15,786 matches
-
Ești loial celui care ți-e loial. Dar nu aflase oare că, la Roma, Otho pusese mâna pe putere în chip laș? întrebară ambasadorii. Nu știa oare că oprima cu cruzime populațiile italice? Îl sfătuiră pe Julius Civilis să se alăture lui Vitellius, împăratul drept și generos, care era gata să intervină pentru a readuce pacea și dreptatea în Imperiu. Zeii îi dăduseră sarcina să readucă libertatea popoarelor oprimate de tiran. — Te prevenim să te ferești de învoielile cu legiunile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mucianus a făcut la fel. Aegyptus-ul e guvernat în numele lui Vespasianus, la fel ca Africa, începând cu Carthago. Dacă izbucnește un război civil între othonieni și vitellieni, Vespasianus și Mucianus vor veni cu armatele lor puternice și ni se vor alătura împotriva lui Valens și Caecina. Legații lui Vitellius au ajuns deja la Alpes. Otho nu vrea însă un război civil. I-a dat asigurări lui Vitellius că-i va proteja familia, care a rămas la Roma, și a început tratativele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
da la o parte. Eu sunt imperator. Voi conduce Roma. Spune-i că-i ofer ce-mi oferă el mie: bani, o locuință liniștită pe teritoriul Imperiului... și să iasă din scenă! — Unde sunt ambasadorii trimiși de Otho? — S-au alăturat cauzei mele. Nu se vor întoarce la Roma. Acum sunt de partea mea. Îți aduc aminte că am o armată de o sută de mii de oameni: soldații mei, ai lui Valens, care a trecut peste Alpes și se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acoperit de sânge. Mulțimea aștepta să vadă cum i se taie gâtul, pentru că, într-un mod cu totul neașteptat, Skorpius, și nu Salix avea să fie victima sacrificată în amfiteatru. Unii începură să scandeze numele lui Salix. Alții li se alăturară. — Salix! strigă Valerius cât putu de tare. Salix! Nu-i venea să creadă că prietenul său era încă în picioare, în ciuda rănii, nu-i venea să creadă că stătea acolo viu, cu picioarele depărtate, cu scutul în mâna stângă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele de plumb și de bronz. Ei încercau să se adăpostească. Construiseră în grabă vineae din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arătă Titus pe hartă. — Annius Gallus a înțeles importanța strategică a cetății Bedriacum... Drumul ce vine dinspre Alpes se încrucișează aici, între Verona și Cremona, cu drumul care duce de la Cremona la Mantua... Iar de aici aveau să vi se alăture celelalte legiuni din Illiria. Acum însă, în ciuda înfrângerii lui Caecina... pe când Caecina se retrăgea spre Cremona, soldații noștri au început să dezerteze. Am aflat că, în ciuda victoriei othonienilor într-o localitate unde se afla templul lui Castor și al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aflat că, în ciuda victoriei othonienilor într-o localitate unde se afla templul lui Castor și al lui Pollux... în ciuda victoriei... — Hai, spune, ce s-a întâmplat? întrebă Antonius bătând cu pumnul în masă. Vorbește! — Unii dintre soldații noștri s-au alăturat trupelor vitelliene. Printre alții, s-a predat lui Caecina și Julius Briganticus, batavul care comanda un flanc al cavaleriei noastre. — Nepotul lui Julius Civilis! Știu că-și urăște unchiul, dar să meargă până într-acolo... Antonius își frecă obrajii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
imediat pe dușmani. Și așa, la Bedriacum, ne-am trezit asediați de cele două armate unite ale vitellienilor. O mare nesfârșită de soldați. S-au prefăcut că ne cer să facem pace, ne-au îndemnat să aruncăm armele, să ne alăturăm lor, să organizăm o adunare ca să hotărâm căruia dintre cei doi rivali i se cuvine titlul de împărat. Iar noi am căzut în capcană, i-am ieșit dușmanului în întâmpinare fără apărare. Dintr-odată, au pornit atacul. Soldații noștri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trimis mesaje în Britannia, la oamenii din Legiunea a paisprezecea care au luptat alături de Otho la Bedriacum și au fost trimiși înapoi în nord din cauza ostilității față de Vitellius. Eu însumi i-am invitat și i-am convins să ni se alăture în lupta împotriva tiranului. E oare nevoie să ne spună augurii că de partea noastră va fi și prima legiune din Hispania, Classica Auditrix, al cărei curaj îl cunoaștem cu toții? Cât despre trupele din Maesia, abia așteaptă să ne vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a răzvrătiților. Înconjurat de soldați, avându-i alături pe Arrius Varus și Errius Sartorius, Antonius ridică iar brațul, cerând să se facă liniște. — Îi vom trimite mesaje lui Aponius Saturninus, curajosul guvernator al Maesiei, să se grăbească să ni se alăture împreună cu oamenii lui. Ca să apărăm granițele de pe Danubius vom conta pe sprijinul sarmaților și al suebilor, un popor care-și respectă jurămintele. Trupele auxiliare vor acoperi flancurile... Să nu uităm că cei din Rhetia ne sunt dușmani... Tu - se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oraș strategic. Antonius se știa protejat de armata lui Sextilius Felix, aflată în Rhetia, care împiedicase trecerea armatelor vitelliene din Germania. În sfârșit, prin cucerirea Veronei, avea să atragă de partea sa orașele din întregul ținut. Primii care i se alăturară fură soldații din flota de la Ravenna, ce proveneau, în marea lor majoritate, din Dalmatia și Pannonia. Dărâmară statuile lui Vitellius și îl aleseră comandant pe Cornelius Fuscus. La Verona ajunseră și legiunile a șaptea Claudiana, comandată de legatul Vipstanius Messalla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
onoruri și bogății. Sublinie că Valens trecea peste Appenninus cu armata sa, dar că nu se grăbea, pentru că se oprea să jefuiască orașele. Îi aminti că flota de la Ravenna era acum de partea răzvrătiților și îl invită să i se alăture, promițându-i onorurile și bogățiile de care îl privase Vitellius. Îl sfătui să își îndemne autoritar soldații să depună armele. Aflară că, la Hostilia, Caecina fusese atacat de propriii soldați, furioși că îi instigase să-l trădeze pe Vitellius, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că, la Hostilia, Caecina fusese atacat de propriii soldați, furioși că îi instigase să-l trădeze pe Vitellius, și fusese arestat de centurioni. Cele opt legiuni vitelliene își aleseseră alți comandanți, părăsiseră Hostilia și se îndreptau spre Cremona, să se alăture legiunilor întâi Italica și a douăzeci și una Rapax. Îl duceau pe Caecina în lanțuri. Din nou, Antonius Primus alese să acționeze imediat. Nu voia să aștepte ca trupele dușmane de la Hostilia să se unească cu cele de la Cremona și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se răzbune. Caecina a ales de două ori orașul ăsta ca bază de operațiuni, și de fiecare dată a fost primit cu brațele deschise. Cremonezii au fost întotdeauna de partea lui Vitellius: au dat armatei sale alimente, s-au alăturat soldaților în luptă... Până și femeile lor au luptat ca niște tigroaice împotriva noastră. Cremona nu a luat parte la luptele externe, dar în războaiele civile a luat întotdeauna poziție și a plătit scump... De data asta a fost împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cohorele voastre care încercau să apere Narnia. Cel pe care îl numiți împărat are idee câte cohorte vitelliene au dezertat și ni s-au predat? Are idee câți tribuni și centurioni au venit aici, în tabăra noastră, ca să ni se alăture împotriva lui? Tăcu o clipă. — Dar, mai ales, știe că Flavius Valens, legatul lui, a fost ucis la Urbinum, în închisoare? Allius Cerpicus și Vinicius Crulpus se priviră, muți. Primul părea că spune: „Știam, dar nu m-ați crezut“. Vinicius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intră în sala principală. Îi dictă libertului Asiaticus un mesaj pentru Antonius Primus, în care îi oferea funcția de consul, bani și pe fiica sa de soție. În schimb, îi cerea să-l trădeze pe Vespasianus și să i se alăture lui. Citi zâmbind scrisoarea, pe care o încredință repede unui mesager. 42 Mesagerul strâmbă din buze când îl văzu pe Antonius Primus rupând hotărât scrisoarea lui Vitellius. — Acesta e răspunsul tău? îl întrebă cu un aer jignit. În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânge, dar mă văd nevoit să lupt. Vom porni în zori, și în câteva ore vom fi la porțile orașului. — Te avertizez că vitellienii sunt mulți și că toată plebea și toți sclavii din Roma, inclusiv gladiatorii, li se vor alătura soldaților și vor învinge armata ta. — Gladiatorii? întrebă Antonius batjocoritor. Din câte știu, Orpheus nu a fost ucis de Skorpius, ci, dimpotrivă, l-a învins. Nu așteptați oare ca el să moară, pentru ca voi să fiți invincibili? Și apoi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe coridoare, doborându-i rapid pe puținii paznici care încercau să-i oprească. Dădură buzna în magaziile unde se păstrau armele și luară săbii, pumnale, tridente și scuturi. Ieșiră în fugă pe porțile de la Ludus, cu armele în mână. Se alăturară trupelor flaviene și înaintară împreună cu ele, înfigând tridentele în trupurile atacatorilor, sfârtecându-i cu săbiile și pumnalele, zdrobindu-le capetele cu scuturile. Cu neputință de oprit, dădeau frâu liber furiei care îi ajuta să învingă în arenă. Printre ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi fusese distras de la liniile tipărite pe care spera să le urmărească până în memorie, și cum, asemeni moliilor care i se alăturaseră, degetul lui fusese uneori prins și pârlit. Știa că a doua zi avea să lase goluri în loc de răspunsuri la întrebările scrise cu cretă pe tablă - cele mai importante zece reforme politice introduse de Regele Asoka, avantajele și dezavantajele sistemului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pare că sunteți necunoscător în domeniul spiritual. Dar nu e decât Sampath, protestă domnul Gupta. Însă era clar că nu era doar Sampath. Era Sampath cel cu înțelepciunea de nepătruns, așezat în adăpostul său din copac. După lucru, li se alătură și vânzătorul de la magazinul de dulciuri, apoi doi studenți care chiuleau de la un curs, spălătorul pe bicicleta sa, o femeie însărcinată care dorea să știe dacă bebelușul ei va fi fetiță sau băiat. A, da, le spuse ea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
urechea de coajă și să-l ciocănești într-o parte. Așa îți dai seama că e bine copt. Spionul își luă notițe pe un caiet de școală și se scărpină încurcat în cap. Era prima sa misiune importantă de când se alăturase Societății, care se mândrea cu oameni distinși precum cel care dezvăluise mecanismele prin care se ridica guru-ul cu șocuri electrice, cel care descoperise înșelătoria cu toaleta care exploda, funcționarul care se ascunsese într-un bazin cu lapte prins îndulcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
drăguță. Era și dulce și avea și o voce frumoasă. Cu ochii închiși, legănându-se dintr-o parte în alta, părea cu adevărat pierdută printre cuvintele ce-i zburau din gura mică, rotundă și rubinie. După puțin timp i se alătură, iar adepții îi urmară exemplul unul câte unul. Se simțiră extraordinar cântând împreună. — Cum reușea să-i păcălească pe toți oamenii ăia? se întrebă spionul de la Societatea Ateistă, trăgând cu ochiul din spatele copacului. Ce putere avea asupra lor? Ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vizită oameni importanți? Dar polițistul clătină înțelegător din cap. — Astfel de oameni nu fac parte din lumea asta și deci e normal ca uneori să se detașeze. Sampath deschise un ochi, ca o bufniță, ca să poată păstra distanța, în timp ce se alătura discuției aceleia interesante despre separarea care tocmai se derula: — Dacă ții nemișcată apa murdară pe care o torni, mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scotoceau prin traista unui om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]