6,323 matches
-
convenabile. Leamington ieșea din discuție, pentru că acolo, Împreună cu Katharine Loring, stătea Alice James, care părăsise casa din De Vere Gardens odată cu revenirea lui Henry din Îndelungata călătorie În Italia. Întrebată de ce alesese Leamington, Alice dăduse un răspuns de o banalitate absurdă, anume că auzise de o casă de unde se auzea muzica interpretată În fiecare zi Într-un colț al promenadei. În sinea lui, Henry era de părere că trebuie să fi avut o legătură cu faptul că Alice știa că Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asupra modului În care trebuiau interpretate replicile noi. Începea să aibă sentimentul că ghetele lui fac o potecă vizibilă Între De Vere Mansions și oficiul poștal din West Kensington. Era conștient că, după toate regulile rațiunii, amploarea acestor eforturi era absurdă. Oricât ar fi Îmbunătățit Americanul, tot nu mai avea șansa unei a doua premiere pe scena londoneză; și, dacă hotăra să Îl scoată din repertoriul provincial, Compton nu avea prea mult de pierdut nici financiar, nici din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
luminozitatea așteptată: „Lampions anticléricaux. Spécialité d’éclairage moral. Nudité - chasteté etc. etc. voir Trilby“. Henry simți un mic junghi de invidie - nici un redactor de carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
duse jos, la toaletă, o Încăpere În care umezeala picura pe pereți, care avea aerul unei adăugiri sanitare făcute după ce clădirea fusese terminată, cu proporții meschine și tapetată cu oficiala faianță albă. În timp ce se ștergea pe mâini, Întreținu o conversație absurdă cu un alt membru angajat În aceeași ocupație, care observă că era o zi mare și o perspectivă extraordinară și cât ar fi dorit să se afle acolo, iar Henry, presupunând că se gândea la premiera cu Guy Domville, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au Învăluit ca o ronde infernale. S-a trezit prins Într-un vârtej de obsesii, de scrisori aiuritoare și absurde, de reporteri, intruși, invadatori, unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-ar fi putut Îndemna să Își dorească sfârșitul mai degrabă, să invoce călăul și securea. Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii se certau și tocind, la lumina lămpii sale de carbid, legile și vocabulele imuabile ale unei limbi moarte și redevenind astfel, totuși, elev. Situația asta absurdă s-a păstrat cu atâta claritate, încât și astăzi mă mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială: băiatul acela de la cuple care, la nouă 950 de metri sub scoarța pământului, încearcă, harnic și încrâncenat, să-și îmbunătățească latineasca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pipăite, căutându-se de asemenea pe sine. Un ciclu de poezii, centrat în jurul cârmaciului lui Odiseu, e demn de dat uitării. După asta, însă, urmează un poem interminabil pe parcursul căruia un stâlpnic contemporan este ridicat la rangul de erou al absurdului: un tânăr zidar care renunță la leafă și la pâine rupe toate legăturile familiale și sociale, întoarce spatele lumii și înalță în piața orașului său o coloană din vârful căreia cuprinde cu privirea forfota cotidiană și, prin urmare, lumea pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
piesa în două acte, de piesa într-un act Încă zece minute până în Buffalo și de schițele pentru o piesă de teatru în patru acte care urma să se cheme Unchiule, unchiule și care voia să fie tributul meu plătit absurdului, care să-i permită ochiului să întrezărească perspectiva publicării în volum? Sau, altfel spus: mi-am evaluat eu oare prima apariție ca pe un eveniment care s-ar fi putut repeta într-un viitor previzibil? Greu de crezut. Poezii scriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puțin de un exemplar din viperina broșură care a inundat Capitala Federală și localitățile suburbane, al cărei autor s-a acoperit de cel mai suveran ridicol, la adăpostul măștii anonimatului și În fața cenotafului Încă deschis, denunțând nu știu bine ce absurde coincidențe Între romanul lui Ricardo și Sfânta Viceregină de Pemán, operă pe care mentorii săi literari, Eliseo Requena și Mario Bonfanti, i-au ales-o drept riguros model. Din fericire, acest don Gaiferos, vreau să spun doctorul Sevasco, a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
furtuna nervilor și teama În fața perspectivei pline de oroare că faptul criminal e posibil și probabil. Al doilea element, poate chiar mai important decât primul, este enigma, plăcerea incitantă pe care o simte „creierul“ când deschide poarta situațiilor paradoxale, imposibile, absurde și inimaginabile ca ale ghicitorilor. Semnalând că Oedip Rege e antiteza romanului polițist, pentru că publicul știe tocmai ceea ce detectivul ignoră, Roger Caillois a subliniat, pe de altă parte, că În aventura polițistă narațiunea urmează ordinea revelației și se desfășoară Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dorim să aflăm de la dumneavoastră care ar fi componența optimă a unei astfel de echipe pentru o confruntare cu un invadator extraterestru. — Înțeleg, răspunse Norman, Întrebându-se cum ar putea ieși cu tact din Încurcătură. Ideea era, În mod cert, absurdă. Nu și-o putea explica decât ca pe o substituție: Administrația, confruntată cu probleme pe care nu le putea rezolva, decisese să se gândească la altceva. În cele din urmă, avocatul Își drese glasul și Îi propuse un studiu, rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la un moment dat, supusese la stres o echipă de baschetbaliști profesioniști care clacase imediat). Cu toate că cercetările sale erau merituoase, Norman rămăsese neliniștit În privința destinației de bază a studiului său - invazia extratereștrilor - pe care o considera speculativă dacă nu chiar absurdă. Se simțise destul de jenat să-și prezinte raportul, mai ales după ce-l rescrisese ca să pară mai semnificativ decât știa că este. Așa că se arătase ușurat când Administrația Carter nu fusese Încântată de el. Nici una dintre recomandările sale nu fusese aprobată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să obții că, probabil, nu există decât o singură civilizație, a noastră. Iar În această situație, orice ar fi acolo jos, nu este produsul unei civilizații extraterestre. Așa că ne pierdem vremea pe-aici. Atunci ce este? insistă Norman. — Este expresia absurdă a unei speranțe romantice, spuse Adams, Împingându-și ochelarii spre rădăcina nasului. Vehemența tonului său Îl deranja pe Norman. Cu doar șase ani În urmă, Adams mai era Încă un „copil al străzii“, al cărui talent nebănuit Îl propulsase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
s-a molipsit și închipuirea. Prezentul îmi pare o umbră a unui trecut atît de îndepărtat încît l-au deformat miturile mereu repovestite. Și nici măcar nu-mi pot închipui vre-un viitor. Pare o inutilitate, mai degrabă hilară, aberantă. Nici măcar absurdă. Au început să apară oameni pe plajă care privesc mirați goliciunea mea pentru că vîntul e rece. Îi privesc și eu și constat că niciunul nare viață. Sînt doar automate sau actori într-o proiecție de cinema. Cum să mă atragă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gîndul îi violentează instinctul și intră în capcana blocajului total. Caută soluții, căi de urmat prin care s-ar putea salva și descoperă că însăși nădejdea a pierit în el. „-La ce să sper?”-își spune. „-Moartea e atît de absurdă pentru mine cel viu că nu poate fi interesantă; și nici viața n-are sens. Iar mîntuirea... Ce mîntuire? De ce să mă scutească? Ce dragoste să-mi mai ofere cînd iubirea a devenit în mine nonsens?” A devenit infirm și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sfîrșit să-l facă să intre în joc. „-Ei cred că, luîndu-și viața, pot primi ceea ce nimeni nu oferă și nu garantează pe lumea asta unui spirit mîndru: consolarea. Deși hidos pe dinafară, sinucigașul găsește în mîngîierea onoarei singurul paleativ absurdului vieții. Dar ca doctrină... Știi și tu. Gînditorul fuge de problema consolării ca de ciumă. Căci, odată punînd-o, cunoașterea deschide problema și o lasă așa, crăcănată, transformînd-o întro disciplină a neconsolării pînă la inconsolabilitate.” V. tînăr își întoarce gîndurile către
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
acesta a văzut în clătinarea mea un semn de spaimă. Mă grăbesc să-i risipesc îndoiala. „-Durerea supremă nu e omenească”-îi spun-„și de aceea îi pare omului de neînțeles. Stupefiant e chiar faptul că există și umbra sa absurdă ne mîngîie fără iertare viața. Dar e o evidență. Îi vom cunoaște forma adevărată, strălucitoare, sau altfel, abia după ce vom ieși din noi. E treapta ce nu urcă și nici nu coboară, doar duce cu efort în suferința crudă de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
șoaptele sublimului, să-i încălzesc soarele cu o stâncă de păsări ce mai visează spre trecutul alb al singurătății, nici înțeles nu mai pot avea de atâta urlet, cerul mă aude și îmi mută vântul în altă direcție, cea a absurdului și în tăcerile existenței mele un singur gând are atâta frumusețe în alegerea celui iubit. În iarnă mă las condamnată să fiu un fulg și să mor pe pământ. GENELE ECLIPSEI în amintirea prof. Iancică Dobriță Întotdeauna am rămas singură
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adevărat. Tatăl meu, socrul și, acum trei ani, vărul. Mai bine spus, fratele meu. Am fost alături, aproape nedespărțiți, vreo treizeci de ani. Mai mic cu doi ani decît mine, profesor de compoziție la Academia de Arte Frumoase. Dispariția lui absurdă m-a modificat pentru totdeauna (odată cu el mi-au murit copilăria și adolescența, candoarea, și am sperat oarecum obscur că Andrei, fiul meu, Îl va substitui, Înlocui, recompune, Învia, ce prostie, infernul reducerii lumii cu o viață este acela În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea propriei videocamere, În stil clasic, dar ca o veștedă replică a dramei celui care moare În teatrul absurd, nici pe el nu-l poate simpatiza cineva, vorbesc de rege sau de reporter, sau antipatiza, test esențial În psihologie, ești pus să clasifici o sută de fotografii În figuri simpatice ori antipatice, nici nu vă dați seama cît e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bob Gallaudet. Lucrezi la Nite Owl și la niște cazuri colaterale de conspirație infracțională și crezi că În celula lui Cohen au fost instalate microfoane. Căutăm dovezi care să susțină teoria - pe care eu n-o consider chiar atît de absurdă. — De ce? Mergeau printr-un vînt puternic. Goddard vorbi mai tare. — Cohen a avut parte aici de un tratament princiar, ca și Goldman. Privilegii gîrlă, vizitatori fără număr, iar obiectele care le erau aduse În bîrlog nu erau verificate cu exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a profesorului. Omul ei drag? Din acea zi nu i-a mai vorbit niciodată și au trecut mai mult de două decenii. Nu și-a împiedicat însă copiii să-l vadă ori să-i vorbească, n-a fost atât de absurdă, dar cel puțin o vreme - și vremea asta s-a întins de-a latul unui deceniu - n-a vrut să-i audă vorbind despre vizitele pe care i le făceau, habar n-avea cât de des, și nici despre raporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea însăși ori simptomele ori doctorii se înșală și nu e vorba de boala monstruoasă ori că există minuni când se scapă chiar și din ghearele ei ori că s-a descoperit deja un medicament miraculos - iar această speranță, chiar absurdă, cum a citit nu mai știa unde, devine și mai absurdă prin suprimare; iar, pe de altă parte, suprimându-se ar însemna că își recunoaște neputința și se arată lașă - or, nu voia nici una, nici alta. Însă, indiferent de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vorba de boala monstruoasă ori că există minuni când se scapă chiar și din ghearele ei ori că s-a descoperit deja un medicament miraculos - iar această speranță, chiar absurdă, cum a citit nu mai știa unde, devine și mai absurdă prin suprimare; iar, pe de altă parte, suprimându-se ar însemna că își recunoaște neputința și se arată lașă - or, nu voia nici una, nici alta. Însă, indiferent de toate acestea, curiozitatea ei este cum nu se poate mai mare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în adierea călduț-răcoroasă ce pătrundea de afară pe ușile-fereastră larg deschise către lumina și cerul limpezit. Fiecare cu câte o cană mare cu cafea, așezate alături, pe o tavă, direct pe parchetul umflat, lângă telefonul mare și negru, ca o absurdă insectă odihnindu-se nepăsătoare pe suprafața murdar-arămie a lemnului. „Am simțit întotdeauna că, atunci când scotocești în lucrurile rămase de pe urma cuiva și mai ales în însemnările lui, nu trebuie să te lași cuprins de amărăciune sau îngândurare, ci că treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]