17,588 matches
-
de unde spionam. Nu i-am reținut fața, căci atenția mea era îndreptată asupra sânilor și a picioarelor. Momentul culminant îl reprezenta de fiecare dată aplecarea peste grilaj. Atunci, sânii se dezvăluiau în toată splendoarea lor provocatoare și nouă pentru un adolescent. După ce doamna blondă dispărea, mă întorceam la lumea din cărți. 20. Câți ani au trecut de-atunci? Eram (avea dreptate "unchiul George") un "mucos" în care se trezeau simțurile, încă tulburi, pe un fond romantic desuet. Pe atunci, poate și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
albastru un lucru pe care eu îl văd roșu, dar, fiindcă tu numești acea culoare tot roșu, nu voi afla niciodată ce vezi tu cu adevărat... Nu știam atunci că solipsismul ăsta primitiv trece prin mintea a trei sferturi dintre adolescenți. Vărul meu îmi vorbea și el despre cum dăduse de nu știu câte ori la teatru, cum desena și cum scria versuri, cum cânta la chi tară câte-o noap te-ntreagă, cum își impunea să facă gesturi absurde, să spună, de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un fantastic cer de azur și de purpură - căzuse seara. Vântul răs colea praful, mi-l vâra în ochi și-n păr, dar el făcea în mod ciudat parte din nebunia și exaltarea mea hormonală: era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată ziua umblasem năuc privind fațadele acelea bătrânești și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu sufletul la gură. Inima-i bătea nebunește, iar prin cap îi treceau tot felul de gânduri: o s-o snopească în bătaie!? Asta n-ar fi chiar așa de rău, cu toate că, niciodată, nici înainte, nici după căsătorie, nici măcar când erau adolescenți sau copii, el nu i-a dat vreo palmă. Nu și-l poate închipui în postura asta de bătăuș. Însă, poți să știi...? Dacă el e deja în casă și pregătește ceva teribil... se aude ușa de la intrare. Scârțîitul acesta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la zi?! Ar da diferențele și, dacă ar avea un pic de șansă și ar vrea Dumnezeu, în toamnă ar putea fi studentă la zi... ... "Joi, 13 noiembrie, 19.... Am, din ce în ce mai mult, convingerea că sunt un copil foarte mare, un adolescent întârziat, căci nu știu care din colegii mei de facultate ori care student din lumea asta mai ține un jurnal, așa ca mine. Bine, cel puțin, că, până în prezent am reușit să-l ascund cu strășnicie! Ce s-ar întâmpla dacă vreunul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de sexualitate animalică, uitată într-o clipă. Alteori, ea era o crustă pe care încerca să și-o curețe de pe ochi. Se uitase la ea cu privirea aceea amuzată, lichidă, pe care i-o aruncase într-o noapte, când erau adolescenți și se târau amândoi spre casă, fiecare de la întâlnirea lui, beți. Și tu? Nu te credeam în stare. Începu să-și folosească vocea - gemete înăbușite de tubul de traheotomie, un limbaj secret, fără vocale. Fiecare horcăit o sfâșia pe Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea? —O venera pe femeia aia. De fapt, îi venera pe amândoi. Doar că uneori țipa și agita câte o armă boantă în timp ce făcea chestia asta. —Era violent? Ea dădu afară aerul. —Nu știu. Ce mai înseamnă „violent“? Era un adolescent. Apoi a fost un adolescent la douăzeci și ceva de ani. —Moștenise de la mama voastră...? Era credincios? Ea râse până când ridică mâinile în aer, ca să se oprească. Nu, dacă nu punem la socoteală cultul Diavolului. Nu. Nu-i corect. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia. De fapt, îi venera pe amândoi. Doar că uneori țipa și agita câte o armă boantă în timp ce făcea chestia asta. —Era violent? Ea dădu afară aerul. —Nu știu. Ce mai înseamnă „violent“? Era un adolescent. Apoi a fost un adolescent la douăzeci și ceva de ani. —Moștenise de la mama voastră...? Era credincios? Ea râse până când ridică mâinile în aer, ca să se oprească. Nu, dacă nu punem la socoteală cultul Diavolului. Nu. Nu-i corect. Eu am fost cu magia neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe jumătate depășită. Dă-te la o parte din drumul nostru și uită-te cum se îngrămădesc miracolele. —Dumnezeule, Robert. Nu-mi vine să cred că spui așa ceva. Uită-te în jurul tău! Am făcut varză locul ăsta. —Ce tot spui? Adolescentul obișnuit de azi trăiește mai bine decât regii de altădată. Prefer să trăiesc acum decât în orice altă perioadă. În afară de viitor. Asta pentru că ești un animal. De fapt, asta pentru că nu ești un animal. De când ai tu astfel de convingeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
peste tot cu ea și care te făcea pe tine să crăpi de râs? Iisus îți umple golul? Și ziua aia în care s-a prins în sfârșit de ce râdeai? Amândoi stau acolo, lângă ciotul de platan, chicotind ca niște adolescenți drogați. Se stârnește vântul și se face frig, repede. El vrea să urce în casă, dar cuvintele ei sunt acum ca un râu umflat de zăpezi. Chestii de la sfârșit, când mama lor devenise o sfântă înainte de vreme. Să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amintirea lui va fi eternă. Probabil. Dacă cetatea nu va fi distrusă de o armată mai pricepută. Sau mai flămândă. După ce a picat dictatura, am mai scris timp de șapte ani. La concursurile literare se dădeau premii în tabere și adolescenților le plac taberele. Astea cu artiști sunt încă și mai interesante. Cunoști celebrități, faci chestii nebune, ești interesant. Ca în scorburi pline de licurici ne ascundeam, verile, în taberele astea. Am mers la facultate, am schimbat orașul și mi-am
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
nu doar în literatură, că sunt un exercițiu de încredere, că, pentru a obține ceva care contează, ești silit, într-un moment precar, să crezi într-o ficțiune „ca și cum“ ar fi un adevăr. Constat că astăzi, când copiii mei sunt adolescenți, cele mai multe dintre temele câștigate atunci au rămas cu mine, le elaborez în continuare, chiar dacă s-au nuanțat : preocuparea pentru limen, pentru granițe și inter-lumi se precizează în elaborările din studiile mele despre terțul inclus din actul comparatist, iar un anumit
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
din Al cincilea element, sunt ba una, ba alta, ba copii-copii, ba adolescenți, pentru ca apoi să se trezească într-o bună dimineață complet schimbați, de parcă ți ar fi răpit cineva peste noapte pruncul știut și ți-ar fi pus un adolescent în loc, stângaci și supărat pe tine, cum se mai ascund ca să se joace cu jucăriile lor vechi, cum încă nu pot adormi decât cu jucăria de pluș, cum nu dorm de grija orei de educație fizică de a doua zi
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
engl. opinion, fr. opinion) prin o. se înțelege luarea de poziție personală ce implică un anumit grad de certitudine subiectivă întreținută de concepția despre lume și viață. O. au un statut probant. La copii o. sînt incoerente și instabile. La adolescenți devin pasionale la adulți echilibrate, iar la oamenii în vîrstă perseverente. O. cu privire la lume, solicitate etc. constituie o. generală, iar cu răspîndire și accepție largă se numește o. publică (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Percepție (engl. perception, fr.
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn făcvu pauza non-A și întrerupse reacția de teroare a lui Ashargin cu determinarea dură formată fulgerător în spiritul lui Gosseyn. Dar decizia persista. Își reprezenta aici o oportunitate prea importantă pentru ca să se opună cineva. Inima aceasta slabă de adolescent trebuia să fie convinsă, trebuia să fie sedusă, trebuia să fie determinată să facă acest efort suprem. Era posibil. Se poate da bice sistemului nervos uman până-l faci să accepte acțiunea extatică și sacrificiul fără limite. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o sursă de energie nestăpânită de el și era pierdut. Putea să i se transporte conștiința într-un corp de optsprezece ani, să i se impună o continuitate de existență aparentă, nimic nu ar modifica sensul acestei înfrângeri. Nu un adolescent va salva galaxia. Când unul sau mai mulți puști se vor amesteca prea mult în treaba asta, niște oameni mai în vârstă și mai puternici, precum Discipolul, îi vor da la o parte. Transpiră. Într-o fracțiune de secundă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
conștiința cu fragmente de informații culese pe când era sclav la templu. Fiecare mărturie era diferită. Preoții aveau dreptul să-l privească pe Zeu în timpul ritualului inițierii. Niciunul nu vedea vreodată același lucru. Zeul Adormit era un bătrân, un copil un adolescent de cincisprezece ani, un copilaș - atât de incoerentă era suma mărturiilor. Aceste amănunte trecuseră cu iuțeală prin mintea lui Goseyn. Dacă era o iluzie datorată hipnozei sau produsă mecanic, nu mai avea decât o importanță secundară. Dar ceea ce-l făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cînd cotea brusc, mergeam înainte și mă trezeam că înot prin cenușă și țesături putrezite. Am traversat albia secată a unui vechi canal și am ajuns la capătul unei străzi. Orașul nu părea a fi un loc înfloritor. Grupuri de adolescenți sau bătrîni stăteau în gura gangurilor, dar multe ganguri erau goale și neluminate. Singurele magazine care nu aveau obloanele trase erau cele mici care vindeau ziare, dulciuri, țigări și contraceptive. După ceva timp, am ajuns într-o piață mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce știu, ai înnebuni. — Aluziile sinistre nu mă mai sperie acum. Nu-mi mai pasă de trecut și viitor, nu vreau s-aud decît niște cuvinte banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre tăticul bătrîn și înțelept, vai, ți-am suportat toate trucurile și știu cît de găunoase sînt, așa că nu plînge! Să nu cutezi să plîngi. Jalea e cel mai blestemat dintre toate trucurile. Lanark era prea tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai exisită nimic în afară de coridoarele noastre, iar toți sînt membri ai personalului. Mîncăm viermi crescuți în sticle. între mese cîntăm Pastorala lui Beethoven ore în șir, cu Ozenfant pe post de dirijor, în timp ce ecranele ne arată filme vechi color cu adolescenți goi dansînd printre flori și soare care nu mai există. Rima se opri din mîncat și Lanark privi cu teamă fereastra. Un soare orbitor se odihnea la orizont unei mări de nori, iar un vultur trecea în zbor. Lanark arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe drumul pe care venise, smiorcăind și ștergîndu-și lacrimile de la nas. în părculețul întunecat se deslușea doar pleoscăitul apei. Pe străzi se lăsase noaptea. Era mulțumit că nu vedea nici urmă de copii sau oameni mari, și nici grupurile de adolescenți care se adunau pe la colțuri la lăsatul serii. Felinarele negre se înălțau la distanțe egale pe fiecare bordură. Ferestrele clădirilor erau ca niște găuri negre pe un chip. De două ori a văzut patrulele de gardieni traversînd capătul unei străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vărul meu încerca mai departe s-o convingă, m-au plictisit, îmi era frig, i-am spus fetei aceleia să vină cu mine să facem dragoste și ea a venit. 14. Înșiruind aceste mici ticăloșii existente în mai toate viețile adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și L-am recunoscut imediat, în ciuda lipsei Lui de strălucire. Stătea pe mal și tremura. Pierduse lira, dar avea alături, la loc ferit de udătură, vioara și arcușul. Mi se înfățișa ca un adolescent cam oacheș, slăbănog și palid. Purta o redingotă largă, veche, ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]