. 26. Atunci Iuda a zis fraților săi: Ce vom cîștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
acesta, și i-au zis: "Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-și tundă oile." 14. Atunci ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o măhramă, s-a îmbrăcat în alte haine, și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i fusese dată de nevastă. 15. Iuda a văzut-o, și a luat-o drept curvă, pentru că își acoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și scriam la roman, și în rest nu făceam nimic și nu mă vedeam cu nimeni - am primit deodată un telefon, pe la patru după-amiază: "Ce faci, bre... olandezule?" Vocea era imposibil de confundat. "Mircea! Ce fad, bre?" "Ce să fac, șed în cur și beau tutun. N-aveam ce face, aici la birou, și m-am gândit să-ți dau un telefon." Am vorbit vreo douăzeci de minute, și-n tot acest timp m-am întrebat de ce mă sună. Trebuia să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iată că masa rotundă din vârful muntelui, însemnată cu un decaedru, se ivește deodată în fața lor, și Cei Zece se pregătesc de atac. Dar înțelepții care stau la masă se dovedesc niște manechine de cârpă, aruncate cu ușurință pe jos. Șezând în locul lor, personajele află de la maestru Marea Taină a nemuririi lor. Ei sânt eterni pentru că sânt personaje într-un film, pentru că nu aparțin realității perisabile, ci imaginarului nepieritor. Ca în "Noaptea 267 americană" sau în "E la nave va", imaginea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tobele bătură mai tare și ea începu să cânte, mergând mai departe. Pe urmă se contopi cu întunericul. Până să răsară lumina mai era mult, dar nimeni afară de copii nu se putu culca. Oamenii aprinseră focul și nu mai dansară. Ședeau în jurul focului, tăcuți. Cineva zise (fața nu i se vedea, dar după glas era tânărul arcaș iscusit Mai-Baka, cel mai voinic și mai îndrăzneț din tot satul): - Oamenii spun că sunt multe neamuri, negre, roșii și chiar albe. De ce ochiul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi era îngăduit, de corturile stăpânilor. Când avea prilej, îl urmărea pe sclav cu luare aminte. Stătu așa multă vreme. Înfățișarea sclavului îi plăcea. Dar începu să se lase noaptea și soldații intrau să se culce în corturi. Iahuben mai șezu o bucată de vreme pe-afară, și abia mai târziu intră în cortul său. Își scoase merinde din sac și mâncă încet. Apoi se întinse pe iarba uscată și, gîndindu-se puțin la copiii săi pe care nu-i văzuse de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi aduceau pe umeri scaunul cu umbrar și spetează înaltă, făcut din lemn negru și încheiat cu colțare de aramă și argint, al lui Puarem. Alți patru aduceau scaunul sclipind de aurărie al preotului Tefnaht. Tabăra era acum desfăcută. Preotul ședea liniștit în scaunul său de pe umerii robilor și se gândea. Sau poate dormea. Celălalt scaun era gol. Armata stătea în șiruri strânse, așteptând plecarea. Fiecare soldat avea arme sclipitoare de aramă (arcuri sau lănci); în luciul scuturilor rotunde jucau văpăile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grea. Când izbutea rareori să-și dezlipească pleoapele fierbinți, Iahuben se uita cu jind la Puarem și la Tefnaht care dormeau odihnitor în largile lor scaune căptușite cu piei de leopard, și chiar la sclavul de pe taur care cel puțin ședea. Iahuben se uita la aceștia o clipă, apoi genele iar i se încurcau și picioarele mergeau mai departe singure. De n-ar fi fost arcul și scutul, săgețile, sabia și securea, coiful și sacul de drum și trupul său, picioarele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-și topească și bezna și stelele în spuza apoasă a dimineții. Încă puțin și steaua străină nu se mai văzu. Soarele începu să se ridice din nisipuri, luminând baobabul și curmalii oazei. Iahuben ocoli gardul și intră în țarc. Acum ședeau toți patru pe iarbă. - Cum ați venit prin pustiul de nisip? întrebă Agbongbotile, ca să îndepărteze gândurile arcașului de la pierduta Ntombi. - Greu am venit! răspunse Auta. Poate era mai bine să nu venim... - Ei, acum ați venit, zise bătrânul. Noi știam
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]