7,946 matches
-
și noroiul de pe alei, pentru că azi noapte plouase tare (așa se vede că am scăpat și de alarme), dar, mai ales, mă scoteau din minți isteria ce sau era jucată, sau era pură nebunie și absurditatea celor ce ea pretindea, țipând : că dinadins am adus-o de la spital acasă și o țin sechestrată și-i interzic plecarea la casa din Buzău, pentru a o interoga zi și noapte, până va ajunge să-și piardă mințile ! Astfel că prefera să plece la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
până acum să puie unul fals. Chiar lipsa ei de cochetărie față de mine m-a supărat în plus ; am rugat-o să înceteze, ceea ce nu a făcut decât să o dezlănțuiască mai tare ; în ciuda pretențiilor, proasta educație era prea evidentă. Țipa că acum este prea târziu, că aș fi putut evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
era pe deplin meritată. Nu mai am puterea să scriu și nici cheful să adaug toate amănuntele ce au mai rămas de adăugat la această ignobilă scenă. A fugit spre casă, pradă unei crize de nervi, plângând în hohote și țipând că-mi interzice s-o acompaniez, ceea ce nici nu intenționam. Am înțeles însă, în vreme ce am mers mai departe, spre chioșc, că a sta, de-acum înainte, alături de ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ești ! Ți-au pus trei pernițe sub popou ca să ajungi cu bărbia la masă, ah, Niki, dacă ar veni Niki acum ! în penumbra hall ului, cu liseuza pe umeri, Muti își duce palmele la urechi, ca să nu te audă cum țipi. — De ce țipi dacă nu te doare ? Te doare ceva, spune ? întreabă doctorul cu severitate. Nu te doare nimic și te simți vinovată că te porți atât de prost și stai în cămașă de noapte, aici, sub ochii severi și acuzatori
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au pus trei pernițe sub popou ca să ajungi cu bărbia la masă, ah, Niki, dacă ar veni Niki acum ! în penumbra hall ului, cu liseuza pe umeri, Muti își duce palmele la urechi, ca să nu te audă cum țipi. — De ce țipi dacă nu te doare ? Te doare ceva, spune ? întreabă doctorul cu severitate. Nu te doare nimic și te simți vinovată că te porți atât de prost și stai în cămașă de noapte, aici, sub ochii severi și acuzatori ai Musafirilor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Tutankamon, zice cineva privind cîrpa zdrențuită, fără o culoare anume, dar plină de pete maronii - niște arsuri medievale, ai putea spune, și te oprești la această explicație, deși imaginația te lucrează cu chestii mult mai nasoale. — Chiloții tăi au sifilis, țipă altcineva și rîde ca un măgar. — Ce te uiți așa la ei, ascunde naiba mai repede jegul ăla, țipă un caporal. Nu-i arunca, că se restituie la liberare. În timp ce jucăm fotbal printre paturi cu perechea de chiloți, cineva Întreabă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putea spune, și te oprești la această explicație, deși imaginația te lucrează cu chestii mult mai nasoale. — Chiloții tăi au sifilis, țipă altcineva și rîde ca un măgar. — Ce te uiți așa la ei, ascunde naiba mai repede jegul ăla, țipă un caporal. Nu-i arunca, că se restituie la liberare. În timp ce jucăm fotbal printre paturi cu perechea de chiloți, cineva Întreabă destul de precipitat unde e WC- ul. I se indică șirul de cabine aflat la 20 de metri În spatele dormitoarelor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și jumătate depunem jurămîntul, pînă atunci trebuie să ne intre disciplina În sînge. — Rețineți un lucru foarte important: soldatul nu intră pe nici o ușă fără să bată. S-a-nțeles? Mda, pînă aici nu pare foarte complicat. Ia să vedem, țipă el, vesel, și-l scoate de-o aripă pe unul din șir, după care Îi Închide ușa dormitorului În nas. — Acum intră, zbiară el, ca să fie sigur că-l aude. Amice, ai băut gaz? Dar fețele noastre sînt sobre. Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
profesioniști, știu cum se face treaba, pentru că din asta trăiesc. Felia lor de plajă e plină de tipe și de chestii mișto: șlapi Arena cu țepi În talpă, prosoape Adidas, ochelari de soare mișto și creme de plajă nemaivăzute. Băieți, țipă Florin, Întreabă prințesa asta de aici ce sporturi facem noi? Box, la colțul blocului. Tare, bravo! Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă muzica, distracția e maximă. Te Întorci de la bar, ținîndu-te de o tavă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o tavă plină cu pahare cu vermut și cu lichioruri colorate sintetic și cu niște ginuri cu tonic chioare, fentînd viermuiala generală de pe terasă. Și dai peste trei nemțoaice care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We are having fun. Do you want more fun? Yes, please. Then come with me. CÎnd apari cu nemțoaicele, blonde, Îmbrăcate ca din filme, devii eroul grupului. Șmecher mare, văru-tău, Florine! Șmecher-neșmecher
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne Încleștăm mîinile de marginea de lemn a pichetului, să nu cădem. În sus. GÎndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri În același timp. Din cînd În cînd, telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare să nu adormi, țipă Aursulesei din centrala telefonică, cu vocea lui de copil bătrîn. — Mai bine sună la room-service să ne trimită două beri aici sus. Referințele din umorul nostru deștept n-au ecou În mintea micuțului, care se simte ofensat și ne lasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Într-o tufă de zmeură. Vlad zice că e vulpe. — De unde știi? — Are mama una acasă, În șifonier, face exact la fel, din cauza otrăvii de molii. Nu se mai aud decît vîntul, foșnind moale prin pomi, și o cucuvea care țipă calm. Se lasă frigul și noi nu putem coborî din pichet. Acum că ochii s-au obișnuit cu Întunericul, conturul negru al piscului decupează o gaură În fundalul lăptos al cerului. După două ore sub acest cer care se scurge
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai tare și a Început să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul personaj a crăpat ușa și și-a vîrÎt chipul hidos, ca să Întrebe iar dacă mortul nu s-a Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o fantezie: nu m-aș mira să se imagineze ca pe un agent de pariuri... pentru el sîntem numere pe masa de ruletă... ceilalți veterani flutură pe deasupra capului său bancnote mototolite, În timp ce el le Înregistrează În carnețel pariurile... Gata băieți, țipă el, casa s-a Închis, să vedem care sînt următorii gușteri ce intră pe mîna băieților buni... Își dă seama că nu e cazul să exagereze. După ce ne fierbe cîteva minute, ne anunță că unii dintre noi vor trebui să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-l văd și pe caporal, care e undeva În fața mea, dar și pe soldatul santinelă de la capătul gardului de sîrmă ghimpată, care e undeva În spatele meu. Fără efort. De fapt, Îi văd fără să-mi mișc măcar o moleculă. — Turturică, țipă el după ce Închide, ia-o la vale. Trece un timp, probabil nu mult - sau poate că e mult. E mult? A trecut ziua? E clar că nu trăim timpul normal. Nu-l trăim normal, din pricina Încordării. Încerc să ies din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se dau cele mai jerpelite uniforme militare pe care le au În magazie, uzate și descusute. Nu cred că sînt singurul care are o senzație de descotorosire. Ni se spune să ni le reparăm cum putem. Cu acul și ața, țipă caporalii, un soldat trebuie să Învețe să coase. În ultima zi reușesc cumva să-mi iau rămas-bun de la Vlad și de la ceilalți băieți. Mă duc În fostul meu dormitor. Aici parcă e mai multă lumină, parcă e mai cald și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Aici parcă e mai multă lumină, parcă e mai cald și mirosul acru nu are aceeași intensitate dușmănoasă. Atmosfera a rămas destinsă. Promitem să ne scriem. Aha, să ne povestești cum ți-a halit Box rezerva de zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe un perete cu un cărbune. E un mesaj urgent și trebuie să mă grăbesc. Dar peretele e moale, ca o brînză... din ce În ce mai moale... și cuvintele nu rămîn, se absorb sub ochii mei În zid. Zidul e moale, Încerc să țip cuprins de spaimă, văzînd cum mîna se scufundă În el. Apoi se face că, de fapt, trebuie să transmit acest mesaj cuiva, pentru că eu am eșuat lamentabil, cine să mă creadă că peretele era moale? Așa că fur niște baloane de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui... Pe loc stai! La stîn-ga! Pe loc repaus! SÎntem pe o alee În spatele dormitorului. Îl scoate pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de adăpostul grupului și, cînd caporalul Portocală țipă la el să se miște, se sperie. Vrea să se urnească de pe loc, dar nu mai știe cu ce picior trebuie să pornească - cu stîngu’? cu dreptu’? cu ambele picioare? - și aproape că se Împiedică. Niște veterani se adună și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-a auzit ceva, deși acesta ia un aer iscoditor, Înțepat. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
crengile smulse din gardul viu pe care le țin ridicate deasupra capetelor. Celor doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În cur. Unui blond pirpiriu care alunecă, transparent, crede el, spre locul de fumat i se aplică scamatoria cu pantalonii. În fața lui se postează rîzÎnd un tip
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că urmează o replică În care se va regăsi vechiul dispreț al regățenilor față de olteni. — Și de-aia ai crescut cît prazul? Răspund, ca să nu tac: — Prazul e o legumă deosebită, tovarășu’ maistru. Păi și tu ce crezi că ești? țipă el, În continuare iritat. Sergentul Începe să rîdă și mă concediază. Seara, dau peste Csabi și Bogdan, la locul de fumat. Își admiră vestimentația nouă și curată. CÎnd mă văd, Îi pufnește rîsul. Pantalonii sînt mai scurți decît cei vechi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ne ordonă să ne punem măștile de gaze și să Înaintăm tîrÎș. Are momente În care pare că Își pierde mințile, amețit de admirație de sine. — Salt Înainteee! cîntă el. — Auzi, bă caporale, sigur nu ești rudă cu Napoleon? țipă la el Gărăgău, trîndăvind undeva În iarbă - nu se văd din el decît două șiruri de fildeși albi, avînd forma unui rînjet de clasă. Pentru că veteranii nu participă la instrucție, Își găsesc de lucru prin pavilionul scund, de lemn, din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poți scoate la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar nu se supără, ba chiar pare să se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]