13,186 matches
-
zoologie, rămase din liceu, când am tăiat "științele naturale" de pe lista materiilor importante, se răzbună, iată, când mă așteptam mai puțin. Probabil, jungla e foarte aproape de "hacienda" unde suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc prin întuneric ca ai lupilor? O clipă, mi se parc că din spatele unui cactus a fugit ceva. Simplă impresie, probabil, efect al nervilor mei surescitați. Dacă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și eu în blocul unde a murit sub dărâmături cel mai bun prieten, poetul Baconsky. Iarăși urlă șacalii. Urletul unuia a fost chiar sub fereastră. În clipele de liniște, se aud foșnetele portocalilor. Când am venit să mă culc, pe aleea asfaltată de lângă piscină am vrut să iau câteva portocale scuturate de vânt. Păcat că n-am făcut-o. Le-aș fi putut folosi acum ca proiectile contra șacalilor care dau târcoale. Oricum, somnul meu din această noapte e compromis. Dimineață
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ca să scrie o epopee, ca să scrie Cartea cea mare. Conacul, ca un ghioc huitor năpădit de furnici, mă respingea cu o putere de neînțeles. Am simțit deodată că mi se contractă venele gâtului și am ieșit în imensa curte cu alei întortocheate, la soare și la aer. "Labirint viața, moartea labirint/Labirint fără capăt, spuse magul din Ho", recitam cu voce tare. Am ieșit pe poarta de fier forjat cu deja murdara și boțita placardă "Bine-ați venit în tabăra Budila
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ridicat în capul oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare 143 de ciocolată. M-am sculat fără nici un efort și am luat-o în sus pe alee. După câteva volute, am ajuns în parcul din fața conacului. Fântâna oglindea nebunia stelară ca și în nopțile trecute, dar nimfa dispăruse. Soclul era gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii îmi pâlpâiau încă pe pereții craniului. Am intrat în părculeț, am trecut pe lângă statuia nimfei celei pudice din mijlocul havuzului și am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și să strângă într-un volum legendele care le însoțesc, eu iarăși neastâmpărată îi pun întrebări, dar răspunsul îl primește în locul meu Theo, și ochii lui luminoși n-au întâlnit încă privirea mea, despre sfintele moaște descoperite sub asfaltul de pe aleea ce duce spre biserica mare ne povestește cu aceeași domoală patimă, despre cele unsprezece clopote, și tu îi ceri cu nevinovăție să-ți acorde câteva minute pentru a-i schița trăsăturile, înroșindu-se ușor, nu te refuză, ne face, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
patimă, despre cele unsprezece clopote, și tu îi ceri cu nevinovăție să-ți acorde câteva minute pentru a-i schița trăsăturile, înroșindu-se ușor, nu te refuză, ne face, îți face semn să-l urmezi, vă urmez și eu pe aleea pietruită, ajungem într-o poieniță plină de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce se încumetă să părăsească câteva clipe îndeletnicirile mănăstirești, după cum o atestă băncuța joasă de lemn, bătută de ploi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
doua oară de când pusese ochii pe Jack. Se imagina deja locuind aici. Apoi a văzut-o. Singura casă de pe stradă care părea locuită de nebuni; draperii rupte la ferestre, iarbă de jumătate de metru în curte, o mașină ruginită pe alee. Numără casele, începând cu cea în dreptul căreia se afla. Patruzeci și doi, patruzeci și patru, patruzeci și șase, patruzeci și... opt. Evident, numărul patruzeci și opt era casa care părea că urmează să fie demolată. —Căcat, exclamă ea. Uitase. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era viața lor sexuală înainte. În caz că poate își cerea banii înapoi. Sau, și mai rău, poate încerca să reactiveze lucrurile. —Uite, usuc-o, spuse ea, împingând-o pe Molly către el. Eu mă grăbesc. În timp ce Clodagh scotea Nissan-ul Micra de pe alee în marșarier, Molly stătea în dreptul ușii de la intrare și se smiorcăia: — Vreau și eu să merg! Plângea cu atâta agonie, încât câțiva vecini au ieșit de urgență la geamuri să vadă cine era omorât. Și eu, chițăi Craig la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acoperită cu ziare. — Da? întrebă el surprins. Asta era ceva ieșit din comun, Clodagh nu ieșea mai niciodată seara. Și niciodată fără el. Dar, înainte să o poată lua la întrebări, ea deja trântea ușa și scotea Nissan-ul Micra de pe alee. —Trebuie să vorbesc cu tine, anunță Clodagh când Ashling a poftit-o în apartament. —Mi-am dat seama, spuse Ashling scurt. — Am nevoie să îmi faci un serviciu. — O să fac tot ce pot. Hei, știi că este un vagabond în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fum în ochii lor și ar fi spus: Poate asta îți va ajuta memoria. Că doar asta se întâmpla în cărțile lui Raymond Chandler. Ignorându-și eșecul, a continuat să meargă. A ieșit de pe strada principală și a intrat pe alei lăturalnice și întunecoaseă poate că acesta era el. Un morman de oase fără pic de carne pe ele zăcea adunat sub o haină, pe o cutie de carton. —Scuză-mă. Jack s-a chircit lângă el și o față mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă, aurie. Frunzele verzi ale copacilor, ce mă înveseleau astă vară, erau acum galbene sau ruginii și încetul cu încetul se desprindeau de pe crengi și porneau într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă în creangă, apoi alergau spre vizuinele lor cu nuci și ghinde în lăbuțe, pregătindu-se astfel
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mea și m-am gândit la visul acela straniu pe care l-am avut. Am alergat la mama și i-am povestit totul. File rupte Ilinca Pricop O zi toridă de vară. Fugim de arșița soarelui la umbra copacilor de pe aleile răcoroase din Parcul Copou. Acolo, împreună cu alți copii ne dăm cu rolele, cu skateboard-ul, iar cei mai mici aleargă după noi. La un moment dat, roțile rolelor s-au oprit agățate de niște foi. Atunci am căzut, ratând toată
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ale celor uciși. Am citit o descriere succintă a împușcăturilor și o relatare a meciului din octombrie, apoi l-am auzit pe Lee strigând: — N-o să înțelegi niciodată, așa că lasă-mă dracului în pace! Lee o luă la fugă, ocoli aleea și se îndreptă spre garaj, cu Kay după el. Eu am rămas pe verandă, surprins să văd cât de slab era înăuntrul său cel mai dur gagiu pe care-l cunoscusem vreodată. L-am auzit pornind motocicleta și peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în caz contrar, ți se înapoiază de două ori prețul preparatului. Am închis radioul și am făcut cale-ntoarsă spre secția Hollenbeck. Strada din fața secției era blocată cu grilaje. Mai mulți polițiști îi țineau la distanță pe reporteri. Am parcat pe aleea din spatele secției și am intrat pe ușa din spate, pe la celulele celor arestați provizoriu. Niște bețivani mormăiau cu limba împleticită în partea rezervată contravențiilor minore. Recidiviștii îmi aruncau priviri întunecate din sectorul hărăzit infracțiunilor periculoase. Pușcăria era plină, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să știe despre fata mea de bani gata, e imposibil... Filmul cu lesbienele trebuie să-l fi adus încoace. Apoi Lee coborî și împinse ușa de la La Verne’s Hideaway. Panicat, am apăsat frânele și mașina mi-a derapat pe alee. Gândul la Madeleine și la acuzația de tăinuire de probe mă făcu să intru rapid în tavernă după colegul meu. Lee stătea în fața separeurilor pline de bărbătoaice și limbiste și profera injurii. M-am uitat în jur după Madeleine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că absența nemotivată de azi l-a costat salariul pe trei zile. Acum pune mâna pe-o mașină cu stație radio și dă-i bătaie. • • • I-am dat bătaie direct spre motelul Red Arrow. Packardul lui Madeleine era parcat pe aleea din spatele bungalow-urilor, iar ușa de la camera 11 era descuiată. Am intrat, am simțit aroma parfumului ei și mi-am mijit ochii până ce-am fost răsplătit cu un chicotit. Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a putea identificată persoana, dar „Robert Richard De Witt“ era limpede ca lumina zilei. Fritzie îl bătu ușurel pe umeri. — Unde, domnule amiral? Mexicanul bătu din călcâie și lătră: — Estación, vamanos! O luă înaintea noastră, luă colțul, intră pe o alee plină clinici de boli venerice și ne arătă o baracă din cărămizi, împrejmuită cu sârmă ghimpată. Fritzie îi dădu un dolar: Mexicanul salută ca Mussolini și se făcu nevăzut. Am luat-o cu pași mari spre secție, silindu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de două dormitoare care dădeau într-un hol lung, o bucătărie, o verandă de serviciu în spate și o ușă încuiată pe hol, vizavi de baie. Dacă Fritzie avea un bârlog al lui, acolo trebuia să fie. Am mers pe alee până în spatele casei. Ușa de plasă de la veranda de serviciu era deschisă. M-am strecurat în vârful picioarelor pe lângă o mașină de spălat spre adevăratul obstacol ce-mi bloca intrarea în casă. Ușa aia era din lemn masiv, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o jumătate de oră pe North Havenhurst, la numărul 1546. — Alerg! • • • Adresa pomenită era un bloc în stil spaniol: pereții din ciment văruit erau în formă de turnulețe ornamentale, iar balcoanele erau acoperite cu pânză decolorată de soare. Câte o alee ducea la fiecare ușă de apartament. Russ aștepta lângă cea din capătul din dreapta. Am lăsat mașina într-un loc interzis și m-am grăbit să ajung la el. Un individ într-un costum șifonat și cu un coif de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apartament. Russ aștepta lângă cea din capătul din dreapta. Am lăsat mașina într-un loc interzis și m-am grăbit să ajung la el. Un individ într-un costum șifonat și cu un coif de hârtie pe cap mergea țanțos pe alee, cu un zâmbet de bețivan pe mutră. Ne bălăcări: — Tura următoare, nu? Doi pe una, măiculiță! Russ mă conduse pe scări. Am bătut la ușă. Ne deschise o blondă nu tocmai tânără, ciufulită și cu machiajul întins, care ne luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
silueta lui familiară, în serj albastru. Russ avea pe bordul mașinii o seringă și o fiolă cu scopolamină pe care o păstrase de la interogatoriul lui Manley Roșcatul. Până și el știa că va fi o acțiune în forță. Mergeam pe aleea din spatele clădirii Jesus Saves Mission, când l-am zărit: era singur și intrase tare într-o pereche de boschetari care scotoceau într-o pubelă. Am ieșit din mașină și am strigat: — Hei, Johnny! Vogel junior îi atenționă cu degetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El Nido ne-a luat o jumătate de oră. Johnny mai scotea câte un chicotit în somnul lui de drogat și era de vreo câteva ori gată să se trezească. Russ conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dus la trezire. — Asta-i tot? Corcitul scoase la vedere un stilet, apăsă pe buton, lama sări afară, iar tipul și se scărpină pe gât cu partea boantă a ei. — Finito! Am ieșit pe ușa din dos, nimerind pe o alee. Mă temeam pentru soarta lui Lee. Doi bărbați în costume sclipitoare frecau menta sub un felinar. De cum m-au zărit, au început să-și târâie picioarele, cu privirile pironite în pământ, de parcă murdăria de pe jos ar fi devenit dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
început să-și târâie picioarele, cu privirile pironite în pământ, de parcă murdăria de pe jos ar fi devenit dintr-odată fascinantă. Am rupt-o la fugă. Scrâșnetul pietrișului din urma mea îmi spunea că ăia doi alergau după mine mâncând pământul. Aleea dădea în intersecția dintre strada ce ducea în cartierul felinarelor roșii și un drum de țară ca vai de el, ce dădea spre plajă. Alergam de-mi sfârâiau călcâiele, umerii mi se frecau de gardurile ogrăzilor cu orătănii, iar câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]