7,862 matches
-
de altă parte, uitați-vă ce trebuie să îndure o gură omenească. Încerc să înțeleg lucrurile din punctul vostru de vedere. De neimaginat, munții de mâncare ai Lumini a Treia suferă procesul de prelucrare prin intermediul unui procesor delicat - pampasul vitelor, adâncurile mării vi, orizonturile de cartofi și legume, la care se adaugă benzile transportoare ale Wally-urilor și Blastburger-urilor, căzi de ingrediente și coloranți, plus țigări, paie, termometre, freze și clești stomatologici, droguri, limbi, degete, tuburi digestive. E posibil ca gura, sărmana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cinei pe care am luat-o în Village, la un restaurant vegetarian, unde personalul seamănă cu niște ortodontologi și mâncarea are termen de garanție pe viață și în toaletă se înalță un stejar chiar din vas, am făcut ceva din adâncul sufletului. Și nu eram beat. Mă luptam cu obișnuitele pahare de vin alb, mari cât niște bideuri - nu tărie, nu altceva. Mi-am pus mâna peste mâna ei care se odihnea pe masa goală și i-am spus: — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fete chiar de la început, dar, după câte se pare, copiii nu știu că sunt copii. Copiii nu știu nimic despre timp. Doamne, sunt așa de înnebunit după copii, mai cu seamă după fete. Tot timpul cred că vor privi în adâncul meu, că va fi ceva în ele, ceva tânăr, care va simți o suferință necunoscută. Îmi vor vedea tot timpul, trăirile, banii și pornografia. Întotdeauna îi dau bani lui Mando. Are de spus celor mari lucruri foarte curajoase. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
personificări. Exemple pot fi nenumărate: „Soarele, de sus, șăgalnic, raze mii ar vrea să-mpartă”; „Dar sunt doar un privitor/ Al naturii cu-a ei vrere...”; „Timpul urcă pe-a lui treaptă,/ Toamna-și scutură veșmântul”; Plânge copacul de lângă fântână,/ Adâncul de ape se rupe și el...”; O, tu, toamnă, doamna mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și hangiul, Străzile-s deșarte, Singur, singur, singur... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beție - Și s-asculți pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă... Nimeni, nimeni, nimeni
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
proastă și care nu știe nimic... ea poftește pe cei ce trec. Cine este neînțelept să intre la mine; Și omul nu știe că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi poftește nebunia se află de mult în adâncurile șeolului (locuința morților)” (Pilde, 13-18) Urâtul este moartea, îndepărtarea de centru, este nebunia necredinței și a păcatului, despărțirea de esența reală, de sursa vieții. Este moartea prin respingerea cuvântului sacru, a existenței întru sacru. Frumosul devine căutarea sacrului, apropierea de
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
La început am crezut că erau halucinații, dar, treptat, ele au dobândit certitudinea realității absolute și vocea lui Virgil Jones a venit către mine plutind ca într-un vis. Lumea se întorsese cu susu-n jos. Urcam pe un munte în adâncurile unui infern, scufundându-mă adânc în mine însumi. Scena pe care o vedeam părea să rămână pe loc. Trecea prin nenumărate transformări, în care culorile se schimbau, pomii deveneau ființe mișcătoare, pământul devenea lichid și cerul solid, iarba vorbea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Am încercat să scap dar nu exista scăpare. Erau înăuntru. Halucinații? Nu, erau prea reale. Puteau să provoace durere. Nu, nu voi descrie scenele infernale pe care le vedeam și le simțeam, hăurile în care mă prăbușeam. Era ca și cum din adâncurile imaginației mele fusese eliberată o armată de spaime, iar fricile mele cele mai tăinuite se întrupaseră toate. Oribil, de-a dreptul oribil. Nu, nu voi mai vorbi despre asta... despre febra Dimensiunii. Așa a numit-o Grimus. Când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
despre asta... despre febra Dimensiunii. Așa a numit-o Grimus. Când mi-am venit în fire, Grimus stătea îndatoritor lângă mine, pe podeaua Camerei Trandafirului. Mă salvase, potrivind Trandafirul pe coordonatele mele și activându-mi voința, ca să mă scoată din adâncurile mele tainice. Așadar, Trandafirul poate să vindece la fel de bine cum poate să și rănească. Mi-e mai frică de el ca niciodată. Cel mai tare mi-e frică de faptul că nu mai pot să-l folosesc. Grimus a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
își dusese ea viața, îmbălsămată în formolul amar al vechilor dușmănii și trădări. Preț de o secundă lui Vultur-în-Zbor îi păru rău de ea. Apoi ochii ei îl fixară prin ferestruica vălului. — Aaaaah. A fost o răbufnire uriașă, pornită din adâncul plămânilor. — Bineînțeles, spuse ea. Bineînțeles. Te-ai întors. Spectrul lui Grimus e aici, ca să refacă legătura lui Grimus. Bineînțeles. Așa stau lucrurile. Vultur-în-Zbor își dădu seama că femeia se transformase. Recitarea și întregul ritual o schimbaseră. Acum vorbea rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
risc. Ne-ar putea aneantiza pe toți. — Mașinăria lui Grimus nu merită salvată, a răspuns Media. Fă-o acum. Poate că e mai bine să mori decât să trăiești cu frica de... asta. Eul-Vultur a încuviințat și a coborât în adâncurile minții mele, ca să-l găsească pe eul-Grimus și să-l forțeze să dezvăluie secretele Trandafirului. Nu voia, căci știa de ce le ceream, dar a fost înfrânt. Am găsit informațiile înăuntrul lui și am făcut un anumit reglaj. Apoi a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care ne‐ a dat viață din viața ei . Marele istoric și savant Nicolae Iorga a scris într‐un aforism: “Dobânda împrumuturilor sufletești este recunoștința“. Iar o cugetare arabă spune și ea : “Recunoștința îmbracă trei forme principale: 1. Un sentiment din adâncul inimii; 2. O expres ie de mulțumire; 3. Un dar restituit pe care l‐ ai primit” . Lev Tolstoi emitea maxima : „Soția este necesar ă și bună, că‐ ți împarți viața cu ea și ai cu cine te sfătui. Soacra este
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i mai puternică decât tehnica noastră. Și când te gândești că are peste două sute de ani. Da’ și noi avem stavolele astea. Știi cât are biluța aia?“, s-a întors spre mine, lăsându-mi să-i citesc clar în ochi adâncul regret că nu mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. „Cinci tone“, a oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani mulți, librăria aceea a fost o legătură tainică a mea cu lumea de dincolo de tot ceea ce puteam eu închipui că voi scrie. Nu știam că acolo, în adâncul ei, mă aștepta prima mea carte, pe care o voi scrie mulți ani mai târziu, o voi publica după alți câțiva ani și a cărei primă ieșire în lume (nu aveam voie pe atunci noi, „scriitorii tineri“, să facem lansări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus că acolo, sus, deasupra unui cinematograf, lângă farmacie, locuia o prietenă a mea. A încercat să privească într-acolo, cu capul dat pe spate. A gemut ușor doar, orice mișcare mai bruscă îi făcea rău, îi răscolea rana din adâncul lui. „Poate vii cu ea la spital“, a zâmbit, știind că nu o voi face. Nu am vrut niciodată ca ai mei să-mi cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste drum, la lacto-vegetarianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o singură direcție, spre locul de unde răsărea Soarele. Treceam pe lângă ele când veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
familie dinspre partea tatălui era Fortuny. La Început, unii copii Își băteau joc de el din această pricină și, firește, pentru că se număra printre „Morți-de-foame“. Și de mine Își băteau joc fiindcă eram fiul bucătarului. Știți cum sînt copiii. În adîncul inimii lor, Dumnezeu i-a umplut de bunătate, Însă ei repetă ce aud prin casă. — Niște Îngerași, punctă Fermín. — Ce vă amintiți despre tata? — Păi, a trecut mult de-atunci... Cel mai bun prieten al tatălui dumitale nu era, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era Însărcinată, sufletul lui don Ricardo s-a cufundat În lichidul dens și vîscos al urii oarbe. Își vedea propria mînă În mîna lui Julián, mîna care Împlîntase pumnalul În adîncul cel mai adînc al inimii sale. Nu-și dădea Încă seama, dar ziua În care a dat poruncă să fie Închisă Penélope sub cheie În dormitorul de la etajul al treilea a fost ziua În care a Început să moară. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care el le-o Înlesnise. Încă de pe atunci, imperiul Aldaya se prăbușea În tăcere, În reuniuni secrete și În Întîlniri la o plimbare prin Madrid și prin băncile din Elveția. Julián, cum ar fi trebuit să bănuiască, fugise. În adîncul inimii, se simțea cumva mîndru de băiat, chiar și dorindu-i moartea. Făcuse ce ar fi făcut și el, În locul lui. Altcineva urma, totuși, să plătească. Penélope Aldaya a născut un copil mort, În ziua de 26 septembrie 1919. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Veniamin V. Boțoroga Din adâncuri de ființă Iese versul la lumină, Trecută-i prin conștiință Forma-n care se exprimă. Sentimentele trăite Se revarsă pe hârtie, Și prin grupuri de cuvinte Se înscriu în poezie. Se ridică din uitare, Alte inimi să-ncălzească, Vor să
Metamorfoze. In: CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_832]
-
și inginerul Edward. Bărbia sa se mișca spasmodic În aerul stătut. A cui era Însă treimea de buze, ce-i apărea lui Noimann În chip de pentagon? La ce fel de buze făceau aluzie versurile? Imaginația sa bolnavă scotea din adâncuri lucruri greu de deslușit la prima vedere. „Scule profesionale. DODEMAN. Tehnologie americană de ultimă oră pusă la dispoziția ta, cu cele mai bune prețuri. DC94 54 KB 10056 RON. De WALT. Ferestrău vertical. Șurubelniță cu acumulator PSR 12-2 - șuruburi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dădu peste un cimitir. Cimitirul curse prin fața lui, cu tot cu cruci și cu morminte. Aceeași lună plină lumina acum un alt peisaj, În care locul câmpiei Îl luase marea. O lună imensă plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat de fetuși.Noimann Îl ocoli cu teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și ești mai frumoasă ca oricare! Acum nu te pot îmbrățișa, aș cădea, ne-am divulga confidențele însă am un plan! Când vom visa în noaptea ce urmează că-i ziua noastră, te voi cuprinde și te voi săruta până-n adâncuri, cu toate că am gura înțepenită. Stai să-ți șterg o lacrimă... cad... cad... dar femeie, te iubesc! Planuri, proiecte, iluzii... eșecuri?
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
exclamând ca justificare: - Este prea cald... doar ai mai văzut și alte femei! A spus având privirea pierdută într-o tainică reverie, iar eu am rămas interzis. S-a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în adâncuri. Sângele înfierbântat plana cu tunete de duhuri înfuriate. Avea sânii ca două mere micuțe, rotunde, deosebite în sublimitatea lor, de o frumusețe sculpturală inclusă în tot trupul, tresăltând uniform și sigure pe ele. Mă sufocam, atâta perfecțiune nu mai întâlnisem
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]