5,091 matches
-
porturile Toulon și Marsilia, dar Winston Churchill s-a opus invocând dificultăți de ordin logistic și financiar. La Conferința de la Casablanca, în absența lui Stalin, aliații au stabilit crearea unui sediu comun cu rol de "comandament unic al forțelor aliate", ( "Aliat Supreme Commander" ), iar Comandant Suprem a fost numit Dwight D. Eisenhower. Șeful de personal al lui Eisenhower, generalul-locotenent Frederick E. Morgan, a fost numit Șeful Statului Major la Comandantul Suprem Aliat, care a trebui să conducă planificarea operațiunii Overlord. Comandamentul
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
-lea al Norvegiei, cunoscut deasemenea și sub numele de Harald Haardraade, împreună cu aliatul său englez, Tostig Godwinson, au mers și au înfrânt rezistența engleză condusă de Edwin și Morcar. Tostig era fratele alungat al lui Harold Godwinson. El s-a aliat cu Harald al Norvegiei, și posibil, cu Ducele William al Normandiei. Totuși, istoria nu ne-a lăsat nicio importanță al lui Tolstig pentru reușita campaniei. Această victorie a fost decisivă pentru poporul Viking. În timpul bătăliei se spune că cei doi
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
prima, bătălia de la Nocera, ea s-a datorat aceluiași oponent: Rainulf al II-lea de Alife. Prima diferență față de confruntarea de la Nocera constă în poziția avută de adversarul regelui Roger al II-lea. La Nocera, în 24 iulie 1132, Rainulf, aliat cu principele Robert al II-lea de Capua și cu ducele Sergiu al VII-lea de Neapole, era nu mai mult decât un simplu rebel, care se opunea regelui Siciliei. În 30 octombrie 1137, Rainulf tocmai fusese numit duce de
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
conflict, a plecat spre Germania în 1020, la Bamberg, pentru se sfătui cu împăratul german de atunci, Henric al II-lea. Împăratul nu a luat măsuri imediate, însă evoluția evenimentelor în anul următor l-au convins să intervină. Boioannes se aliase cu principele Pandulf al IV-lea de Capua ("Leul din Abruzzi") și pornise în marș împotriva lui Dattus, care fortificase un turn în teritoriul ce ținea de Ducatul de Gaeta cu trupe papale. Dattus a fost capturat și, în 15
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
cucerit comitatul longobard de Teate (actualmente, Chieti) și a asediat Ortona, care a devenit scopul eforturilor normande în această direcție. Curând, nou creatul comitat de Loritello a ajuns în nord până la Pescara și Statul Papal. În 1078, Robert s-a aliat cu Iordan I de Capua și a provocat ravagii în stăpânirile papale din Abruzzo. Printr-un tratat încheiat cu papa Grigore al VII-lea în 1080, ei au fost constrânși să respecte teritoriul papal. În 1100, Robert de Loritello și-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
pe timpul nopții și surprinzând armata sarazinilor în zori. Când trupele lui Guiscard au debarcat și ele mai târziu, în cursul zilei, ele s-au trezit lipsite de adversari, iar Messina deja abandonată. Robert a fortificat imediat cetatea și s-a aliat cu emirul Ibn at-Timnah împotriva rivalului acestuia, Ibn al-Hawas. Robert, Roger și at-Timnah au pornit apoi marșul spre centrul insulei, trecând prin Rometta, care rămăsese loială lui at-Timnah. Invadatorii au trecut apoi prin Frazzanò și "Pianura di Maniace" (Câmpul lui
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a durat 60 de ani pentru fi dusă la îndeplinire, începând din 1077. În vara lui 1074, ostilitățile au început să se manifeste între Richard I de Capua și Robert Guiscard. Ducele Sergiu al V-lea de Neapole s-a aliat cu cel din urmă și și-a transformat propriul oraș în centru de aprovizionare pentru trupele lui Guiscard. Firește, această atitudine i-a atras ostilitatea lui Richard, care se bucura și de sprijinul papei Grigore al VII-lea. În iunie
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Roger au debarcat pe nevăzute pe timpul nopții și au surprins armata sarazinilor în dimineața următoare. Trupele lui Guiscard au debarcat fără a mai întâmpina opoziție și au găsit Messina abandonată de inamici. Guiscard a fortificat imediat Messina și s-a aliat cu Ibn at-Timnah, unul dintre rivalii emirului de Sicilia, Ibn al-Hawas. Armatele lui Guiscard, ale fratelui său și ale aliaților musulmani au pornit în marș spre centrul insulei, trecând prin Rometta, care rămăsese loială lui al-Timnah. Ei au străbătut Frazzanò
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Apulia și Calabria (1051-1057) cu soția sa, longobarda, Gaitelgrima de Salerno. Abelard urma să moștenească pământurile tatălui său, însă Robert Guiscard, unchiul și protectorul său, ales conte la moartea lui Umfredo, le-a confiscat. În aprilie 1064, Abelard s-a aliat cu trei baroni nemulțumiți: (Godefroi de Conversano, Josselin de Molfetta și Robert de Montescaglioso), într-o rebeliune contra lui Robert Guiscard, care tocmai plecase pentru a cuceri Sicilia de la sarazini. Răsculații au primit ajutor financiar și militar de la Perenos, ducele
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
dictaturi comuniste, Lothar de Maizière ca ministru federal cu atribuțiuni speciale pentru un scurt timp, până în 1991, când a fost nevoit să demisioneze în urma acuzației de colaborare cu STASI. În Germania de Vest activitatea diplomatică a fost dirijată de forțele aliate până în 1951, când s-a reînființat Biroul Afacerilor Externe, ulterior cu sediul la Bonn. Majoritatea conducătorilor acestui portofoliu a jucat un rol esențial în politica noii Europe și renașterea Germaniei, pregătind terenul pentru Uniunea Europeană și reunificarea Germaniei. Primul dintre aceștia
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
Mondial, personalul celor rămase a crescut la mai mult decât dublu față de începutul războiului. Prima misiune diplomatică a Germaniei după încheierea războiului a fost redeschisă la Paris, urmată de 8 consulate generale în principalele capitale ale Europei Occidentale. Deoarece forțele aliate dirijau politica Germaniei postbelice, până în 1851 aceste consulate au avut în principal atribuții comerciale. În prezent, Germania joacă un rol important în diplomația mondială, sprijinind chiar reprezentarea diplomatică a altor state în conjuncturi politice deosebite; activitatea diplomatică este susținută astfel
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
nu a considerat aceste donații ca fiind legitime, dat fiind că ele fuseseră operate fără consimțământul său, deși la vremea respectivă el nu fusese decât un minor. Disputa dintre Antiohia și Edessa s-a transformat în conflict deschis, cu Josselin aliindu-se chiar cu musulmanii împotriva lui Bohemund. Patriarhul latin de Antiohia chiar a lansat interdictul asupra Comitatului de Edessa. În 1128, vărul său Roger al II-lea al Siciliei a invadat și cucerit Taranto, pretinzându-se moștenitorul de drept al
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
bătălia de la Marj al-Saffar din 1126, nu au izbutit să ocupe orașul sirian. Bohemund s-a întors atunci către nord, în vederea recuperării Anazarbusului și a altor teritorii pierduta în favoarea Regatului armean din Cilicia. Principele Leon I de Armenia s-a aliat cu danișmenizii emirului Gazi Gümüshtigin împotriva lui Bohemund, a cărui armată a fost atrasă într-o ambuscadă în februarie 1130, în apropiere de Mamistra. Bohemund a căzut în timpul luptei, iar capul său a fost îmbălsămat, pus într-o cutie de
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
doar după alegerea sa ca rege al Poloniei în 1370. Celălalt principat român, Valahia, care își cucerise la rândul lui independența sub domnia lui Neagoe Basarab a rămas cu o situație juridică incertă. Vladislav I al Țării Românești s-a aliat cu nou putere apărută în Balcani, Imperiul Otoman, pentru a-și asigura independența față de Regatul Ungariei. Ludovic I a fost astfel primul rege maghiar care a luptat împotriva otomanilor în 1375.. În cinstea victoriilor repurtate de Ludovic în luptele împotriva
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Petru că vrea să închine țară Sfanțului Imperiu German. În timpul rebeliunii din 1041, cumnatul lui Ștefan, Samuel Aba, a preluat conducerea țării și l-a detronat pe Petru. Acesta din urmă a fugit în Bavaria. În exil, Urselo s-a aliat cu regele german și Împărat Român Henric al III-lea. În anii care au urmat, puterea lui Aba a scăzut, în parte din parte din cauza opoziției clerului catolic, care era nemulțumit de tolerarea de către monarh a pagânismului. Petru Urselo, folosindu
Răscoala lui Vata () [Corola-website/Science/328344_a_329673]
-
împotriva împăratului bizantin Nicefor I Genikos, pe care l-a învins în bătălia din Pasul Vărbița din Munții Balcani. Cronicarul grec Ghiorghios Hamartolus a menționt într-un dintre scrierile sale de pe la 837 că Țaratul Bulgar a fost interesat să se alieze cu ungurii. Constantin al VII-lea Porfirogenet a scris în lucrarea sa "De Administrando Imperio" că haganul și comandantul militar al hazarilor i-au cerut împăratului Theophil să le ofere cetatea Sarkel. Se consideră că această mențiune are legătură cu
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
împotriva lui Odo, care a fost astfel nevoit să ridice asediul început. În jur de 995, Odo a început un război contra lui Fulc Nerra, care se afla deja în stare de război cu Conan de Bretania. Odo s-a aliat cu cumnatul său, ducele Guillaume al IV-lea de Aquitania și cu contele Balduin al IV-lea de Flandra. Chiar și fostul său oponent, Richard I de Normandia s-a raliat războiului împotriva lui Fulc. În iarna dintre 995 și
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
Herbert al II-lea a pierdut Vitry, Laon, Château-Thierry și Soissons. Intervenția aliatului său, Henric I "Păsărarul", regele Germaniei, i-a permis să își recupereze stăpânirile (exceptând Rheims și Laon) în schimbul supunerii sale față de regele Raoul. Ulterior, Herbert s-a aliat cu Hugo cel Mare și cu ducele Guillaume "Spadă Lungă" de Normandia împotriva regelui Ludovic al IV-lea, care i-a conferit comitatul de Laon lui Roger al II-lea, fiul fostului conte Roger I, în 941. Herbert și Hugo
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
extern, el a reușit să extindă teritoriul statului macedonean în defavoarea ilirilor (înspre nord-vest) și a paionilor (înspre nord-est). Pe această ultimă direcție, el s-a găsit astfel în pragul confruntării directe cu interesele din zonă ale atenienilor și ale cetăților aliate cu Atena, ale thasienilor și ale tracilor. Cetatea Filippi și-a luat numele de la Filip al II-lea al Macedoniei, care a fortificat-o în 356 î.Hr., pentru a dezvolta un centru de minerit. Cu un an înainte (357 î.Hr.
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
30 ianuarie 1018), cu termeni extrem de favorabili pentru partea poloneză. Începând cu 1028, el a purtat cu succes război împotriva Sfântului Imperiu Roman. El a fost capabil să respingă armata invadatoare, iar mai târziu chiar a invadat Saxonia. S-a aliat cu Regatul Ungariei, ceea ce a dus la o ocupație maghiară temporară a Vienei. Probabil acest război a fost determinat de legăturile de familie ale lui Mieszko din Germania care se opuneau împăratului Conrad al II-lea. Din cauza morții lui Thietmar
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
dinastică: frații lui Mieszko al II-lea au continuat încercările de a recâștiga puterea cu ajutorul forțelor străine. Probabil că fratele care a provocat primele probleme ale lui Mieszko al II-lea a fost Bezprym, care, sprijinit de Otto, s-a aliat cu Rusia Kieveană, cu scopul de a prelua puterea. Când Mieszko al II-lea era ocupat să apere Luzația de trupele lui Conrad al II-lea, în răsărit a început o expediție kieveană condusă de Iaroslav I cel Înțelept. În
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
precum cel de sub conducerea lui Bolislau I. Acest lucru a dus la neînțelegeri între rege și nobilime. Profitând de situația precară a regelui, frații lui Mieszko al II-lea, Bezprym și Otto, s-au întors împotriva lui și s-au aliat cu Împăratul Conrad al II-lea, ale cărui forțe au atacat țara, recâștigând Lusatia. Au durat ani de haos și conflicte, în care Mieszko a murit (1034) în condiții suspecte, după ce a fost forțat să abdice. La momentul morții tatălui
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
tatuaje iar nimeni nu a stat să acopere tatuajele proprii ale lui Farrell. Totuși, dacă Smith avea tatuajele de la băștinași atunci era corect din punct de vedere istoric. De exemplu, soldații francezi aveau tatuaje ale triburilor locale cu care erau aliați pentru a întări legăturile. Cercetătorii tribului Powhatan nu sunt de acord cu cea mai mare parte a poveștii. Cel mai important, "Pocahontas" nu era un nume ci o poreclă ce însemna "cea obraznică" sau "copil răsfățat". Numele ei adevărat era
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
a fost scrisa de Ibrahim ibn Ya`qûb, un călător evreu, conform căruia Mieszko a fost unul dintre cei patru regi slavi care s-au stabilit în Europa Centrală și de Sud în anul 960. În 965, Mieszko, care se aliase cu Boleslav I al Boemiei, Duce de Boemia, s-a căsătorit cu fiica ducelui, Doubravka, o prințesă creștină. Convertirea lui Mieszko la creștinism a avut loc pe 14 aprilie 966 și este considerată a fi evenimentul fondator al statului polonez
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Cazimir cu fiica unui conducător Lituanian) iar din 1329, printr-un acord de pace cu Brandenburg. O realizare de durată a lui Ioan de Luxemburg (și cea mai mare pierdere a Ploniei) a fost forțarea mai multor principate să se alieze (1327-1329). După moartea tatălui său, Cazimir în vârstă de 23 de ani, a devenit regele Ploniei, cunoscut mai târziu sub numele de Cazmir cel Mare. Spre deosebire de tatăl său, noul rege a avut o înclinație pentru greutățile vieții militarilor. Încă de la
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]