25,860 matches
-
Ediția nr. 1255 din 08 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Să nu mă cauți prin firele de păpădii Decît în zori cînd bob de rouă sunt și te aștept să vii Să nu mă cauți printre stele decît în nopțile albastre Sunt Luna prinsă între ele ce luminează zări sihastre Să nu mă cauți, dacă bate vîntul ai să găsești în locul meu numai tăcerea din cuvîntul ce-mi flutură pe tîmplă cînd sufletul mi-e greu... 07 06 2014 Referință Bibliografică
SĂ NU MĂ CAUŢI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365447_a_366776]
-
fără importanță. Mangalia 26-27 mai 2011 [1]Material combustibil obținut din paie și dejecții animale presate, apoi tăiate în calupuri pătrate și uscate la soare pentru evaporarea apei. Se folosea în sobele oarbe din curțile gospodăriilor dobrogene. N.A. [2]Vopsea albastră; albăstreală pentru rufe și var; apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. [3]un ar este egal cu 100 mp [4]Plantă graminee cu tulpină suculentă și frunze asemănătoare cu ale porumbului
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ci bat la ușa inimii și pătrund lin ca o mierlă în frunziș, zburată de pe cumpăna unei fântânițe din câmp, săpată și lăsată însetaților de către strămoși. E minunată interpreta Geta Postolache, e văzduh de veselie în cântec și-n lumina albastră a ochilor de cicoare și cimbrișor, e violoncel alinător în glas, e prospețime de grai moldovean, clar și dulce în dicție... Cântă răscolitor, pur, într-o sonoritate armonizată și cu texte alese. Multe cântece îi aparțin în ce privește textul și melodia
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
nr. 1261 din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului NEPUTINȚĂ Când ai trăit la cote nalte, Pe creste de Anzi și Pirinei E greu să te cobori la Marea Moartă, Printre fanatici și mișei. Când ai visat la luna cea albastră, Din codrul cel neadormit E greu să mături marea de păcate Și să te-nchizi în valul cenușiu. Elena Trifan Referință Bibliografică: NEPUTINȚĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1261, Anul IV, 14 iunie 2014. Drepturi de Autor
NEPUTINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365481_a_366810]
-
și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru a o lua acasă să-ți
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
tine, păstrând amintirile, întrebându-mă, oare, cât mai am de trăit și dacă, emoțiile despre tine, o să dispară, neștiind firesc, ce-o să fac la vară, așa cum, nici acum nu știu, decat, că scriu, cu gând la tine și la infinitul albastru, al cerului, pe care, îl văd, mai des că marea, sau pe tine, retușul vieții mele, acostata în portul iertării, ancorată, ca să descarce, viața-mi rămasă-n urma, marinării trecutului, duhnind a rom, stafii ale marilor cu berete moi și
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
verde-albastru-violet în planul lateral, bleu ciel și alb cu ușoare nuanțe de gri pe bolta cerului. Renoir „Buchet de lalele” aduce o viziune proprie asupra formei și cromaticii, ce îmbină realitatea cu ficțiunea. Lalelele dispuse într-un vas de culoare albastră cu tente de verde au toate nuanțele de roșu și verde, alb-verzui, verde gălbui, pe un fundal de roșu vișiniu. Tabloul „Lalele în vas alb” se remarcă prin luminozitate, strălucire. Lalelele de culoare alb strălucitor, așezate în diagonală sunt înconjurate
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
fără de nume Care-n cer ar lăcrima. De n-ar fremăta pădurea Toamna n-ar mai ști să-mi dea Amintirile rămase Care-n cer ar lăcrima. De nu te-ar chema pădurea Pașii tăi s-ar îndrepta Spre tăcerile albastre Și doar eu aș lăcrima. Referință Bibliografică: De n-ar plânge și pădurea / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE N-AR PLÂNGE ŞI PĂDUREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365555_a_366884]
-
ea să ardă buza de-al tău nedor scrântită Ce-ar fi să ne iubim de când se naște clipa Să nu sinapsoim înfierbințeala noastră Să rupi, din când în când, cu dinții tăi, aripa, În zbaterea terestră să mă îndoi albastră... Referință Bibliografică: Ce-ar fi? / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CE-AR FI? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365556_a_366885]
-
mei, vă invit să lecturați un articol frumos, de suflet, așa cum ne-a obișnuit în ultima vreme prietena mea, Carmen Niculcea. Rândurile sale m-au dus cu gândul la bunicii mei plecați prea devreme de lângă mine, care pe langă ochii albaștri mi-au dăruit atâtea daruri de preț, bunătatea, altruismul, compasiunea! Mulțumim, draga mea Carmen, pentru rândurile tale frumos scrise și așteptăm cu nerăbdare următorul tău articol!! Enigmatici și cuminți... de Carmen Niculcea, Atlanta, Georgia Genetică spune că ochii albaștri se
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
ochii albaștri mi-au dăruit atâtea daruri de preț, bunătatea, altruismul, compasiunea! Mulțumim, draga mea Carmen, pentru rândurile tale frumos scrise și așteptăm cu nerăbdare următorul tău articol!! Enigmatici și cuminți... de Carmen Niculcea, Atlanta, Georgia Genetică spune că ochii albaștri se moștenesc de la bunici, nu de la părinți. Nu mai știu care este explicația și nici nu are importanță prea mare ce cromozomi se combină misterios pentru asta. Mai important mi se pare misterul prin care primim de la bunici ceva ce
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
mă simt încărcată de nostalgia copilăriei mele miraculos de frumoasă, cât pentru a va ruga să vă gândiți fie și pentru un minut la cei bătrâni și dragi plecați ori nu în alte tărâmuri mai verzi și la ce nestemate albastre v-au lăsat nu în ochi, ci în suflet. Pe bunicul patern nu l-am cunoscut niciodată, dar de el mă leagă o întreagă poveste pe care am auzit-o de la tatăl meu și de la bunica și pe care eu
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
aibă altă soarta. Îndemnul adresat de bunica mamei și surorilor ei m-a urmărit și pe mine toată viața: “Fiți deștepte, mama, că lumea geme de proști!”. De la bunica Ileana Ruxanda nu am moștenit, din păcate, ochii ei limpezi și albaștri, dar sper că măcar o fărâma din bunătatea și din altruismul ei mi s-au transmis și mie. De Mică, alături de care am crescut, mă leagă o mulțime de amintiri, cu atat mai mult cu cât am descoperit cu timpul
ENIGMATICI SI CUMINTI… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365550_a_366879]
-
585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului - Nu mai vreau să te sărut. Ți-s buzele arse de plumb. Am citit compoziția rujului Și mă tem. - Sărută-mi ochii! - Aș vrea, dar au devenit cameleoni, Îmi plac numai cei albaștri. - Sărută-mi fruntea! - Ți-au apărut riduri; Buzele mele nu pot sări peste șanțuri. - Sărută-mi sufletul! - Ete... sufletul! Referință Bibliografică: Nu mai vreau / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585, Anul II, 07 august 2012. Drepturi de
NU MAI VREAU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365571_a_366900]
-
dorințele carismatice ale autorului neînțeles uneori. ,, Mă consolez însă cu ideia / că am păstrat o bucată de dragoste / de pe vremea când iubeam oamenii / și am ascuns-o undeva, adânc, în sufletul meu.../ așa, ca pe amintire. totul curgând din cerul albastru, printr-o nostalgie pastelată: Așa că visez în continuare să mă arunc curcubeu peste pământ - deșirat în mii de fire pe o geană de lumină de o pasăre măiastră, de foc. ,, Citind pe rând poemele lui Constantin Mironescu, te electrizează punându
MELANCOLIA DINSPRE ASFINŢIT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365037_a_366366]
-
a întrupat jumătatea mea Mă arde carnea când suferința o supune, Când vine coborând din vremuri o simt o stea Aprinsă în măduva fiecărei ore bune. Am patru umeri Doamne când alături este Două inimi ne bat în pieptul nostru albastru, Iar drumul pe care mergem e o poveste A omenirii ce-și caută menirea pe-un astru. Îmi curge sângele în valuri când ea naște, Durerea o simt precum mielul tăiat în van, Însă copilul din noi aduce-n casă
FEMEIA MEA CEA DE TOATE ZILELE, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365059_a_366388]
-
și fermitate - sfaturile lor înțelepte, ce-i transformă alegerile în căi drepte și corecte de urmat. Poate tocmai și de aceea, piosul omagiu adus memoriei acestora îmbracă haina moale a sufletului, se transformă în lumânare la căpătâi de stele, visează albastra întindere a cerului strângându-l în brațe, imaginează verdeața Raiului primitor ca loc binemeritat de odihnă. Un astfel de omagiu, despre o astfel de sacră legătură, este și cartea Marianei Vicky Vârtosu. Personaje inedite, întâmplări concentrice - adiacente vieții, un veritabil
„PE JUMĂTATE VESTALĂ” DE MARIANA VICKY VÂRTOSU (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365093_a_366422]
-
de veghe să văd cum licurește prima stea. doar umbre negre și-amintiri târzii apar prin norii care stau să cadă și trec prin fața mea, o promenadă, tot așteptându-te iubito ca să vii. tăcerea-ți mi-a adus melancolia, izvoare albastre susură prin munți, foșnesc a toamnă plopii cei cărunți, a tăcut tristă-n cuiburi ciocârlia. mă-ntorc în mine cu aripa frântă, mi-adun în mâini scânteile de dor, se sting încet și le privesc cum mor ca niște frunze
REFLECŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365119_a_366448]
-
lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la mică adâncime. Nici nu mă gândeam că această liniște tainică a mării este cea care va preceda furtuna. Peste ceva timp, luminile
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
românești. Ni i-a lăsat marele cărturar moștenire. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să lase și românilor o bucurie, o poartă deschisă a Raiului. Nu la toți. Doar unora. Celor privilegiați și dragi
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Nisipul din clepsidră Emilian Oniciuc- 14.08.2016 Timpul leneș se întoarnă În clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnă Când zdrobiți vom fii de mal... Avem rugăciuni albastre, Și duminici efemere, În chiliile sihastre, Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtună Înspumați de arginți și lauri N-auzim goarna, de sună... În nisip se duce totul, În nisipul din clepsidră... Emilian Oniciuc-
NISIPUL DIN CLEPSIDRĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365197_a_366526]
-
mine e atât de gol și rece iubirea mea, căci dorul de tine nu trece, să cred doar în noi, este singura speranță! Cât viață în mine mai e, eu te ador și încă sper. Cât luna ne învăluie noaptea albastră,în mister. Cât soarele măreț coace grânele vara, prosper, sunt cu omul adorat alături în gând , nu disper..... Să îmi fii tu mereu Nordul , stea călauzitoare, omule bun, să ne bucurăm împreună de drum drept și neted acum, nu ne-
ÎN VIS de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 () [Corola-blog/BlogPost/365200_a_366529]
-
străine, Numai Dorul meu, flămândul, e mereu aici cu tine Să ne scriem împreună viața care ne-a fost dată, Până când din lumea asta ne vom săvârși odată; Te iubesc încet, femeie, știu că nu e nicio grabă, Sub tăriile albastre ne vedem cinstit de treabă Și zidim poemul nostru cu-adevăr la temelie, Meșterul întru zidire numai dragostea ne fie, Ce slăvită-i clipa asta, clipa noastră, cea mereu, Pentru vraja ei nestinsă, mulțumesc lui Dumnezeu! Nicolae Nicoară-Horia Pictura: Vladimir
TE IUBESC ÎNCET, FEMEIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365212_a_366541]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TOT- SAU- NIMIC Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului S-au ascuns îngerii mei in irisul albastru Al cerului timid din sufletul tău, Roșul viu al inimii mele obraznic a fugit Din Paradis, pe buzele tale se vrea sortit. Pericolul unei iubiri efemere nu-ți dă de ales Răsăritul etern, pentru noi, lumină a cules Uneori nici
TOT- SAU- NIMIC de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365218_a_366547]
-
amuzant și provocator totodată își dechisese larg brațele închipuind un imens butoi. Exagera bineînțeles, cu bună știință aducând zâmbetul pe buzele Mariei: - Nicidecum, are cam aceeași talie ca și mine.... - Brunetă, blondă, șatenă? - Blondă, de fapt șaten spre blond. - Ochii? - Albaștri. - Spune-mi la ce înălțime să mă opresc. Brațul îi pendulează ridicând și coborând palma orientată către sol. - A, nu, în nici un caz. Am spus și așa destul. Mă ierți! Cu o ușoară desprindere s-a îndepărtat evaporându-se parcă
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]