9,447 matches
-
prinde astfel iar viața. Stelele sînt porțile prin care intră viața în împărăția morții a lui Satan. O parte din toate cele șapte spirite originare ale lui Dumnezeu au ars astfel. Acestea sînt: 1. spiritul aspru (primul ucigaș); 2. spiritul amar; 3. spiritul dulce; 4. spiritul cald; 5. spiritul iubirii; 6. spiritul sunetului (Marcuriul); 7. spiritul naturii eterne (Natură veșnică). Spiritul divin este format din șase dintre aceste spirite, Marcuriul (sunetul/limbajul) fiind și el împreună cu celelalte. Creația se face astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru Ierusalim, ea printre Stînci se așeza, Cîntîndu-și tînguirea. Tharmas gemu printr-ai săi Nori Plîngînd; apoi din Noru-i aplecîndu-se, neprihănitul cap el și-l pleca, 70 Și întinzîndu-și sfîntă mînă-n vastu-adînc sublim, Întoarse roată cercul Sorții cu lacrimi și amar suspin Și zise: "Revino, O rătăcitoareo, cînd ziua Norilor sfîrși-se-va." Astfel zicînd, căzu în mare, un leș alb palid. În chin căzu și curse prin Pînză ei cea diafana, 75 Spectru-i8 ieșindu-i din picioare în vîlvătăi de foc. Scoase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe ei nemuritoarele puteri să iși sleiască În timp ce noi năuntru tragem dulcile lor desfătări, în timp ce noi dispreț peste dispreț Le-ntoarcem ca să hrănim nemulțumirea noastră; căci recunoscători de ne-arăta-vom Ei vor opri dulcea iubire, a cărei hrană spinii sînt și-amare rădăcini. 250 Auzim goarne de război, vedem sferele ce se-nvîrtesc, Si totusi Tu în nepăsare odihnești, ținîndu-mă în lanțuri. Asculta! Un Cînt al Morții voi cînta! este un Cînt al Valei! Omul căzut se odihnește, Urizen doarme la intrare 22
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cum începură să irumpă-n căi ca niște vine și să se răsucească 95 Înaintea-mi, în vînt dînd naștere-unui glob, cu strașnice vibrații tremurînd, Îngrămădirea sîngerie a început să prindă viață. Eu, aplecîndu-mă deasupra, Fără-ncetare-am plîns lacrimi amare. Încă privind cum chipul jalnic Se dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tinerele mădulare în stîncă rădăcini prinseseră, și Din al Geloziei Lanț vîrtoase fibre se întrețesură în Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi, Ca să topească lanțul Geloziei; nici dacă Enitharmon ar muri, Nici dacă Los s-ar Mistui, nu s-ar putea vreodată să se topească lanțul, Nici fibrele-i de iad din rădăcini să fie smulse din patul lor de stîncă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bufniri Se-amestecă-mpreună iscînd o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plumb topit în mugitoarele-mi cuptoare. Sufletul meu este șapte cuptoare, necontenit foalele mugesc Peste cumplit de-nflăcărata-mi inima, metalul cel topit curge-n Canale prin mădularele-mi de foc. O iubire! O indurare! O durere! 305 O chinuri, amare chinuri a' iubirii părăsite! Efraim era sălbatic loc al bucuriei unde îmi alergau toate jivinele. Rîul Kanah trecea rătăcitor pe lînga dulcele meu Mănase. Mergi, Noa259, adu brîul de strașnica arama, încinge-l pîn' la roșu, Strînge-l în jurul pîntecelor cruzimii-acesteia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unde eu cîndva șezut-am, umblu-n durere și restriște ostenit, Căci dinăuntrul sînului meu vestejit, de chinurile-mi strîmtorat, Se prefăcură Grînele-n scaieți și merele-n otravă, 110 Și cîntătoare pasarelele în ciori ucigătoare, si bucuriile-Mi în gemete amare, Glasurile de copii din corturile mele în strigate de prunci lipsiți de apărare, Si întru totul surghiuniți din fața razei de lumină și-a strălucirii dimineții În asta lume-ntunecoasă, strimta locuința, umblu în sus și-n jos. Aud o Taină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820 Ale Filosofiei Aspre și pîinea cunoștinței o frămînta cu lacrimi și cu gemete. Acestfel sînt lucrările Întunecatului Urthona. Tharmas dădu prin sita grînele. Urthona făcu Pîinea Vremurilor, și-o așeza În coșnițe de aur și de-argint, în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
brutalitate grăbind plecarea. În momentul în care Jacopo urca pe galera, Lucreția leșină. Tablou 2. Cameră privată a Dogelui. În camera sa Dogele își deplânge destinul: trei dintre fii săi au murit prematur și al patrulea trebuie să îndure exilul amar. Deodată Barbarigo intra cu o scrisoare scrisă de un anume Erizzo, care mărturisește crimă de care fusese acuzat Jacopo. Dogele mulțumește Cerului, dar bucuria să este de scurtă durată: Lucreția intra plângând în camera pentru a anunța moartea lui Jacopo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
s-a folosit de un nume fictiv (Rodolfo Muller) în așa fel că mariajul lor nu este legal încheiat. El îi înmânează un formular de divorț pentru a-l semna. La început Lină, în lacrimi, protestează; apoi rănită de reproșurile amare ale lui Stiffelio accepta să-și pună semnătură pe document. Dar dacă acum nu mai i se permite să i se adreseze lui Stiffelio în calitate de soț, ea poate să i se adreseze în calitate de pastor, pentru a se confesa. Lină declară
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
constituia dovadă voinței puternice a poporului italian de a lupta pentru propria independența. Nu este așadar de mirare că acest personaj apare într una din operele lui Verdi. Nu toți autorii momentului împărtășeau însă aceeași idee cu Verdi: pentru Michele Amari, autorul lucrării <<Istoria mișcării I Vespri Siciliani>>, răscoală nu a fost pusă la cale de Procida, ci a fost rezultatul unei revolte spontane împotriva opresorului străin. Astăzi, chiar si istoricii sunt de acord că avem de a face cu o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
trăiască fără acesta, Dogele accepta să-l ierte pe Gabriele cu condiția ca acesta să se căiasca. Rămas singur, Boccanegra bea din apa aflată în cană de pe masa și remarcă că pentru cel care domnește și gustul apei pure este amar. Dogele adoarme. Gabriele, care nu a auzit nimic din conversația celor doi, avansează către Doge și este pe cale să-l înjunghie, moment în care apare Amelia și îl oprește întrebându-l dacă el se simte în stare să ucidă un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acesta a făcut dovada. Scenă auto-da-fèului continuă și o voce din Ceruri le promite victimelor Inchiziției fericire eternă. Actul IV Scenă 1. Cameră de lucru a lui Filip al II-lea situată în palatul regal. Filip se lasă pradă unor amare gânduri; soția lui nu-l iubește și nu l-a iubit niciodată, iar fiul său l-a trădat (Ella giammai m' amò!). Înainte de a decide dacă să-și condamne sau nu fiul, Filip cere sfatul Marelui Inchizitor - un nonagenar orb
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sarà la mia ghirlanda." "Scendean l'augellia voldai râmi cupi verso quel dolce canto. E gli occhi suoi piangean tanto, tanto, Da impietosir le rupi." Riponi quest'anello. Povera Barbara! "E gli era nato per la sua gloria, io per amar." Ascolta. Odo un lamento. Taci. Qui batte a quella porta? 430 "Io per amarlo e per morire Cantiamo! Cantiamo! Salce! Salce! Salce! Emilia, addio. Come m'ardon le cigia! È presagio di pianto. Buona notte. Aria Ave Maria din actul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
V.I. O'Glup însuși l-ar fi aruncat inițial în apă pe pruncul acela nevinovat.) Așa că da! nu este de mirare că micuțul domn cunoscut drept "Mogâldeața" a ajuns să urască pe toată lumea: degeaba a avut el vreme de atât amar de ani cele mai bune intenții față de semenii săi, că aceștia, în cel mai bun caz, îl ignorau atunci când nu-și cheltuiau vremea să-l batjocorească. Când Vasili Ivanovici O'Glup a împlinit frumoasa vârstă de 35 de ani, o
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
încadrează în social-moral; cheia piesei stă în finalul sub semnul spaimei; toate personajele sînt culpabile; foarte bine construită chiar de la început -, toate dialogurile avînd sens; apariția vecinilor este justificată logic; bine mînuit dialogul sigur, cu umor nefacil; gradat spre grav amar tragic chiar... C-TIN DINULESCU, actor: Foarte bun textul pune în discuție condiția umană; forțele din afară nu corectează, ci lasă spaimele în sufletele celor culpabili; e o arie de investigație foarte largă; o piesă deosebită. HORIA DELEANU, scriitor-teatrolog: ...prea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu, săracu, n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă... patria i-a fost înlocuită cu marele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te-aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu', săracu', n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă..., patria i-a fost înlocuită cu marele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu apele.Se poate spune că și el a avut un fel de Baladă a Meșterului Manole, care poartă, probabil, alt nume, dar în mod sigur a avut o longevitate de milenii.Și la el s-a dărâmat noaptea, atâta amar de vreme, ceea ce construia ziua, așa cum au pățit meșterii de la Mănăstirea noastră a Curții de Argeș. * Cele două țări aveau toate temeiurile și premisele să dezvolte relații apropiate, în cele mai diverse domenii. Încă din secolul al XIX-lea, Olanda
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și romane din secolul al XX-lea (unele în mai multe ediții), printre care Îndrăzneala de Marin Preda (1960), Vinul de viață lungă de N. D. Cocea (1961), Jocul cu moartea (1964), Pădurea nebună (1968) și fragmente din Rădăcinile sunt amare (1961) de Zaharia Stancu, Divanul persian de M. Sadoveanu (1980). De numele lui A. se leagă traducerea integrală a cărții lui N. Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazul (1963). A mai transpus, pentru reviste, ziare și antologii, din prozatori români
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
trei naratori - Povestește ea..., Povestește el..., Și acum autorul. Scris în alt registru, romanul Fericirea nu are istorie (1942) pare o replică la dezorientarea din Altceva - fericirea este posibilă urmând căile firești ale vieții și nu alergând după himere. Volumele Amarul sânge al strugurilor (1969) și Război cu zurgălăi (1971) fac parte dintr-un ciclu ce se vrea o „cronică a epocii”, cu centrul în Odobești. „Însoțitor” și grefier detașat, implicit ironic, autorul reușește să recreeze o realitate proprie. Alte trei
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]
-
A. a contribuit la editarea unor opere ale literaturii universale în versiune românească, între care Jane Eyre de Charlotte Brontë, Rebecca de Daphné du Maurier, Familia Malavoglia de Giovanni Verga. SCRIERI: Altceva, București, 1936; Fericirea nu are istorie, București, 1942; Amarul sânge al strugurilor, București, 1969; Război cu zurgălăi, București, 1971. Repere bibliografice: Mihail Șerban, Apostol Fulga, „Altceva”, ADV, 1936, 16056; Ovidiu Papadima, „Altceva”, F, 1936, 2; Radu Preajbă, Boris Buzilă, [Interviuri cu C. Apostol], RRI, I, partea I, 106-112; Dana
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]
-
București, 1969; Război cu zurgălăi, București, 1971. Repere bibliografice: Mihail Șerban, Apostol Fulga, „Altceva”, ADV, 1936, 16056; Ovidiu Papadima, „Altceva”, F, 1936, 2; Radu Preajbă, Boris Buzilă, [Interviuri cu C. Apostol], RRI, I, partea I, 106-112; Dana Dumitriu, Constantin Apostol „Amarul sânge al strugurilor”, RL, 1970, 10; D. Florea-Rariște, „Amarul sânge al strugurilor”, IL, 1970, 4; Liviu Chiscop, „Amarul sânge al strugurilor”,ATN, 1970, 7; Viola Vancea, „Război cu zurgălăi”, RL, 1972, 3; Popa, Ist. lit., II, 683. C.T.
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]
-
Mihail Șerban, Apostol Fulga, „Altceva”, ADV, 1936, 16056; Ovidiu Papadima, „Altceva”, F, 1936, 2; Radu Preajbă, Boris Buzilă, [Interviuri cu C. Apostol], RRI, I, partea I, 106-112; Dana Dumitriu, Constantin Apostol „Amarul sânge al strugurilor”, RL, 1970, 10; D. Florea-Rariște, „Amarul sânge al strugurilor”, IL, 1970, 4; Liviu Chiscop, „Amarul sânge al strugurilor”,ATN, 1970, 7; Viola Vancea, „Război cu zurgălăi”, RL, 1972, 3; Popa, Ist. lit., II, 683. C.T.
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]