13,876 matches
-
asimila curriculumul unei mașinării productive ca oricare alta din societatea industrială. Macdonald credea că acest limbaj pedagogic bazat pe analogii și metafore mecanice și tehnice constituie „problema esențială” (the central question) a reconceptualizării domeniului. După el, teoria curriculumului trebuie să abandoneze nu numai această terminologie barbară, ci și viziunea eminamente utilitară și inumană despre procesul formării persoanei pe care o exprima involuntar. Macdonald aprecia că rolul esențial al unei autentice teorii curriculare trebuie să fie euristic. În plus, teoria curriculară nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
implică organizarea cunoașterii în vederea studiului și a formării personalității prin cultură. Clarifica aceste semnificații acum. În 1978, Schwab și-a revizuit și concepția cu privire la evaluare. Studiul Criteria for Evaluation of Achievement Tests (From the Point of View of the Subject-Matter-Specialist) abandona credința de altădată în importanța măsurătorilor exacte; acum Schwab adopta o poziție similară celei formulate cândva de Dewey. El pleda pentru renunțarea la testele de cunoștințe care verificau doar memoria și cerea construirea unor teste noi, cu itemi care să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Această abordare, neîndoielnic originală, nu a avut totuși ecou. „Scientiștii” teoriei curriculumului au considerat-o un simplu exercițiu hermeneutic, bazat pe metafore biologice; „umaniștii”, în schimb, au considerat că modelul de „școală sensibilă” nu privilegiază suficient omul, ci îl lasă abandonat „condițiilor naturale” pe care omul aspiră, dintotdeauna, să le depășească. Conștienți de prestigiul pe care îl aveau în epocă moderniștii pozitiviști, unii umaniști au încercat să le corecteze erorile. Este cazul lui W.J. Popham. Împreună cu Eva Baker, acesta a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a construi și a implementa în școala americană curricula fundamentate politic, pe baza ideilor marxiste și neomarxiste. Acest vis nu s-a realizat și probabil nici nu se va realiza vreodată. În anii ’90, ideile curriculare politice au fost parțial abandonate în favoarea criticismului postmodernist „pur”. Cele mai reprezentative personalități ale curentului pot fi considerate: Michael Apple (1979, 1990); C.A. Bowers (1980, 1981); Philip Wexler (1976); Robert Bullough (1984); Stanley Goldstein (1984); Paul Willis (1981); Henry Giroux (1983); Patti Lather (1986
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sociocultural nu este o fatalitate; în schimb, radicalii credeau că influența culturii dominante asupra curriculumului este decisivă. La conferința organizată în 1981 de Ontario Istitute for Studies in Education, Paul Olson (1981)59 a reușit să demonstreze necesitatea de a abandona teoria reproducerii și de a adopta teoria rezistenței pentru fundamentarea unor curricula independente, autonome în raport cu influențele culturii dominante. Doi reprezentanți de seamă ai pedagogiei politice au încercat să clarifice și să tranșeze disputa în următorii ani: Henry A. Giroux și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tc " 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează și îngurgitează rapid monștri culturali mai mici aflați în preajma sa. În anii ’90, pedagogia critică americană și-a abandonat obsesiile politice aderând la mișcarea postmodernistă. Această metamorfoză a fost inaugurată în 1989 de către Peter McLaren și Rhonda Hammer. Eseul lor „Critical Pedagogy and the Postmodern Challenge: Toward a Critical Postmodernist Pedagogy” (1989) a jucat rolul de „manifest al reorientării
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au folosit cultura retorică pentru a iniția dezbateri ideologice, politice, teologice. A fost un fel de „eră a certurilor și discuțiilor în contradictoriu”; în răstimpul acestei noi scholastica controversia se părea că dubitația carteziană și raționalismul inductiv baconian au fost abandonate. Tot ce părea motiv de dispută stârnea controversia retorică. Bridges amintea că Iluminismul a debutat ca o reacție împotriva concepțiilor retorice. Or, atât multiculturalismul anilor ’70, cât și postmodernismul din anii ’80 au părut „motive de dispută” și au declanșat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deconstrucție prin construcție”. Expresia „deconstrucție prin construcție” (deconstruction by construction) este vădit inspirată de deconstructivismului lui Derrida. Dar ce are în vedere Cherryholmes? El prezice că, dacă domeniul curriculumului va evolua spre o atitudine poststructuralistă, atunci practicienii vor trebui să abandoneze speranța în certitudine și să înceteze să-și mai fixeze ca scop stabilitatea. Cherryholmes crede că o asemenea evoluție se produce sub ochii noștri. Crezul său este următorul: Posibilitatea unei astfel de înțelegeri poststructurale (poststructural understanding) aduce cu sine promisiunea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intime, nedetașabile și inseparabile 201. Cândva, filosoful reconstrucționist Theodore Brameld (1904-1987) atrăsese atenția însă că acest „mare pas” al omenirii va putea fi făcut numai depășind un obstacol (care, în opinia noastră, nu a fost depășit): Noi, oamenii, trebuie să abandonăm îngustele înclinații naționaliste și să îmbrățișăm comunitatea, ca lume cu sens unic. Aceasta va implica stabilirea unui guvern mondial și edificarea unei civilizații mondiale în care oamenii de toate rasele, de toate națiile, de toate culorile și toate credințele vor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prosperitate nu poate veni decât din „globalizarea curriculumului” și învățarea altor culturi: Noi, americanii, vom avea mai mult de câștigat învățând alte culturi, care ș...ț câștigă învățând cultura noastră. A învăța despre alți oameni nu ne cer să ne abandonăm valorile (does not require us to relinquish our values)208. Desigur, Ravitch nu avea în vedere numeroasele culturi minoritare de pe cuprinsul Statelor Unite, ci culturile mari ale Europei și Asiei. Dar principiul enunțat rămâne valabil pentru curriculumul global. De altfel, principiul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de folosit! Acest mod de a gândi se opune mentalității profesorului refractar care tinde mereu să uniformizeze. Profesorii și studenții sunt încurajați să utilizeze cât mai inteligent și mai creativ „uneltele instrucționale” și toate resursele instruirii. Respectând acest principiu, designerul abandonează controlul asupra „produsului instruirii” în favoarea stimulării participării elevilor la experiențe de învățare proiectate în totalitatea lor; g) Consideră că strategiile care furnizează perspective multiple, de fapt, încurajează elevul să-și exerseze responsabilitatea. Rezistă tentației de a-i „pre-împacheta” și „pre-orienta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bineînțeles, riscul ca, neghidat, elevul să se împotmolească în confuzii. Rostul educatorului este acela de a-l ajuta să le evite, reducând complexitatea problemelor, simplificând și evitând confuziile. Designerul postmodern trebuie să exerseze cea mai bună judecată autonomă, nu să abandoneze gândirea celui care învață într-un ocean de complexitate ce permite tot felul de confuzii; h) Apreciază încărcătura valorică a strategiilor instrucționale! Strategiile instrucționale se dezvoltă din filosofiile noastre despre lume și din sistemele noastre de valori. Nu numai conținutul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
257-277; „Issues and Validity in Openly Ideological Research: Between a Rock and a Hard Place”, Interchange, 17 (4), 1986, pp. 63-84. 63. J. Goodman, Elementary Schooling for Critical Democracy, State University of New York Press, Albany, 1992. Actualmente, Harmony School a abandonat cu discreție fundamentele criticiste și nu se mai dorește o „matrice a societății democratice”; s-a transformat într-o rețea de „școli de excelență” de nivel primar și secundar, elitiste, centrate pe valorificarea pedagogică a teoriei inteligenței multiple. 64. Cartea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Puțini rezistă tentației; doar unii își găsesc resurse morale de a traduce valorile în care cred în acte de nesupunere la autoritate. Aceasta îi acaparează, îi învăluie, îi dirijează, le creează dependențe și deprinderi de acțiune conform cerințelor. Individul se abandonează, devine un executant al sarcinilor, are doar viziunea parcelei sale, nu-l interesează ansamblul și această poziție îi produce o stare de confort. Își recunoaște locul, face ce i se cere, se identifică cu cei care-i seamănă, își conservă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
face deci obiectul unei învățări sociale și al unei transmisii sociale (Dubois, 1994). El asimilează valori ale evenimentelor normative și le utilizează social, identificându-se cu sistemul, însușindu-și normele de conduită elaborate de sistem. Pentru a supraviețui, el se abandonează. Cu un termen mult utilizat în științele sociale în perioada la care ne referim, el se „integrează”. Despre manipularea reprezentărilor sociale România modernă a avut o viață parlamentară de scurtă durată: după 1923, când a fost adoptată Constituția, până la 1938
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru a-l rupe, motivând că n-au înțeles ce li se cerea sau chiar declară în scris că refuză să-și spioneze prietenii pentru că se tem de pedeapsa lui Dumnezeu 4. Nu de puține ori, colaboratorii „de ocazie” sunt abandonați cu rezoluția „nu corespunde” și devin, la rândul lor, urmăriți. și mai tragică este situația titularilor de dosare de rețea care s-au aflat o vreme în „studiu pentru recrutare”, n-au fost nici măcar contactați de ofițer, dar sunt înregistrați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prin „parazitism birocratic” (Verdery, 1996, p. 213), ajungând să acumuleze sume enorme prin jafuri gen Caritas, Banca Dacia Felix, Bancorex sau, mai recent, FNI. După sfârșitul comunismului, pentru cei care s-au îmbogățit, multe dintre practicile de penurie au fost abandonate. Asemenea grupuri au căpătat rapid fluență în consumul de tip occidental (pentru acest fenomen, vezi Berdahl, 1999). Pentru cei care au început să cunoască sărăcia de durată mai lungă sau mai scurtă și deci incapacitatea de a participa în spațiile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
remanente condiționate de ideologia comunistă (a se aminti schema indusă propagandistic „copiii noștri - copiii patriei noastre”) poate fi lipsa de responsabilitate a părinților față de creșterea și educarea copiilor lor, pe care-i încredințează cu ușurință centrelor de plasament sau îi abandonează. Astfel, în România, în 1993 erau 158 078 de copii instituționalizați și circa 5 000 de „copii ai străzii” (Kligman, 2000, p. 256). Se pare însă că în dezbaterile din străinătate care pun problema interzicerii avortului cazul României este mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
omului înseamnă a abuza și denatura spiritul ei - cei care gândesc astfel încetează să mai aparțină științelor umane. Grav nu este faptul că unii încearcă să explice vizibilul prin construcții invizibile delirante, ci acela că noi îi credem sau suntem abandonați să-i credem! L.A.: Este trecutul totuși utilizabil la ceva? De ce avem nevoie de prelucrarea trecutului? D.G.: Avem nevoie de el, dar nu în sensul de a învăța din greșelile făcute: a-ți recunoaște greșelile nu te face mai deștept
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
satului”, cu snoave populare, povestiri cu tâlc și conferințe. În 1932 editează pe speze proprii revista „literară, științifică și sociologică” „Steluța”, pentru a avea unde să își valorifice invențiile și teoriile mecanice, dar după douăsprezece numere e nevoit să o abandoneze din cauza lipsei de fonduri. A mai colaborat la „Viitorul social”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Urlătoarea”, „România muncitoare”, „Viitorul”, „Rațiunea”, „Văpaia”, „Ziarul meu”, „Viața românească”, „Graiul Dâmboviței”, „Orion”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața” ș.a. Ideile antirăzboinice îi atrag, în 1941, excluderea din
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
traduce stările. Dacă în Omul fără voie se produce accentuarea tendinței discursive și o înmulțire a metaforelor și personificărilor frapante, în următoarele cărți densitatea și fluxul verbal duc la o narativitate ce dă textului un aspect dezordonat. Numeroase fraze sunt abandonate la mijloc, gândurile rămân suspendate. Unitatea unor asemenea versuri, adesea violentând noimele, este conferită de conținutul reflexiv, caracterizat preeminent de semne și expresii ale deznădejdii. În Sărbătorile absenței personajul este „omul decupat”, antisentimental, fără aspirații transcendentale, a cărui situare în
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
retrospectiv” în cultură și în limbă, combătându-se orientarea italienistă a lui Ion Heliade-Rădulescu, dar și ortografia fonetică a „noii direcții” de la Iași. Colaborează cu versuri câțiva elevi ai liceului din Craiova, printre care Nicolae Cioculescu. Seria a doua (1882-1883) abandonează ortografia hibridă impusă de Fontanin și adăpostește colaborarea lui B. P. Hasdeu cu poezii (reluate din revistele lui), cu un comentariu de documente istorice locale, Din răvașele banilor Craiovei, și cu textul unui discurs rostit la Iași, la dezvelirea statuii
VOCEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290617_a_291946]
-
în raport cu cauza care le‑a produs, afectează negativ relațiile cu cei din jur; - activitatea voluntară prezintă disfuncții în toate momentele desfășurării sale: scopurile activităților sunt, în general, scopuri apropiate, generate de trebuințele și de interesele momentane, scopul fixat este imediat abandonat dacă se întâmpină dificultăți, preferându‑se o altă activitate mai ușoară; apar frecvent și manifestări de negativism; copilul respectiv este perseverent în activitățile motrice datorită apariției unor stereotipuri chinetice însoțite de rigiditate în planul gândirii care îl împiedică să se
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lucrare ș.a. Există sisteme capabile să-și măsoare randamentul, prin raportarea timpului folosit în mod productiv la cel neproductiv al sistemului. Scăderea randamentului poate să constituie un semnal de alarmă pe linia securității sistemului. Relevant este și numărul de lucrări abandonate într-o perioadă de timp, ceea ce ar scoate în evidență fie proasta funcționare a sistemului de operare, fie o greșită utilizare a lui în intenția de a avea acces la fișierele secrete ale firmelor. Pentru o ușoară controlabilitate a sistemului
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
o distanță măsurabilă în absolut. Trecut prin ontologia banalității sufocante a simboliștilor, încercat de fiorul metafizic expresionist, poetul recuperează romantismul printr-un proces de o specială clasicizare a atitudinii. Simptomatice sunt unele texte din Visuri în vuietul vremii, unde se abandonează declarat elementul circumstanțial, ocazional, în favoarea unei viziuni supratemporale. Poezia cantonată în cadre conjuncturale, aleatorii este repudiată: „Silită poezie-a vremii noastre,/ Într-adevăr, prea mult a vremii noastre/ Și prea puțin a vremurilor toate.” Impulsul poetic se orientează spre vechi
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]